Mult asteptata revenire pe ecran a actritei “Jeeja” Yanin Wismistananda, vedeta din “Chocolate”, filmul care a lansat-o la nivel international, se produce intr-o noua productie exploziva: “Raging Phoenix”. De la succesul incredibil al lui Tony Jaa in “Ong Bak”, industria filmului thailandez a vazut in filmele de actiune o cale rapida de a deveni cunocuta si de a obtine importante beneficii – de imagine si de natura financiara, nu atat in tara cat mai ales peste hotare. “Raging Phoenix” continua aceasta traditie, oferind un film de arte martiale unic. Filmul beneficiaza de o coregrafie deosebita, mostenita de la genul filmelor kung fu facute celebre de Hong Kong in intreaga lume. “Jeeja” Yanin e pusa in valoare si de partenerul ei de pe ecran, Kazu Patrick Tang, nimeni altul decat un campion de arte martiale vietnamezo-francez, la debutul sau pe ecran. Iar ca reteta sa fie completa, personajul negativ este interpretat de o campioana de body-building, Roongtawan Jindasing.

Deu (“Jeeja” Yanin) este o adolescenta abandonata de mica de mama ei. In momentul in care este data afara din formatia muzicala din care facea parte, aceasta ajunge intr-un un moment critic din existenta ei, simtindu-se ocolita de destin si sortita singuratatii. Se gandeste sa se sinucida si sa calce pe urmele tatalui ei mort de ani buni. Marcata de depresie si cazuta in patima alcoolului in care isi ineaca supararea, aceasta se trezeste atacata de un grup de necunoscuti, insa e salvata de Sanim (Kazu Patrick Tang) si de trupa lui de baieti de cartier. Deu doreste sa intre in echipa cu salvatorul ei, care o invata un stil diferit de arte martiale asemanator cu stilul facut celebru de filmele lui Jackie Chan, “Drunken Master”. Curand afla ca a fost salvata, de fapt, din mijlocul unei rapiri, si ca ea reprezinta cheia depistarii unei periculoase bande de rapitori.

Jeeja Yanin

Filmul nu dezamageste. Imaginile sunt spectaculoase, unghiurile si slow-motion-urile pun in valoare spectacolul oferit de niste actori adevarati experti in artele martiale. Coregrafia preia elemente de “break dance” transformandu-le in elemente ale unui nou stil de arte martiale, pe ritm de hip-hop. Singurul element ce lipseste, pe ecran, este acel ceva care sa lege sentimental personajele principale, chiar daca atat Jeeja cat si Kazu sunt extrem de carismatici ca individualitati. Un film captivant pentru fanii genului actiune/arte martiale, o noua realizare care face cinste cinematografiei thailandeze cazuta pana nu demult in stereotipul filmelor horror cu accente comice.