“Shrill Cries of Summer” e un film de mister japonez ecranizat in 2008 de regizorul Ataru Oikawa, un cineast specializat in filme de groaza, in filmografia sa inscriindu-se productii precum seria ”Tomie”, “Apartment 1303” sau “Tokyo Psycho”. Sursa de inspiratie a scenariului pe care tot el l-a scris a fost manga omonima a carei publicare a inceput in 2005, scrisa de Ryukishio07. Din 2005 pana in 2011 au aparut 38 de volume ale acestei manga, insa doar primul volum e cel ce a stat la baza scenariului. Regizorul a ramas fidel crezului autorului mangai, Ryukishio07, ce declara intr-un interviu ca “o poveste ar trebui sa fie ca un montagne-russe”: o scena cruda trebuie pregatita printr-una nostima, care sa ridice moralul cititorului si sa-l pregateasca pentru ce va urma, dupa cum si o scena de disperare trebuie precedata de una plina de speranta. Inspirat de Agatha Christie si de ai ei “10 Negri Mititei”, Ryukishio07 a reusit sa construiasca o poveste solida in manga, plina de neprevazut si umor, iar regizorul Ataru Oikawa a dat culoare si sunet acesteia, altfel spus… viata, aducandu-ne in fata ochilor o adevarata delectare ce ne aminteste de romanele lui Stephen King. “Shrill Cries of Summer” a avut parte de toata promovarea posibila, din 2005 pana in prezent, manga fiind transformata in anime, joc pe calculator, nuvela, foileton, film (live-action) si, in acest an, si in serial tv cu 2 sezoane deja ! Distributia filmului nu are nume sonore pe lista, actorilor adolescenti cvasi-necunoscuti la vremea premierei (Goki Maeda, Rin Asuka, Ari Matsuyama, Erena Ono) adaugandu-li-se cativa actori de roluri secundare, aproape anonimi in industria japoneza de film. Cu tot succesul de care s-a bucurat si continua sa se bucure manga in Japonia, n-ar fi exclus ca in viitor sa vedem si o ecranizare la Hollywood dupa ea, in cazul in care va exista interes.

Maebara Keiichi e un elev proaspat transferat din zgomotosul Tokyo la scoala din satul Hinamizawa, in Japonia rurala a anului 1983. Impreuna cu parintii lui se stabileste in satul asezat intr-o zona mirifica izolata, trebuind sa-si regaseasca linistea dupa evenimente neplacute petrecute in scoala din capitala, unde era tinta ironiilor colegilor sai. De cum soseste la noua sa scoala, e luat in primire de profesoara si prezentat clasei. Insa atmosfera e una destul de stranie, mai ales ca clasa din care face parte e una formata doar… din fete dragute, ce se comporta destul de bizar. Trecand peste perioada de acomodare, Keiichi se imprieteneste cu noile sale colege si ii sunt aratate impejurimile. Treptat, acesta afla de lacul Gura Demonului, unde se spune ca salasluieste un spirit malefic, de festivalul local anual tinut in cinstea lui Oyashiro-sama, protectorul satului, de unele obiceiuri locale si, fara voia lui, de un incident petrecut cu cativa ani in urma, cand autoritatile au vrut sa construiasca un baraj in zona, care ar fi dus la inundarea si disparitia satului. Dincolo de toate, insa, cel mai intrigant lucru pentru Keiichi e comportamentul bizar al celor doua fete care mai mereu sunt in preajma lui, Mion si Rena, dar care oricat de naturale incearca sa para, mereu ezita, parand a avea ceva de ascuns. O serie de evenimente ce se vor petrece il vor prinde pe Keiichi in mijlocul unei povesti misterioase, ale carei consecinte sunt total imprevizibile…

Fara a avea o distributie cu nume cunoscute, “Shrill Cries of Summer” surprinde in mod extrem de placut. Desigur, pentru fanii genului horror filmul poate parea nesatisfacator, existand foarte putine scene specifice filmelor de groaza, trailerul conturand in prmul rand o imagine a unui astfel de film. Dezamagirea unora e insa fericirea altora, amatorii de filme de mister avand in fata un veritabil festin. De fapt, poate cea mai potrivita caracterizare a genului acestui film e data de asemanarea lui flagranta cu ecranizarile dupa Stephen King, asadar un film in care avem parte de mult mister, aventura, actiune, suspans si groaza. In general, filmele de groaza japoneze sunt axate pe vesnicele clisee specifice unui horror, insa de aceasta data povestea seamana mult cu un scenariu marca Stephen King, intunecat si captivant, incluzand spectatorul in intriga si punandu-l sa traiasca la cote maxime si sa desluseasca individual misterul. Trebuie spus ca povestea se desfasoara in anul 1983, iar regizorul si-a dat toata silinta sa redea atmosfera acelor vremuri filmand filmul cu mijloace minimaliste, specifice anilor ’90. Satul in care se desfasoara actiunea, Hinamizawa, e unul fictiv, imaginat dupa modelul satului Shirakawa (foto), ce are o populatie de 2.000 de locuitori si ce face parte din patrimoniul UNESCO. Manga, ce a fost publicata in nu mai putin de 38 de volume, e, desigur, mult mai ampla decat filmul, regizorul incercand sa cuprinda cat mai multe personaje din ea si ideea de baza a ei, cam tot ce se putea surprinde mai bine in cele 106 minute ale productiei. In ciuda faptului ca distributia cuprinde nume necunoscute de actori tineri, practic copii la acea vreme (2008), interpretarea lor e fara cusur si fara stangacii care sa traga in jos filmul, o dovada in plus a profesionalismului clasic din industria japoneza de film. Goki Maeda e convingator in rolul lui Keiichi, un elev terorizat de colegii batausi la scoala din Tokyo ce pare timid si ezitant in noul mediu in care se integreaza, dar care stie sa redea perfect spaima pe care o traieste personajul sau odata ce incepe sa reconstituie piesele puzzle-ului misterului linistitului sat de langa lac. Si mai convingatoare sunt cele doua colege ale lui Keiichi, Rena si Mion, interpretate excelent de Ari Matsuyama, respectiv Rin Asuka, al caror comportament bizar si oscilant intretin din plin atmosfera acestui film. Asadar, per ansamblu un film bun, ce nu trece granita horror-ului decat foarte putin, fara aluzii de natura sexuala (cum regasim in filmele similare de la Hollywood) desi o tensiune erotica se simte in aer (vorbim, totusi, de o poveste in care protagonisti sunt elevi minori, in manga originala acestia au 13-14 ani !), cu decoruri superbe si o muzica rock dezinvolta pe fundal ce tradeaza parca zbuciumul interior al personajelor. Daca vreti sa vedeti altceva decat melodrame siropoase sau comedii romantice usoare, “Shrill Cries of Summer” poate fi o alegere interesanta, misterul e la el acasa !

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil