Dupa o indelungata asteptare, iubitorii de arta cinematografica isi primesc mult asteptata rasplata, Asia Team Romania oferindu-le ocazia vizionarii in premiera in limba romana a unuia din cele mai laudate filme coreene ale anului 2010, atat in Coreea de Sud cat si peste hotare: „Poetry”. Filmul a avut onoarea de a reprezenta Coreea la festivalul de la Cannes, intr-un an in care prezentele asiatice au fost destul de rare, si a strans o multime de aplauze neintrerupte dupa fiecare proiectie din cadrul festivalului. Lee Chang-dong, al carui nume echivaleaza cu succesul (pentru 5 filme regizate din 1997 pana in prezent castigand 18 premii internationale si avand 8 nominalizari), revine in calitate de regizor dupa triumful de la Cannes din 2007 cu „Secret Sunshine” (nominalizare la Palm D’Or si premiul pentru Cea mai buna interpretare feminina castigat de Jeon Do-yeon). De aceasta data, la succesul lui „Poetry” a contribuit atat scenariul si regia (ambele semnate de Lee) cat si distribuirea in rolul principal a actritei veteran Yun Jeong-hee. In varsta de 65 de ani la momentul filmarilor, aceasta s-a retras din actorie in 1994, dupa o prodigioasa cariera in anii ‘60’-70, rolul din „Poetry” fiind nu doar incununarea unei cariere extraordinare de 189 de filme in care a fost distribuita, ci si cel mai mare succes personal avut in urma unui rol pe marele si micul ecran. Ea intruchipeaza personajul Yang Mija si, intamplare sau nu, numele ei real, pe langa Yun Jeong-hee este chiar… Mi-ja. Unul din actorii al carui personaj este un poet ce preda cursuri de poezie in cadrul unui cerc de poezie, intamplator, este poet in viata reala.

Filmul a castigat premiul pentru Cel mai bun scenariu (semnat de Lee Chang-dong insusi) la festivalul de film de la Cannes din 2010. La „Grand Bell Awards”, „Poetry” a castigat premiul pentru Cel mai bun film, Cel mai bun scenariu, Cea mai buna actrita si Cel mai bun actor in rol secundar, dar si premiul Criticilor de film. Juriul festivalului „Blue Dragon” a decis sa excluda „Poetry” din selectia oficiala, din moment ce Lee Chang-dong a anuntat ca va boicota ceremonia. Insa Yun Jeong-hee a fost nominalizata si a castigat premiul pentru Cea mai buna interpretare feminina. Asia Pacific Screen Awards i-a recompensat pe Lee cu premiul pentru Cea mai buna regie, si pe Yun Jeong-hee pentru cea mai buna interpretare. „Poetry” a avut incasari la box-office pe 1,5 milioane de dolari, o realizare remarcabila daca tinem cont ca nu e vorba de un film comercial. Insa in fata recunoasterii internationale si a uriasului serviciu adus imaginii Coreei in lume, „Poetry” poate fi considerat fara exagerare o mandrie nationala pentru coreeni, intocmai cum succesul unui film romanesc la vreun festival international creaza un sentiment de mandrie pentru fiecare roman in parte.

Yang Mija este o bunicuta pensionara care are grija de nepotul ei, Wook, un elev de gimnaziu. Fiica ei si-a lasat fara mustrari de constiinta fiul in seama bunicii, trimitandu-i din cand in cand bani pentru a-l creste. Insa Wook, asemeni tinerilor din zilele noastre, mai tot timpul leneveste in fata calculatorului, ascultand muzica sau jucand jocuri video. Intr-o zi, insa, in timp ce venea inspre casa, Mija vede o mama disperata ce-si plange durerea. Mai apoi afla ca fata acesteia, o eleva de liceu din aceeasi scoala cu nepotul ei s-a sinucis dupa ce a foist violata de mai multi elevi. Acest episod o marcheaza pe simpatica bunicuta, care incearca sa spuna si altora despre nefericitul incident. Nimeni, insa, nu ii acorda importanta. Pe drumul de intoarcere spre casa, ea vede un anunt legat de un cerc de poezie. Fara a ezita, se inscrie, desi intarziase putin. Profesorul de poezie da ca tema tuturor participantilor la curs scrierea unui poem pana la fnalizarea cursurilor. In prozaica cautare a inspiratiei, Mija ajunge sa se inspire din cazul tragic al fetei care s-a sinucis, dupa ce afla ca nepotul ei a fost unul din cei ce au particpat la violarea acesteia.

Ideea filmului a venit de la un caz real petrecut intr-un orasel coreean, unde o tanara eleva a fost violata de un grup de baieti. Cand Lee Chang-dong a auzit de incident, acesta a avut un impact major asupra lui, cu atat mai mult cu cat niciodata nu a fost interesat sa-si inspire filmele in evenimente reale. Ulterior, in timpul unei vizite in Japonia, in timp ce se uita la televizor in camera de hotel, a vazut o emisiune in care erau prezentate cadre din natura: „un rau linistit, pasari zburand, pescari pe mare, pe un fundal sonor linistit”. In acel moment s-a intrezarit viziunea unui posibil film: „brusc, mi-a venit in minte oribilul incident si cuvantul „poezie”, ca si imaginea unei femei de 60 de ani”. Si asa a inceput povestea lui „Poetry”. Lee a scris scenariul special pentru actrita Yun Jeong-hee, care si-a manifestat satisfactia legat de cat de mult difera rolul pregatit ei de Lee fata de cele peste 180 de roluri interpretate in cei 30 de ani de cariera in lumea filmului. Initial, Lee era ingrijorat de faptul ca uriasa experienta cinematografica a lui Yun ar putea trada o interpretare depasita ca stil actoricesc, insa in scurt timp a fost pe deplin satisfacut de atitudinea ei.

In fapt, avem in fata un regizor – Lee Chang-dong – fin psiholog, si o actrita – Yun Jeong-hee, interpreta personajului Yang Mija – intruchiparea firii umane pozitive prin excelenta. Lee Chang-dong, asa cum ne-a obisnuit, si-a ales un personaj pe care il analizeaza in profunzime, cu defecte si calitati, intocmai cum a procedat in „Oasis” (unde a prezentat iubirea dupa unii inacceptabila dintre 2 persoane cu dizabilitati) sau in „Secret Sunshine”, unde drumul spre dezumanizare este intermediat de credinta in Dumnezeu ca ultima sansa a salvarii sufletului intr-o societate oarba la suferinta semenilor. In „Poetry”, analiza psihologica e urmarita gradat. Mai intai aceasta apare sub forma unor perceptii – vizuala si auditiva -, mai exact imaginea unei mame care se manifesta zgomoros strigand disperata dupa fiica ei trecuta in nefiinta, precedata de scena de inceput a unui rau care curge lin, in tacere, si care aduce cu el nenorocirea. Mija este un personaj bland si aparent naiv, sau mai bine zis dezinteresat de tot ce inseamna mizeria morala a acestei lumi. Totusi, amintirea acelui fragment de viata privata, a suferintei acelei femei disperate o urmareste fara sa stie de ce si vorbeste despre ea fara a fi ascultata, in speranta ca cineva ii va intelege gandurile. Mai apoi parintii copiilor ce au comis violul incearca sa ajunga la o intelegere cu mama victimei, oferindu-i o compensatie financiara. Acel grup de tati simbolizeaza, in fapt, societatea contemporana in ansamblul ei, lipsita de orice sentiment autentic, in care omul a devenit un simplu robot teleghidat in „nobilul” sau tel de a supravietui dupa o singura regula valabila: cea a banului. Practic Mija se trezeste in mijlocul acelor oameni fara suflet, materialisti, fiind la un moment dat presata si manipulata de ceilalti. Contactul cu acesti oameni reprezinta factorul declansator, in mintea lui Mija, momentul din care va incepe sa-si contureze in minte poemul dedicat fetei moarte. In timp ce ceilalti vorbesc de o recompensa pentru mama victimei, ea iese afara brusc si priveste trandafirii rosii, incercand sa surprinda senzatia momentului in niste cuvinte care, mai apoi, insiruite, ar fi trebuit sa compuna poemul. Pasul urmator al analizei psihologice a personajului Mija este vizitarea locurilor prin care fata a trecut inainte sa se sinucida, in speranta surprinderii esentei trairilor acelui suflet chinuit. Punctul culminant il constituie intalnirea fortata cu mama victimei, si metafora caiselor coapte pe care le gaseste pe un drum de tara. Finalul analizei este sublim, exprimat prin absenta personajului, poemul rezultat in urma atentelor observatii nenecesitand prezenta personajului principal in cadru.

Este greu sa faci o comparatie intre precedentul succes al lui Lee Chang-dong (Secret Sunshine) si Poetry. Mai mult ca sigur parerile vor fi impartite, iar unii in mod sigur ar aprecia mai mult Poetry in detrimentul lui Secret Sunshine, sau viceversa. Aceeasi lume dezumanizata apare in ambele realizari; daca in Secret Sunshine religia, credinta, este privita ca un ascunzis monstruos pentru amorteala sufletului, in Poetry religia e inlocuita de creatia artistica si credinta in aceasta. Daca in primul caz credinta in Dumnezeu este o ultima sansa pe care destinul o ofera femeii sfasiate de durere, in Poetry poezia joaca rolul eliberator, cea care despovareaza sufletul de toate frustrarile pe care insasi Mija, asemeni Mantuitorului, le ia asupra ei, de pe umerii rasfatatului ei nepot. Ea e in stare sa faca orice pentru a-si salva nepotul de la inchisoare, iar gestul maxim de furie la adresa acestuia il reprezinta o poza a fetei ce s-a sinucis, care e pusa, intr-o dimineata, pe masa unde copilul manca, incercand sa ii urmareasca de la distanta reactia si sa smulga de pe chipul lui un singur gest de cainta sau regret.

Unii au fost de parere ca regizorul filmului ar „tine” cu eroina, in detrimentul celorlalte personaje. Insa celelalte personaje nu sunt decat un cadru, o rama a unui tablou, a unei lumi interioare a lui Mija, pe care regizorul o exteriorizeaza. Dintr-o data Mija se trezeste vorbind singura la un mini-market despre femeia ce-si plangea fata in piata, si nimeni nu o ia in seama. La un moment dat isi aminteste de anii tineretii, insa e luata mai mult in deradere de unul din parinti pe care nu il interesa decat rezolvarea problemei cu plata compensatiei. In fata contactului cu aceasta lume oarba, Mija se refugiaza in poezie, care devine scutul ce o protejeaza de disolutia valorilor societatii contemporane. Mija nu este un personaj neaparat naiv, cum poate parea, cat mai ales o fiinta a altor timpuri, a altor valori morale si a altor principii, care stie sa evite capcanele prezentului datorita experientei de viata. Exista unele scene cu adevarat induiosatoare, cand Mija sta pe o banca si asculta sunetul frunzelor in bataia vantului, sau picurii de ploaie, lucruri care mereu au fost alaturi de ea si pe care niciodata nu a avut dispozitia si sensibilitatea de a le asculta si descoperi. A trebuit sa treaca o viata de om si sa se intample un eveniment tragic pentru a realiza, in ultima clipa, existenta acelor locuri unice care sensibilizeaza sufletul aducand inspiratia poetica.

O realizare de exceptie a cinematografiei coreene, cu un regizor-scenarist in forma maxima si o actrita – Yun Jeong-hee – care la 66 de ani a realizat rolul vietii sale, dupa 15 ani de absenta din lumea filmului. Orice cuvant pentru descrierea acestui film este de prisos; avem in fata o adevarata capodopera cinematografica, unul din cele mai reusite filme artistice din ultimii ani pe care Extremul Orient l-a oferit, si care fara urma de tagada poate fi asezat onorabil pe langa un „Departures” japonez, spre exemplu. O nestemata coreeana ce-ti impinge sufletul spre descoperirea esentei vietii, oferind numeroase teme de meditatie legat de rolul fiintei umane intr-o societate avida dupa bani si putere si de capacitatea ratiunii de a intelege suferinta prin compasiune. Vizionare placuta tuturor !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu SEGA – asiacinefil.com