Vampirul este o creatura mitologica ce reuseste sa “traiasca” hranindu-se cu ceea ce multi numesc esenta vietii, mai pe scurt, cu sangele celor vii. Dar nu, de data aceasta nu vom vorbi de povestile cu vampiri spuse de batranii de la tara, ci de alt tip de vampiri, si anume vampirii din industria de film din Coreea de Sud.
Vampirul este un personaj supranatural in multe culturi, si in ultimii ani se pare ca “pofticiosul” de sange a prins de minune si la coreeni. De curand incheiatul serial “Scholar Who Walks The Night” este cea mai recenta versiune si poate cea mai originala verisune coreeana a povestii cu vampir. Si de ce sa nu existe si un vampir cu trasaturi asiatice?!! Este posibil ca motivul pentru care intunecatele creaturi sa fi devenit din ce in ce mai populare in cultura coreeana sa fie seria “Twilight” sau cartile scrise de Anne Rice, dar Coreea nu are o traditie in domeniul vampirilor. Ceea ce vedem in serialele si filmele coreene sunt un amestec intre vampirul european, cel ce fuge de usturoi si de agheasma, si vampirul din traditia chineza, jiang shi.
Desi Coreea are in mitologia sa multe alte creaturi supernaturale, singurul vampir pe care l-ar fi recunoscut generatiile mai vechi este jiang shi, o figura palida, usor verzuie, un corp inviat care se hraneste sugand sursa de vitalitate a oamenilor. Park Chan Wook, regizorul filmului cu vampiri “Thirst” care a castigat Premiul Juriului in 2009 la Festivalul de Film de la Cannes, a spus: “Din cate stiu eu, nu exista un vampir in traditia coreeana, ci doar povesti importate din vest care au devenit baza mitului modernizat.”
Totusi, aceste versiuni coreene nu sunt luate pur si simplu, ele sunt adaptate de catre scenaristii si regizorii de film din Coreea, transformandu-le in ceva ce publicul ar putea intelege si accepta. In timp ce vampirii din Vest au avut mult timp pentru a evolua ca si personaje de poveste, reusind sa fie diferiti de la film la film, vampirii coreeni sunt inca similari. In fiecare reprezentare ii gasim aratand ca oamenii, cu exceptia ochilor care sunt rosii, albastri sau mov cand isi arata coltii (exact ca ghoulii din folclorul japonez). Sunt creaturi foarte puternice si deseori au anumite puteri, reusesc sa se vindece instantaneu, sunt vulnerabili la lumina zilei si pot fi raniti de argint. Spre deosebire de folclorul vestic, acestia se pare ca nu fac nazuri la usturoi, si agheasma nu are efectul sperat, si nici macar crucea.
Vampirii coreeni sunt nemuritori, si problema legata de lumina zilei este abordata mai degraba in functie de contextul intrigii serialului sau filmului. Si, un fapt general este ca daca vampirul alege sa nu se hraneasca cu sange uman, toate caracteristicile specifice vor scadea in intensitate, inclusiv durata de viata sau puterile.
Vampirul coreean dateaza cam din 2006, cand a fost difuzat serialul “Freeze” cu Lee Seo Jin, Park Han Byul si Son Tae Yung, si filmul “Vampire Cop Ricky” cu Kim Su Ro si Cho Yeo Jeong. In “Vampire Cop Ricky”, sangele de vampir este transportat direct de Dracula in Coreea de Sud pentru a infecta respectivul politist din titlu. Aceasta tendinta de a introduce un vampir vestic ca o boala este prezenta si in “Thirst” al lui Park Chan Wook. Song Kang Ho joaca rolul vampirului principal, Sang Hyun, care este un preot catolic infectat cu vampirism dupa ce a luat parte la un experiment prin care se testa un tratament, in timp ce lucra ca misionar in Africa. Este infectat in afara Coreei si se reintoarce in tara un pic diferit pentru ca acum este vampir. In acest fel, regizorul Park poate explora caracteristicile anormale ale vampirului si sa le compare cu acelea ale “coreenilor obisnuiti”, mai ales noile dorinte sexuale. Incapacitatea de a-si controla noile dorinte, de a bea sange si poftele sexuale devin principala intriga a scenariului – o aventura intre Sang Hyun si sotia celui mai bun prieten.
