Copiind tot mai mult modelul Hollywoodian, cinematografia coreeana incepe, incet, sa se scufunde in mlastina sequel-urilor si remake-urilor dupa filme de succes, indepartandu-se tocmai de elementul ce i-a adus recunoasterea internationala, originalitatea. Si totul, din pacate, pe fondul unei evident tribut platit comercialului si scopului pur financiar, ce face ca mari regizori precum Lee Chang-dong, Park Chan-wook sau Kim Ki-duk sa nu-si mai gaseasca rostul in peisajul cinematografic coreean al zilelor noastre. “Accidental Detective 2: In Action” nu a fost facut neaparat din cauza ca prima parte, din 2015, ar fi fost un succes nemaipomenit (cu 14,2 milioane dolari venituri, filmul din 2015 a fost mai degraba modest ca incasari, insa bugetele relativ reduse din industria coreeana de film – cu 10 milioane poti realiza un adevarat blockbuster daca alegi actorii, subiectul si regizorul potrivit – permit realizarea cu usurinta de sequel-uri. Mai degraba filmul din 2018 raspunde dorintei producatorilor de a reincerca la public reteta tipic americana a cuplului de detectivi, in speranta unor castiguri mai consistente, schimband si strategia de marketing si mutand premiera in plina vara – perioada de concedii, in comparatie cu sfarsitul lui septembrie cand a fost lansata prima parte. Sarmul celor doi protagonisti – Printul Lacrimilor de mai ieri, devenit intre timp omul responsabil cu buna dispozitie ce ne smulge zambete si deconecteaza atmosfera tensionata si plina de mister, Kwon Sang-woo, si seriozitatea ironica a unui Sung Dong-il incaruntit prea devreme (are doar 51 de ani insa arata de peste 60 !) a cucerit de aceasta data publicul coreean, filmul obtinand incasari mult mai bune decat prima parte, 24,3 milioane dolari. Poate si distribuirea starului de televiziune Lee Kwang-soo intr-un rol hilar a ajutat incasarile, o astfel de combinatie fiind reteta garantata a succesului si bunei dispozitii. Si regizorul Kim Jung-hoon, ce s-a ocupat de filmul din 2015, a fost inlocuit, locul lui fiind luat de regizoarea Lee Eon-hee, mult mai experimentata (… ing, Love Exposure, Missing – 2016).

Dupa ce primeste premiul “Cetatean Curajos” pentru rezolvarea unui complicat caz, Kang Dae-man (Kwon Sang-woo) revine la viata anosta de familist, in linistea mormantala a pravaliei de benzi desenate careia abia ii trec pragul cativa clienti. In scurt timp, insa, se plictiseste si incearca sa profite de naivitatea unui vecin din cartier, pe care il pacaleste si ii vinde afacerea cu benzi desenate, atat de draga sotiei lui. Bineinteles, fara stirea sau acordul acesteia. De acum, e liber sa-si vaneze visul – bineinteles, interzis de apriga lui sotie -: deschiderea unei agentii de detectivi particulari. Partener ii este nimeni altul decat detectivul Noh (Sung Dong-il), veteranul din politie care renunta la slujba sa de la stat pentru a demara afacerea cu Dae-man. Dar lucrurile nu sunt atat de promitatoare precum pareau inainte, pentru ca la scurt timp cei doi detectivi de ocazie constata ca nu au clienti interesati de serviciile lor. Asa ca incep sa dea tarcoale sectiei de politie pentru a primi ponturi sau a mirosi un caz de nasul lor. In ciuda tuturor obstacolelor, intr-un final reusesc sa gaseasca o clienta, al carei caz e inchis de politie fara a se face prea multe cercetari. Fara ezitare, cei doi detectivi plictisiti accepta imediat cazul, unul exact pe placul lor, construit pe un aparent accident de tren soldat cu moartea logodnicului clientei. Pe masura ce incep sa se familiarizeze cu detaliile, lucrurile se complica…

Sequel-ul la “Accidental Detective” isi are plusurile si minusurile sale in comparatie cu filmul din 2015, insa per ansamblu nu se ridica prea mult peste acesta din punct de vedere calitativ. Plusurile se pot trece in dreptul atmosferei generale, mult mai degajate si mai amuzante, consecinta a intrarii in scena a detectivului Lacusta interpretat de comediantul Lee Kwang-soo, un pierde-vara ce se ocupa cu ilegalitati in mediul online, recrutat de detectivul Noh in vederea rezolvarii primului caz al proaspat infiintatei agentii de detectivi privati. Un alt evident plus e chimia perfecta dintre Kwon Sang-woo si Sung Dong-il, care daca sunt luati ca un tot unitar si nu separat, fiecare in parte, formeaza un monolit greu de dizlocat de orice minte stralucita a vreunui geniu criminal. Atunci cand Kwon Sang-woo isi epuizeaza arsenalul de glume, intra in scena sarcasmul si ironia durului Sung Dong-il, iar umorul de situatie prin mimica si gesturi completeaza orice posibil gol lasat in scenariu. Intre indatoririle casnice si cele profesionale, cei doi detectivi trec pe plan secund familia, nu fara a suporta consecintele de rigoare, de aceasta data mai apriga find sotia lui Dae-man, asta dupa ce in prima parte am fost martori la ce inseamna viata in “sclavie” pentru proaspatul tatic de gemene Noh Tae-su. Un minus evident e din nou scenariul, mult prea complicat de urmarit la un moment dat, de multe ori incoerent si daca ati mai vazut astfel de filme, de pe la jumatatea lui… previzibil. Datorita numarului mare de personaje secundare implicate in cazul ce trebuie rezolvat de cei doi detectivi (nu mai putin de 8, multe doar cu numele, fara a le vedea vreodata chipul), la un moment dat te pierzi in detalii. Noroc cu atmosfera mereu deconectanta – chiar si in cele mai tensionate momente – care iti distrage atentia de la rationamentul logic al detectivilor, pentru ca in final toata lumea sa se lamureasca care e ideea principala a scenariului, astfel ca daca nu ati retinut un nume sau altul de pe parcurs, vreun scenariu, presupunere sau vreo concluzie, nu e nici o pierdere, totul va deveni foarte clar si limpede. Cu bune si cu rele, un sequel reusit, parca putin mai bun decat prima parte pentru ca ne ofera mult mai multe lucruri si rasturnari de situatie, mult mai mult umor si in general mult mai multe evenimente care te tin in priza si-ti stimuleaza curiozitatea. Nu e exclus ca in anii urmatori sa vedem si o a treia parte din “Accidental Detective”, succesul acestei a doua retete eliminand orice temere a producatorilor pe viitor in privinta cuplului Kwon Sang-woo – Sung Dong-il.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil