Salvat de la moarte prin sacrificiul ofiterului Gu, Iljimae se apropie cu pasi sfiosi de casa mamei sale. I-a cumparat o pensula in dar si vrea in sfarsit sa se bucure de prezenta ei dupa care tanjea de atatia ani. Dar ajunge prea tarziu. Mama lui e deja sub efectul otravii pe care o luase auzind ca fiul ei a fost decapitat si tanarul nu poate decat sa ii privesca agonia, cu inima sfasiata de durere. Intre peretii stramti de piatra intre care a petrecut cele 9 luni de renastere, de data asta insa Iljimae e fara nicio perspectiva… ca un pescar ce si-a pierdut plasa si vede un banc de pesti… ca un pictor ce si-a pierdut vederea, in fata propriului tablou… ca un muzician ce nu-si mai poate acorda instrumentul… Iljimae se cufunda in tenebrele ce il inconjoara… Prea multa suferinta a avut de indurat… prea multi dintre oamenii dragi au pierit fara vina…