Un alt exemplu de vampir din afara Coreei este in “Vampire Idol” din 2011, in care a jucat Lee Jung si care a lansat carierele actorilor Hong Jong Hyun, Lee Soo Hyuk si Kim Woo Bin, care au jucat rolurile unor garzi de corp, mai stangaci, care erau vampiri. Acestia veneau de pe o alta planeta, Vamparitoos (yeey, vampiri in spatiu!), esuasera pe Pamant si se chinuiau sa se obisnuiasca cu fiintele umane. Fiecare reprezenta cate o trasatura specifica vampirilor clasici – Lee Jung era un print arogant, nemuritor, Hong Jong Hyun un geniu ce stia tot despre tot si chiar mai mult, desi inca nu reusise sa-si dea seama cum sa interactioneze cu pamantenii, Lee Soo Hyuk si Kim Woo Bin erau inzestrati cu superputeri (Woo Bin avea un superauz si Soo Hyuk era priceput in arte martiale (nu, nu venea de pe Marte ^^) si aveau instinctul de a bea sange.
Tema vampirilor cu dorinte sexuale este o alta tema raspandita in serialele coreene si este legata de natura lor straina si de traditia vestica a tineretii fara batranete. Acesta este unul din aspectele care incepe sa se observe mai mult intr-un vampir coreean, impreuna cu superputerile lor si formeaza din ce in ce mai mult o imagine care apare recent in seriale precum “Scholar Who Walks The Night”, “Blood” sau “Orange Marmelade”.
Acest vampir coreean este o specie diferita pentru ca se naste, traieste si moare ca vampir, desi un om ar putea deveni vampir daca ar fi muscat. Conflictul la ei este simplu – sa bea sau sa nu bea sange uman. Daca beau, puterile devin imense si viata este practic nemuritoare, dar devin din ce in ce mai dependenti de sange si de dorinte. Daca aleg sa bea doar sangele animalelor, puterile si durata de viata sunt limitate, dar reusesc sa traiasca 150-200 de ani.
Atat in “Scholar Who Walks The Night” cat si in “Orange Marmelade” intriga se concentreaza asupra terorii pe care oamenii o simt fata de vampiri. Aceste doua seriale ar trebui sa castige premiul pentru crearea unui subiect al carui personaj central este un vampir coreean nou. Povestea din “Orange Marmelade” se intampla intr-o lume in care vampirii au trait de mai multe generatii alaturi de oameni, nu in secret, dar protejati de guvern, pentru ca altfel ar fi persecutati si probabil ucisi intr-un adevarat genocid.
Cand un vampir este descoperit de vecini, acesta este obligat sa se mute si sa ia o noua identitate pentru a se ascunde din nou. Si asa Jung Jae Min (Yeo Jin Goo) care uraste si dispretuieste vampirii se intragosteste de Baek Ma Ri (Kim Seol Hyun) despre care nu stie ca este vampir. Ma Ri incearca sa traiasca precum o liceeana obisnuita si permite ca relatia dintre ei sa se dezvolte inainte de a admite ca e vampir. Serialul se joaca cu ideea prejudecatii si insinueaza ca vampirii sunt incontrolabili din punct de vedere sexual si periculosi. Cand Jae Min realizeaza ca se simte atras de Ma Ri (si este inspaimantat) are un cosmar in care cea de care se simte atras este vampir si apare catarandu-se la geamul sau intr-o tinuta neagra, incercand sa-l seduca (ok, poate nu e chiar in totalitate un cosmar). Un alt exemplu este cand unul din studenti, Han Si Hoo (Lee Jong Hyun din trupa CN Blue) dezvaluie ca si el este vampir. Pentru ca deja are un aer de baiat rau, reactia sudentilor si parintilor este mai puternica si acestia se lupta sa-l dea afara din scoala. Ca vampir, ei il vad fiind foarte violent si periculos.
