Cu proviziile furate de la chinezi, cele doua trupe pierdute in teritoriul inamic reusesc sa-si revina si sa parcurga drumul de intoarcere. Apropiindu-se de linia frontului, ramasitele razboiului le ies in cale sub forma a doi soldati nordisti, incercand sa supravietuiasca intr-o biserica bombardata. Grupul strans in jurul focului, la „ultima cina” procurata din provizile tuturor, are o componenta …colorata: sud-coreeni, americani, nord-coreeni si un chinez. Dincolo de ideologia, cultura si credinta fiecaruia, se afla oameni. Oamenii au aceleasi nazuinte chiar daca actioneaza dusmanos, in virtutea politicii careia i se supun.
Joaca in zapada si bataia cu bulgari, umar langa umar, lasa impresia ca totate problenele s-au rezolvat si nimic nu-i mai apasa. Razboiul nu mai exista. Numai pentru Jang Woo imaginea evoca amintiri ravasitoare care-i sfarma din nou sufletul si pe care, din nou Shin Tae Ho incearca sa le aline in felul sau dur si realist.
Cand in sfarsit reusesc sa ia legatura cu batalionul si se intrevede calea spre casa, dezastrul isi arata din nou coltii sub forma unei mari tiuitoare de drapele rosii care innainteaza diret spre ei. Din nou singura nadejde este credinta in flerul si dorinta de supravietuire a comandantului Companiei a 2-a, care cere prin radio, ca singura solutie, bombardarea deasupra pozitiei lor.
Bombardamentul are efectul scontat, dar pretul platit este incomensurabil. In momentul aparitiei masinilor salvatoare, Lee Jang Woo cedeaza, datoria lui fiind implinita fata de cei ramasi in viata, nu-i mai raman decat parerea de rau si remuscarile pentru cei pe care i-a pierdut. Din cei 37 de voluntari au supravietuit 11.　 Mintea lui ramane toata numai pentru amintirile dragei lui Su Yeon, dar rataceste ingrozita intre vis si cosmar, iar realitatea pare a fi si mai cruda.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com