Rapita de Choi Byeong Gi, “omul cu pixul”, Yi Hyeon e total bulversata. Chiar inainte de a urca in fatidicul taxi primise un biletel cum ca Yi Soo traieste, si fugise intr-un suflet numai ea stie incotro. Acum platea ca moneda de schimb pentru rapirea directorului Jo. Kim Joon si-a asumat rezolvarea situatiei, si cu ajutorul sefului de sectie Kim contraataca, aducand-o de fata pe sotia senila a anticarului. Doar ca determinarea lui Choi Nyeong Gi nu e schimbata de vederea sotiei, desi initial ramane surprins. Cu siguranta ceva mult mai puternic il leaga de presedintele Jo, fiind dispus sa isi sacrifice propria fericire si viata de dragul presedintelui. In timp ce pe malul marii se consuma tragica scena, Hae Woo isi ia inima in dinti si ii prezinta bunicului sau poza compromitatoare care de mult nu mai e o surpriza pentru presedinte. Vederea ei nu mai are puterea de a-l speria, toata lumea joaca cu cartile pe fata, nu mai e timp de menajamente. Dupa ce recunoscuse o singura crima care, chipurile, i-ar fi patat pentru totdeauna onoarea, afectandu-l si urmarindul toata viata, blajinul bunic isi arata – probabil datorita presiunii la care e supus – adevarata fata in momentul in care Hae Woo ii cere sa rezolve intoarcerea teafara a lui Yi Hyeon. Prins intre rugamintea nepoatei sale si amenintarea procurorului din ea cum ca in caz contrar va merge pana la capat cu aflarea adevarului, bunicul cedeaza si isi iese din fire de fata cu Hae Woo. Dialogul celor doi e memorabil, un adevarat joc de sah cu toate alternativele de mutare rostite pe fata. Hae Woo realizeaza ca a trait intr-un castel de nisip construit de dragul ei bunic doar pe minciuni si aparente… Abia acum realizeaza adevarata sursa si putere a Raului… Pana unde va fi dispusa sa mearga ?

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com