“Poongsan” este una din productiile asteptate ale acestui an, in Coreea, datorita temei sensibile pe care o abordeaza, a relatiei dintre Nord si Sud, vazuta din perspectiva omului de rand, cu toate implicatiile pe care le presupune o asemenea tema. Nu este vorba de un film comercial, astfel ca la data premierei, in iunie 2011, filmul a rulat in cinematografe doar o luna de zile, obtinnd incasari de aproape 2 milioane de dolari. Adevaratul test in fata publicului cunoscator a fost dat la festivalele internationale din aceasta toamna: Tokyo Filmex, The London Korean Film Festival si mai ales la Busan, la sfarsitul lunii octombrie filmul castigand premiul criticilor de film coreeni, la a 31-a editie a Premiilor critcilor coreeni de film. Nu faptul ca filmul a fost prezent la festivaluri de film nu neaparat de prima mana conteaza, nici faptul ca vorbim de un “low budget”, ci realizarea lui, punerea in practica a ideii scenaristului. Iar de aceasta data vorbim de un scenarist (care e totodata si producatorul peliculei) cu nume: Kim Ki-duk, care in ultima perioada s-a orientat tot mai mult spre producerea de filme, pe scrierea de scenario sau spre documentare, parasind temporar scaunul regizoral. Kim Ki-duk e un maestru al low-budget-urilor, care niciodata nu a avut la dispozitie bugete umflate; daca ar fi fost astfel probabil ar fi realizat, cu talentul sau, ceea ce n-au realizat toti regizorii de la Holyywood la un loc. Aceeasi reteta a stat si la baza lui “Poongsan”, un film regizat de prietenul lui Kim Ki-duk, Juhn Jai-Hong (ce a regizat “Beautiful” dupa scenariul aceluiasi Kim Ki-duk, si care a fost asistent de regia la filmul lui Kim Ki-duk “Breath”).
Distributia filmului e o placuta surpriza pentru asiacinefili, care vor avea ocazia sa-l revada pe Yoon Kye-Sang, nimeni altul decat interpretul lui Shin Tae-Ho din serialul “Road No One”, prietenul si rivalul de o viata al lui Lee Jang-woo. In unicul rol feminin din film a fost distribuita cunoscuta actrita Kim Gyu-Ri, interpreta personajului Shin Yun-bok din controversatul “Portrait of a Beauty”. Iata ce declara regizorul filmului acum o luna, la o conferinta de presa tinuta dupa proiectarea filmului in cadrul festivalului de la Busan: “Am avut un buget de doar 180.000 de dolari. Am fost atat de norocos ca am avut un staff bun si actori care au participat la acest proiect fara a avea vreo garantie ca vor primi banii pentru prestatia lor.” Tot din distributie face parte si actorul japonez Joe Odagiri, insa acesta are doar o scurta aparitie in rolul unui granicer nord-coreean. Odagiri este o mare vedeta in Japonia, un actor de top, care a acceptat sa apara in acest film chiar si intr-un rol aproape de figurant datorita unei promisiuni facute regizorului Juhn Jai-Hong: in 2006 cei doi s-au cunoscut si imprietenit pe platourile de filmare de la “Dream”, film in care Odagiri era actorul principal, iar Juhn era un necunoscut din staff-ul de la filmare, din echipa condusa de regizorul Kim Ki-duk. Odagiri si-a tinut promisiunea, si cu ocazia participarii la filmarile superproductiei de razboi “My Way”, a dat o fuga, intr-o pauza de filmari, pana in orasul unde se filma “Poongsan”, si dupa 6 ore de mers cu masina a petrecut 30 de minute pe platourile de filmare pentru o aparitie de cateva minute in film. Un actor cu un caracter deosebit, al carui gest trebuie apreciat.
Regizorul filmului (foto) declara ca mai mult a fost ingrijorat de faptul daca filmul sa fie prezentat in cinematografe sau nu, decat de programul strict de filmari, care trebuiau finalizate in maxim o luna de zile. “De obicei, cinematografele nu prezinta filme cu un buget de 180.000 de dolari. Primul meu film, “Beautiful”, a avut un buget similar lui “Poongsan”, dar desi a fost invitat sa participe la festivalul de la Berlin, nu a rulat in cinematografele din Coreea. Din fericire, “Poongsan” a avut premiera in cinematigrafe in iunie [2011] si s-a descurcat destul de bine la box-office. Mi-am dat seama ca daca un film e bun, lumea se va uita la el indiferent de buget”.

