Dintre sutele de filme care se fac in fiecare an in Coreea, de la explozia Hallyu pana in prezent numarul acestora fiind in continua crestere, intotdeauna exista cateva care trec aproape neobservate, ele in sine fiind, calitativ, cu mult peste unele filme de succes mult mai cunoscute. Iar acest lucru e valabil nu doar in cinematografia coreeana. Un asemenea caz a fost, de exemplu, cel al productiei japoneze “Tokyo Girl”, realizata cu un buget infim, trecuta cu vederea de toata lumea, dar care s-a dovedit o mica bijuterie cinematografica. “Romantic Heaven”, cel mai recent film al apreciatului Jang Jin, face parte din aceasta categorie, fiind o mica capodopera emotionanta pana la lacrimi despre speranta, iubire si iertare. Jang Jin e unul din cei mai apreciati scenaristi si regizori coreeni ai momentului, avand la activ 14 scenarii de film (printre care minunatele povesti ale filmelor “Ditto”, “Welcome to Dongmakgol”, “Public Enemy 3” sau “The Recipe”) si 11 filme regizate. Scenariul lui “Romantic Heaven” e scris tot de el, incantandu-ne din nou cu o poveste de exceptie, plina de fantezie si romantism. In rolurile principale au fost distribuiti actori fara un nume prea mare, dar cunoscuti in Coreea in special prin aparitiile lor in diverse seriale de televiziune. Si vorbim aici de Kim Su-ro, ce a aparut in recentul “Gentleman’s Dignity”, Kim Dong-wook cunoscut din Coffee Prince, Shim Eun-kyung ce a avut un rol secundar in “Bad Guy”(baietoasa sora a simpaticei Ha Ga In) si a carei intepretare din “Romantic Heaven” i-a adus premiul pentru Cel mai bun rol secundar feminin la Festivalul de film Daejong. Acestora li se adauga doi actori veterani, simpaticul Lee Han-wi, in rolul Sfantului Petru, ce ne-a amuzat in “Athena”, “Dancing Queen” sau “Wild Romance” si Lee Soon-jae, in rolul lui Dumnezeu, care la 76 de ani ne incanta din nou cu o prestatie superba. Lor li se adauga cunoscutul Kim Jun-bae, celebrul “Popeye” din serialul “Poseidon”. Filmul a avut premiera internationala la Festivalul de film asiatic de la Udine si este produs de celebrul Kang Woo-Suk, fondatorul companiei de distributie de film Cinema Service dar si un apreciat regizor si scenarist (Moss, Public Enemy 1,2,3, Silmido).

In Coreea zilelor nostre, destinul nefericit al mai multor persoane se intretaie accidental prin intermediul a trei povesti emotionante. Prima poveste e cea a unei tinere, Choi Mi-mi, a carei mama sufera de un an in spital in asteptarea unui transplant de maduva care sa-i salveze viata. Fata gaseste un donator compatibil si reuseste sa obtina de la doctoral curant adresa acestuia, chiar daca acesta nu e un lucru tocmai corect. In scurt timp, insa, Mi-mi afla ca baiatul compatibil, Jeong Ha-yeon, este urmarit de politie, fiind suspectat ca si-ar fi ucis prietena. Cea de-a doua poveste e a lui Min-kyu, care recent isi pierduse sotia mult iubita si care nu se poate desprinde de iubirea pe care i-a putrat-o de-a lungul scurtei perioade cat au fost casatoriti. Acesta cauta cu disperare geanta femeii, ce fusese lasata de aceasta in salonul din spital, unde murise, geanta plina cu amintiri. Min-kyu e un fost procuror ce si-a deschis un cabinet de avocatura, ce ajunge sa fie vanat de un fost detinut pe care cu ani in urma il bagase dupa gratii. Cea de-a treia poveste e a lui Ji-wook, a carui bunic sufera de Alzheimer si e internat in acelasi spital une se afla si mama lui Mi-mi. De fapt, datorita acestei situatii cei doi tineri s-au si cunoscut si si-au dat intalniri un an de zile. Ji-wook e sofer de taxi si ramane impresionat in momentul in care bunica ei ii arata o poza alb-negru din trecut, cu o fata in ea. Initial o confunda pe fata cu bunica ei, dar afla ca de fapt aceea era prima iubire a bunicului sau, care desi intre timp se casatorise si-si traise viata alaturi de bunica sa, mereu o amintea pe fata din poza, Kim Boon. Aceste trei povesti se intrepatrund, la fel si drama personajelor, liantul fiind… iubirea. Indiferent de varsta.

Filmele regizorului Jang Jin au un farmec aparte datorita modului special de a pune la un loc imaginile si povestea personajelor. Ca in celelalte filme ale sale, si de aceasta data Jang Jin face o incursiune in viata oamenilor obisnuiti, in care umorul subtil e combinat cu accentele melodramatice, rezultand un univers marcat la un moment dat de suprarealism si fantezie in sens pozitiv. Regizorul ne ofera posibilitatea de a veda viata personajelor cu bune si cu rele, cu zambete si cu lacrimi, de a percepe fericirea in modul in care acesta o vede si si-o inchipuie. Filmul e o invitatie la a da frau liber imaginatiei, la renuntarea de catre fiecare la propria imagine pe care si-a creat-o despre viata de dupa moarte si la acceptarea unei viziuni unice sugerata de regizor, ce poate da nastere chiar unei dezbateri pe teme religioase. Avem parte de o imagine a Pradisului asa cum poate putini ne-o imaginam, in care Dumnezeu este un batranel simpatic, iar mana lui dreapta, Petru, e un slujitor inaripat modern imbracat la patru ace. Paradisul ne e infatiat la locul in care toata lumea asculta muzica divina la casti, in care se organizeaza cercuri in care fiecare isi expune viata celorlalti, un loc in care toata lumea, desigur, e imbracata in alb si e fericita, impacata cu sine. O imagine destul de apropiata de aceasta am vazut, parca, in “What Dreams May Come”, productia hollywoodiana cu Robin Williams, in care Paradisul e zugravit in culori vii, rod al imaginatiei fiecaruia si al bunatatii sufletului fiecaruia.

Din punct de vedere vizual, “Romantic Heaven” e o adevarata delectare. Imaginea Paradisului si decorurile sunt superbe, la fel si ideea de a zugravi Paradisul ca un loc al linistii, al rculegerii, al prieteniei marcat de 3 culori de baza: albul puritatii, verdele crud al renasterii si albastrul de azur al cerului unde se presupune ca se afla Paradisul. Toate aceste culori transmit privitorului un sentiment de liniste si impacare, aducandu-i o stare aparte, necesara intelegerii cu sufletul a dramei personajelor. Momentele comice nu se despart de cele tragice, razi si plangi deopotriva, si, lucrul cel mai important, te atasezi de personaje si ajungi sa le intelegi profunzimea trairilor interioare. La un moment dat exista unele scene emotionante in care orice cuvant ai impresia ca e de prisos, si scenaristul tace, lasa muzica si interpretarea actorilor sa ne stoarca lacrimile de tristete si bucurie totodata. Farmecul lui “Romantic Heaven” sta in faptul ca atunci cand ajungi sa-ti simti lacrimile pe obraji, nu stii daca o faci de tristete sau de bucurie. Un film care cu siguranta nu trebuie ratat, una din micile bijuterii ascunse ale filmului coreean, ce merita mult mai multe aprecieri decat a primit pana acum.

Multumiri pentru traducere colegei noastre din Asia Team, Vic.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com