Aceste prejudecati sunt similare (dar exagerate din cauza zvonurilor si a lipsei de expunere) cu cele din perioada Joseon, cand a fost creata agentia guvernamentala care proteja vampirii. In acea perioada exista un vampir rau ce incerca sa detina controlul asupra intregii tari, si in timp ce binele a triumfat asupra raului, vampirii buni care au ajuns la un acord cu guvernul urmau sa traiasca mai bine decat inainte. Vampirii moderni trebuie inca sa se lupte pentru a avea parte de niste drepturi simple precum dreptul la educatie, proprietate sau intimidate. Scenariul este bazat pe un webtoon cu acelasi nume, care a fost scris din 2011 pana in 2013 si este un pas inainte de la intriga filmului in care vampirii vin de pe alta planeta din “Thirst” la fiinta umana care se lupta cu raul din sine din recentul “Scholar Who Walks the Night”.
“Scholar Who Walks The Night” este facut dupa o manhwa cu acelasi nume din 2013 si se indeparteaza de la ideea vampirilor straini, si ii accepta ca pe niste creaturi legendare. Cu un scenariu ce are loc in perioada Joseon, eroul negativ vampir se plimba prin Coreea deja de cateva sute de ani. Serialul incepe cand acesta controla tara de cateva generatii. Dusmanul sau, omul transformat in vampir, “Night Scholar” Sung Yeol jucat de Lee Joon Gi are doar 120 de ani. Vampirul rau, Gwi (Lee Soo Hyuk reia rolul de vampir, cu ceva mai multa convingere de aceasta data) a fost chemat de oameni pentru a-i salva; a facut o intelegere cu acestia pentru a proteja tara in schimbul hranei (evident, oameni). Sung Yeol este transformat din neatentie in vampir si primeste puterile pentru a lupta si a-l dobori pe Gwi. Din serial nu lipseste povestea de dragoste dintre vampir si fiinta umana, dar lupta lui Sung Yeol cu el insusi din cauza ca trebuie sa traiasca ca vampir, si momentele de umanitate ale lui Gwi, sunt lucrurile care creeaza identitatile lor ca creaturi ale noptii. Se pare ca vampirul coreean tinde sa fie precum cel din povestile din Vest, unde vampirii se vad pe ei insisi ca niste oameni care incearca sa traiasca fara sa bea sange uman si se lovesc de prejudecatile oamenilor – binele contra raului. Mai exista doua noi productii cu vampiri ce vor aparea in urmatoarele sase luni, filmul “The Vampire Next Door” cu Ji Sung si “Vampire Detective” in care il vom vedea pe Lee Joon care a renuntat recent la MBLAQ, in rolul de vampir.
“Vampire Detective” pare a fi asemanator cu “Vampire Prosecutor” din 2011, in care un om al legii care a fost cumva transformat in vampir trebuie sa-si rezolve propriul caz pe langa cazurile pe care le rezolva de obicei. Ji Sung va avea un rol interesant in “Vampire Next Door” si ramane de vazut daca va fi un Dr. Frankenstein sau Johnny Depp. Filmul va avea premiera in curand.
Dupa ce Coreea a inceput sa copieze in anii ’90 moda grupurilor de baieti in muzica pop, ramane de vazut unde va duce reinventarea acestui mit atat de comercializat de-a lungul secolelor XX si XXI, dupa ce au reusit sa creeze Valul Hallyu si cu ajutorul atator grupuri Kpop, devenind un lider in acest segment al muzicii pop la nivel mondial. Sa speram ca vor reusi sa acentueze anumite aspecte legate de cultura, traditia, istoria si de ce nu, mitologia coreeana, si ca de data aceasta vampirul nu va straluci mai tare decat diamantele.
Dracula, for the world!
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

„Thirst” a fost filmul anului in Coreea de Sud. Regizat si scris de Park Chan-wook, filmul e o adaptare libera dupa romanul lui Emile Zola, „Therese Raquin”. Filmul a fost nominalizar la Palme D’Or in acest an si a castigar Premiul Juriului la acelasi festival de la Cannes. Filmul a avut peste 11 milioane de dolari incasari in Coreea, strangand peste un million de spectatori in salile de cinematografe. In rolurile principale, cu 2 prestatii de exceptie, au fost distribuiti Song Kang-ho (colaborator apropiat al lui Park, o figura emblematica pentru filmul coreean contemporan, cu roluri in „Shiri”, JSA”, :Memories of Murder” sau, mai recent, „The Host” ori „Secret Sunshine”) si Kim Ok-bin, vedeta serialului Over the Rainbow si a lung-metrajelor Dasepo Girls si The Accidental Gangster, care a castigat in acest an premiul pentru cea mai buna actrita pentru rolul din „Thirst” la Festivalul International de film fantastic din Catalonia. Dupa spusele lui Park, filmul trebuia sa se numeasca initial „The Bat”, pentru a accentua sinistrul, insa, a spus acelasi regizor, „nu este vorba doar de vampiri. Este un film despre pasiune si despre un triunghi amoros. Simt ca e ceva oarecum unic, pentru ca nu e doar un thriller si nici doar un simplu film horror, ci, in acelasi timp, si o ilicita poveste de dragoste”. Filmul este crontroversat nu atat prin faptul ca este primul film coreean care sparge bariera tabu-ului acestei cinematografii legat de nuditatea frontala a unui personaj masculin, cat prin reactiile vehemente starnite de pozitia Bisericii Catolice la adresa realizatorilor filmului, care in mod direct, sustinea aceasta, i-a afectat imaginea.
Un film pe care doar maiestria talentului unui mare regizor precum Park Chan-wook il putea pune atat de stralucit in scena. Un film care nu iese din tiparul obisnuit al productiilor marca Park Chan-wook, extrem de violent, presarat din plin cu umor negru si un comic de situatie amar si bizar, impletit cu ironii fine. Insa „Thirst” este in primul rand o opera de arta desavarsita, pornind de la indicatiile regizorale, jocul actorilor, scenariu, pana la imagini exceptional de bine redate, un montaj si o coloana sonora de nota 10. O adevarata bijuterie cinematografica ale carei sensuri cinefilii adevarati le vor savura dintr-o sorbire, dincolo de controversele pe care subiectul in sine le ridica. Recomandat doar unei anumite categorii de consumatori, si, evident, interzis minorilor.
Park Chan-wook s-a ales, in acest an, cu un premiu la marele festival de film de la Cannes. Acesta a declarat, dupa ce a castigat premiul: „Am simtit ca si cum am castigat deja un premiu in momentul in care am fost invitat sa ma intrec cu cei mai buni cineasti ai lumii. Insa dupa, am primit multe aplauze la gala prezentarii filmului, iar mai apoi un premiu real. A fost ca si cum as fi primit 3 premii intr-unul singur.” Filmul sau, „Thirst”, a castigat premiul juriului la cea de-a 62-a editie a festivalului international de film de la Cannes. Intr-un interviu acordat acum o luna intr-un hotel din Cannes, Park Chan-wook a spus ca dintre toate ovatiile primite la scena deschisa de-a lungul timpului pentru filmele sale, cele de la Cannes din acest an au fost si cele mai impresionante: „Departe de a ma gandi la vreun premiu, ma rugam doar ca spectatorii din sala sa nu-mi ridiculizeze filmul sau sa paraseasca sala de proiectie in mijlocul acesteia. Am fost fericit sa vad ca le-a placut filmul meu.”
Park, care a castigat primul premiu al jurului la Cannes in 2004 pentru „Old Boy”, a pus mana pe inca un premiu similar 5 ani mai tarziu, consolidandu-si renumele de regizor recunoscut la nivel mondial. Intrebat daca era sau nu suparat pentru faptul ca nu a primit un premiu mai prestigios decat cel al juriului, Park a raspuns: „Vampirii nu pot suge cat sange si-ar dori. Cu toate ca prestigiul fiecarui premiu conteaza, sunt fericit ca ma pot alatura celorlalti castigatori, mai ales in acest an, cand au intrat in competitie multe filme de top„. Trebuie remarcat, insa, faptul ca Park a castigat un premiu la Cannes de fiecare data cand a fost invitat sa participe la festival. Chiar a devenit, de fiecare data, unul din cineastii favoriti atat ai publicului, cat si a celorlalti colegi de breasla. „In Coreea sunt privit ca un regizor de varsta mijlocie, insa la Cannes toata lumea se gandeste ca sunt tanar„, a spus Park zambind. „Sunt foarte entuziasmat de fiecare data cand aud numele celorlalti regizori participanti in competitie la festival, ca si cum sunt fanul lor de o viata„, spunea Park acum o luna, cand festivalul era in plina desfasurare.