“Poongsan” spune povestea unui barbat ciudat si misterios totodata, poreclit “Poongsan”. Nu vorbeste cu nimeni nimic, se intelege cu cei din jurul lui prin semen, fumeaza, desigur, tigari marca “Poongsan” si se ocupa cu indeplinirea unor misiuni periculoase: isi risca viata pentru a aduce transfugi din Coreea de Nord in Sud, prin DMZ – Zona Demilitarizata de la frontiera dintre Nord si Sud. Isi alege cu atentie clientii citind mesajele prinse de membrii familiilor despartite pe un panou din apropierea DMZ, aducand o raza de speranta in viata acestora. Intre timp, in Seul, un dezertor de rang inalt nord-coreean este tinut sub stricta supraveghere de NIS (Serviciul Sud-coreean de Informatii), trebuind sa scrie un raport detaliat in baza informatiilor pe care le cunoaste despre Nord. Aproape paraonic si temator de o posibila asasinare de catre agentii secreti nord-coreeni, acesta solicita NIS sa i-o aduca din Nord pe In-oak, iubita lui mai tanara cu aproape 30 de ani. Si astfel agentii NIS incearca sa-l contacteze pe Poongsan, care odata gasit accepta misiunea si se lauda ca in doar 3 ore o va aduce pe femeie teafara, in Sud. Dar pe drumul de traversare a DMZ, In-oak e salvata de tacutul Poongsan, de care simte un nefiresc atasament…

Pentru iubitorii cinematografiei coreene, termenul “Poongsan” nu este unul chiar necunoscut. In cunoscutul serial tradus in premiera in Romania de Asia Team, “Dong Yi”, Dong Yi capata porecla de “Micuta Poongsan”. In fapt, Poongsan e o rasa rara de caine specifica Coreei de Nord, a carei origine e aproape necunoscuta. Se speculeaza ca s-ar trage din cainii Lakia din zona Siberiei, insa cert este ca azi, dupa ce in perioada razboiului mondial au fost macelariti de japonezi pentru blana lor, au fost declarat “comoara nationala”, iar pentru oricine din afara Coreei de Nord a fost practic imposibil sa obtina un astfel de exemplar. In trecut, cainii din rasa Poongsan si-au capatat renumele de caini de paza si de vanatoare; acestia pot indura multe si sunt extrem de devotati stapanului lor. Personajul “Poongsan” se aseamana perfect cu un caine Poongsan, insa in tot filmul nu scoate un cuvant, cu exceptia unor strigate turbate de durere in unele scene. Intrebat daca personajul Poongsan interpretat de actorul Yoon Kye-Sang, reprezinta un caine din aceasta rasa, regizorul a spus: “Intai de toate ne gandim la cainele Poongsan ca la un caine nord-coreean. Dar cainele Poongsan e cainele nostrum. De cand Nordul si Sudul s-au separate, cainele Poongsan a devenit cunoscut drept caine nord-coreean. Nu cred ca e correct sa credem acest lucru. Cand am filmat, am incercat sa introducem in film un caine Poongsan, dar nu am reusit. Cainele nu era antrenat. A trebuit sa schimb finalul din aceasta cauza, desi cred ca imaginea unui caine Poongsan se potriveste perfect acestui film. Cainele in sine e foarte salbatic, dar si cald si loial stapanului sau. Cred ca aceste trasaturi sunt similare personajului principal.

Personajul “Poongsan” este o persoana tacuta, pe durata celor 2 ore ale filmului nerostind nici un cuvant. Nu de putine ori, pe parcursul filmului, acesta ajunge cand in tabara agentilor sud-coreeni, cand in tabara agentilor nord-coreeni, si atat unii cat si altii il tortureaza pentru a marturisi de partea carei tabere se afla. Intrebat despre acest aspect, regizorul a completat: “Poongsan e un personaj simbolic, care nu e nici sud-coreean, nici nord-coreean. Daca el ar vorbi cu accent de Seul, atunci ar deveni un sud-coreean, iar daca ar vorbi cu accent de Pyeongyang, ar deveni nord-coreean. De aceea nu are nici o replica de rostit”. O idee foarte interesanta, cata vreme realitatile contemporane confirma ceea ce filmul sugereaza, si anume o fobie comuna ambelor tari a uneia de cealalta. Finalul este unul aparte, unul la care nimeni nu s-ar fi asteptat; e razbunarea Poongsan-ului, un mesaj genial ce prezinta in miniatura climatul de neincredere reciproca dintre Sud si Nord. Solutia rezolvarii dilemei ce dureaza de o jumatate de secol sa fie cea sugerata de Kim Ki-duk ? Pentru asta nu mai ramane decat sa urmariti acest film, o realizare de calitate care cu siguranta va va retine in fata televizorului pe durata celor 2 ore ale sale. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com