Retras in ultimii 2 ani in lumea serialelor de televiziune, maestrul Takeshi Kitano revine cu un film pentru marele ecran, la 3 ani de la “Achilles and the Tortoise” care incheie o trilogie tragic-comica inspirata din viata sa reala. “Outrage” marcheaza totodata revenirea cunoscutului cineast japonez in varsta de 63 de ani la genul de filme care l-a consacrat, dedicate lumii interlope japoneze dominate de Yakuza. Niciodata premiat de Academia japoneza de film, Kitano a fost medaliat in martie 2010 cu medalia avand rangul de Comandor al Ordinului Artelor si Literelor din Franta. Europa stie sa-i aprecieze opera cinematohrafica si uriasa contributie, fie si atunci cand este vorba de lumea aparent nevazuta, din umbra, pe care o descrie in filmele sale. “Outrage” a fost prezent la Cannes in acest an, concurand pentru Palme D’Or. Kitano este atat regizor, cat si scenaristul si actorul principal din aceasta pelicula, despre care se stie deja ca va avea un sequel anul viitor.

“Outrage” este o monografie a tot ce inseamna Yakuza, spusa pe un ton realist, lipsit de orice urma de umor negru sau involuntar. Filmul intra repede in subiect, si dupa o scurta introducere in lumea Yakuza dominata de impartirea zonelor de influenta pentru desfasurarea afacerilor ilegale cu droguri, prostitutie si jocuri de noroc, aflam de existenta unui echilibru fragil de putere intr-o organizatie condusa de un presedinte aproape octogenar si de mai multe familii influente. Intr-una din zile, un domn apparent onorabil este racolat de pe strada si convins sa intre intr-un bar. Fara sa realizeze, abia ulterior afla ca barul apartinea unei familii influente din Yakuza, iar proprietarul localului il pune sa plateasca o consumatie imaginara de 1 milion de yeni. Surpriza proprietarului barului va fi mare cand va afla ca respectivul client e parte a unei familii din Yakuza mult mai puternice. Incidentul sa titlul filmului, “ofensa”, de la care se va declansa un adevarat razboi in sanul mafiei japoneze.

Filmele lui Kitano, in general, sunt mai putin conventionale, avand un succes comercial limitat. “Outrage” e mai degraba un film realist decat unul comercial, descriind in amanunt intreaga experienta acumulata de regizor de-a lungul unei vieti in care a analizat in filmele sale Yakuza. Existenta temutei organizatii este prezentata ca pe o lume adanc implantata in realitatea cotidiana, intr-o continua evolutie si framantare. Politia, de aceasta data, este complice cu o parte a Yakuzei, in timp ce in alte filme anterioare politia aparea ca un factor ce incerca sa mentina echilibrul in societate, dar acceptand existenta unei puternice organizatii interlope. Taierea unui deget in schimbul rascumpararii unei greseli apare ca un gest de onoare, dar pana si acesta s-a demodat. Razboaiele din sanul organizatiei pentru influenta si putere sunt reflectate prin scene de o violenta salbatica, nerecomandate minorilor. Si totusi, filmul nu este o fictiune. Evenimente precum cele descrise in “Outrage” sunt mai mult decat reale, iar faptul ca politia, care ar trebui sa asigure siguranta cetatenilor, este ignorata, cumparata cu bani negri si batjocorita demonstreaza cat de puternica si influenta a ajuns Yakuza in Japonia zilelor noastre.

Insusi Takeshi Kitano recunostea intr-un interviu ca filmele cu yakuza “sunt genul pentru care am talent”. Iar “Outrage” s-a dorit a fi un film care sa ofere adrenalina si actiune, regizorul pornind in scrierea scenariului de la… inchipuirea tehnicilor prin care personajele sale urmau a fi ucise in film in mod violent. Se pare ca filmul nu a avut parte doar de aprecierea pozitiva a criticilor, ci si de un oarecare succes la box-office-ul din Japonia, unde a avut incasari de peste 7 milioane de dolari. De aici si ideea unui sequel ce va fi finantat din castigurile de pe urma acestui film. Mai trebuie spus ca toti actorii din film (cu exceptia lui Kitano) nu au mai aparut in vreun film anterior al regizorului, despre care se stie ca obisnuia sa ofere cate un rol secundar chiar unor membrii din Yakuza. Per total, daca e sa tragem linie, “Outrage”, pe langa latura sa violenta, ofera o multime de detalii interesante despre ce inseamna Yakuza si despre modul in care aceasta s-a adaptat timpurilor prezente. Interpretarea tuturor actorilor este buna, iar spre final Kitano-scenaristul si-a exprimat stralucit o idee care citita cum trebuie ne spune ca din pacate stralucita cariera cinematografica inceputa spre sfarsitul anilor ’70 se apropie de sfarsit. Intr-un dialog cu un politist corupt, pe care mereu l-a privit ca pe un amic mai indepartat, neavand alta alternativa pentru a scapa cu viata decat sa se predea pentru a nu fi ucis, il regasim pe personajul lui Kitano fata in fata cu acesta, la o masa. Politistul poate fi confundat usor cu o oglinda pe care gandurile lui Kitano o intreaba: “Cine crezi ca sunt eu, idiotule ?”, iar oglinda aceasta ii raspunde: “Un yakuza pe cale sa se prabuseasca”. La fel de interesante sunt concluziile trase de omul legii, in final, care ii da un sfat personajului lui Kitano: “Cea mai buna razbunare e sa traiesti mult”. Aceasta propozitie exprima, practic, cheia supravietuirii in lumea interlopa si, prin extrapolare, in viata de zi cu zi. Lumea Yakuza este o miniatura a lumii reale, un tablou de Picasso mai mult decat original, in care rosul ordoneaza dispunerea asimetrica a naturii moarte reprezentate de pensula artistului. Iar de aceasta data artistul este Kitano.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com