Cat priveste „standing ovation”-urile pe care filmul sau, „Thirst”, l-a primit pe 15 mai, in seara proiectiei oficiale la festival, Park a spus ca s-a simtit atat de jenat incat vroia sa fuga: „In acel moment, ma gandeam ca a aplauda o perioada de timp atat de lunga trebuia sa fi provocat multa durere. Insa cand am aplaudat „Mother” al regizorului Bong Joon-ho ca simplu spectator, simteam nevoia sa continui sa aplaud pana nu mai puteam„.
Premiul castigat de „Thirst” la Cannes a fost foarte apreciat de industria cinematografica din Coreea, aflata intr-o perioada de recesiune. In acest an, 10 filme coreene au fost invitate la Cannes, cel mai mare numar de prezente de pana acum. Park a declarat ca reusita sa spera sa contibuie la imbunatatirea atmosferei din industria de film coreeana, chiar daca aceasta nu va avea rezultate imediate sub aspectul beneficiilor economice. „S-ar putea ca filmul meu sa nu atraga milioane de oameni in salile de cinematograf, insa va avea o influenta psihologica pozitiva„. Regizorul a mai adaugat ca oamenii care au vizionat „Thirst” si „Mother” l-au felicitat la Cannes si i-au spus ca editia din acest an a fost o celebrare a filmului coreean in ansamblul sau. „Ce conteaza cel mai mult e starea de spirit. Pana nu demult, filmul coreean atragea putin atentia publicului. Sper ca acest succes sa serveasca drept moment de rascruce. Cred ca impreuna, „Thirst” si „Mother” vor avea un mare impact„.
La ceremonia de premiere, pe 24 mai, Park spunea, in discursul de acceptare al premiului, ca a avut un drum lung de urmat pentru a ajunge un artist autentic: „Artistii sunt deseori zugraviti ca niste persoane care isi storc creierii pentru a oferi niste creatii, iar eu respect asemenea oameni, insa eu pur si simplu ma bucur de munca ce o fac si ma simt bine in compania ei. Si eu am incercat sa-mi storc creierii cand mi-am produs primele 2 filme, dar din moment ce au primit un raspuns lipsit de entuziasm, am luat o lunga pauza. Acum, sunt fericit ca pot sa fac filme si sunt recunoscator fiecarui membru al echipei mele. Cand am primit acest premiu, mi-am amintit fata fiecarui membru din staff-ul de productie„, a spus Park. „Cea mai mare recompensa pentru un regizor e sa-si vada actorii ce apar in filmul lui castigand recunoasterea talentului lor. As fi vrut ca si distributia lui „Old Boy”, „Sympathy for Lady Vengeance” si „I’m a Cyborg but that’s ok” sa primeasca un premiu. Insa actorii nu primesc tot timpul premii pentru talentul lor. Deseori, premiile sunt date dinainte„.
Park a spus ca deja s-a gandit la viitoarea lui productie. Acesta doreste sa portretizeze imaginea unor oameni obisnuiti intr-o poveste de viata mai mult decat reala deoarece de departe, filmele lui de pana acum s-au concentrat pe niste personaje excentrice. „Sub aspectul genului filmului, doresc sa incerc o drama western. Din cand in cand cer studiourilor americane sa-mi trimita scenarii bune, deoarece vreau sa produc un film despre fondarea Americii.” Intrebat daca intentioneaza sa debuteze la Hollywood, Park a spus ca depinde de film. „Cata vreme am o idee buna, sunt pregatit sa merg sa filmez chiar si in Bangladesh. Nu aspir sa produc doar blockbuster-uri, astfel ca Hollywood-ul nu e telul meu final„.









