Sun Yat Sen si-a inceput activitatea revolutionara departe de China. In toamna lui 1894 a plecat in Hawaii unde a fondat Societatea Renasterea Chinei, a carei lozinca era lupta pentru prosperitatea Chinei. In 1895 revine in secret in China, insa lovitura de stat pusa la cale esueaza, cativa sustinatori ai lui fiind executati. Momentul infatisat in filmul „Bodyguards and Assassins” este cel al exilului in urma acestei lovituri esuate, memorabila fiind scena venirii revolutionarului in 1906 in mare taina in Hong Kong. Ei bine, in 1895, Sun s-a aflat in exil in Europa, Statele Unite iar apoi in Japonia, strangand bani pentru partidul lui revolutionar si sustinand revolte in China. In 1896 a avut loc un incident care era sa-l coste viata: a fost retinut de catre Legatia chineza de la Londra, diplomatii chinezi planuind uciderea lui. Era deja un pericol pentru stabilitatea Chinei si pentru reputatia dinastiei Qing, care se simtea tot mai amenintata de actiunile subversive ale lui Sun. Dupa 12 zile in care a fost retinut, in cele din urma a fost eliberat prin efortul comun al lui James Cantlie, a ziarului „The Times” si a ministerului de externe britanic. Astfel, Sun a devenit un erou in Marea Britanie, iar cauza luptei sale a devenit si mai cunoscuta peste hotare.

In Japonia, unde era cunoscut sub numele Nakayama Sho, acesta s-a alaturat unui grup de disidenti chinezi (devenit mai tarziu celebra Tongmenghui), ajungand liderul lor. A stat in exil in Japonia aproximativ 10 ani, timp in care s-a imprietenit cu Miyazaki Toten, un revolutionar democratic care l-a sustinut financiar. Miyazaki a scris o serie de articole despre eforturile revolutionare ale lui Sun, care in Japonia l-a cunoscut si pe Mariano Ponce, pe atuncin un diplomat al primei Republici filipineze. Putini stiu, insa Sun Yat Sen a sustinut si cauza independentei Filipinelor, chiar sustinand cu arme armata filipineza. Dupa 10 ani, deoarece a ajuns sa aiba un sprijin extraordinar de mare, de teama sa nu creeze probleme (inclusiv de natura diplomatica), Sun a plecat in Statele Unite. Momentul din 1906 surprins in „Bodyguards and Assassins” este o fantezie a scenaristilor. Chiar daca filmul porneste partial de la niste date istorice, scopul intalnirii lui Sun Yat Sen cu reprezentantii celor 13 provincii chineze in Hong Kong nu poate fi demonstrat si sustinut de documente istorice. Chiar daca vizita lui incognito a fost reala, nu exista dovezi ale planurile puse la cale de acesta pentru schimbarea destinului Chinei. Ideea este, insa, sa recunoastem, fascinanta si extrem de tentanta, dincolo de destinele oamenilor de rand care se sacrifica pentru ideea de revolutie.

In 1911, anii pregatitori ai marii revolutii se apropiau cu pasi repezi de sfarsit. Paradoxul a facut ca inceputul sfarsitului dinastiei Qing sa vina de la o revolta militara in Wuchang, la 10 octombrie 1911. Sun nu a avut o implicare directa in ea, fiind inca in exil. Incepuse procesul care avea sa puna capat a peste 2 milenii de conducere imperiala in China. Rebeliunea a avut succes, iar cand a citit in ziare acest lucru, Sun a venit degraba din Statele Unite in China. Doua luni mai tarziu, o adunare a reprezentantilor provinciei Nanking l-au ales pe Sun Yat Sen presedintele provizoriu al Republicii China. 1 ianuarie 1912 a devenit prima zi a primului an al Republicii, sistemul calendarului republican fiind folosit si astazi in Taiwan ! Evenimentele din 1911 au ajuns, astazi, un subiect de discutii aprinse si de controvesre intre istorici. Daca istoricii partizani ai comunismului se multumesc sa remarce rolul lui Sun de prim presedinte al Republicii chineze, , multi alti istorici ridica un semn de intrebare legat de adevaratul rol al lui Sun in revolutia din 1911, judecand totul din prisma neimplicarii directe a acestuia in revolta. In opinia acestor istorici, Sun Yat Sen a fost numit presedinte deoarece era o personalitate respectata dar, in acelasi timp, o figura neimportanta pentru politica acelor vremuri. Acestia considera ca Sun era candidatul ideal pentru realizarea unui compromis intre fortele revolutionare si mica nobilime conservatoare, ce-si imparteau influenta politica.

Indiferent cate ipoteze sau teori ar exista pe marginea rolului lui Sun, acesta este creditat cu finantarea de revolutii din exil si cu mentinerea vie a spiritului revolutionar in China, in ciuda unei serii de revolte esuate care au dus la pierderea multor vieti. A reusit cu succes sa aduca mai multe grupuri mai mici de revolutionari intr-un partid mai mare, oferind o mai buna baza pentru toti cei ce impartaseau aceleasi idealuri. Astazi este privit drept Parintele National al Chinei moderne. Filosofia lui politica s-a axat pe ideea sustinerii pacii, libertatii si egalitatii in tara. Toate eforturile sale de-a lungul vietii si le-a directionat spre construirea unei Chine prospere si puternice, si bunastarii cetatenilor ei.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com