Inceputul ultimei luni de toamna aduce o surpriza tuturor asiacinefililor iubitori de filme de calitate. “Once in a Summer” este una din rarele bijuterii melodramatice pe care cinematografia coreeana le-a oferit iubitorilor genului de-a lungul timpului. La o prima vedere e vorba de o melodrama romantica simpla, insa privita mai de aproape se pot oberva o multime de nuante care dau culoare filmului. Momentele nostalgice si vremurile tulburi sunt doar un pretext pentru a urmari acest film deosebit, care ne infatiseaza o Coree a sfarsitului anilor ’60 asa cum nu ne-am putea-o inchipui. Dupa armistitiul din Razboiul Coreean, a inceput un nou razboi care avea sa macine si penisnsula coreeana: razboiul rece. Fobia de commnism a cuprins sudul peninsulei, iar vremurile erau foarte tulburi. Oponentii regimurilor “democratice” ale acelor timpuri erau deseori acuzati a fi spioni din Nord, multi pierzandu-si viata sau fiind inchisi pe nedrept. Prezenta americana in Coreea era o realitate a anilor ’60, bazele militare americane avand ca scop asigurarea respectarii de catre Nord a conditiilor armistitiului. In mare parte Coreea acelor ani era o tara aproape rurala, fara infrastructura, ranile razboiului nefiind insa vindecate. Asezarile rurale nu aveau curent electric, viata la tara parea o cufundare intr-o alta dimensiune, in timp ce in asezarile urbane miscarile studentesti sanctionau orice deviere de la regulile democratiei atat de greu castigate.
In 1961, Park Chunh-hee preia puterea in Coreea in urma unei lovituri de stat militare. De formatie militar, acesta fusese general in armata coreeana cand a devenit presedinte. Acesta a condus tara cu mana forte pana la asasinarea sa in 1979, fiind considerat parintele industrializarii republicii sud-coreene. Cu toate acestea, a ramas in istorie prin modul autoritar de a conduce tara, nu de poutine ori instaurand starea de urgenta si limitand libertatea cuvantului si a presei. In aceste vremuri tulburi se desfasoara povestea noastra. Tinerii studenti ai acelor vremuri se organizau in asociatii studentesti ce puneau la cale mitinguri de protest in campusurile universitare, majoritatea indreptate impotriva regimului politic autoritar si impotriva restrangerii drepturilor cetatenesti. Povestea din “Once in a Summer” se desfasoara departe de lumea dezlantuita a Seulului, intr-o asezare rurala uitata parca de timp. Suk-young e un tanar plin de viata, student, ale carui ganduri se indreapta doar spre fete. E un adevarat cuceritor, si se poarta ca atare. Protestele studentesti il intereseaza prea putin, la fel si politica. Dar cum face parte din asociatia studenteasca a universitatii pe care o urmeaza, participa atat la mitinguri cat si la iesirile in aer liber organizate de asociatie. O astfel de excursie este una facuta intr-un mic sat uitat de timp, unde totul pare dintr-o alta epoca. Acolo, la biblioteca satului, Suk-young o cunoaste pe Jung-in, o tanara visatoare, adolescenta iubitoare de literature (uneori cu tenta erotica), una din putinele persoane din sat care stiau carte. Cei doi se intalnesc intamplator, iar el se indragosteste de ea la prima vedere. Ii da tarcoale, insista, mai lasa de la el, pana cand si ea il accepta. Par cel mai fericit cuplu din lume, isi destainuie lucruri din copilarie, fericite si triste deopotriva. Mai apoi, tinerii studenti trebuie sa revina in capitala pentru un miting de amploare, iar povestea de iubire a celor doi tineri inocenti e in pericol sa se sfarseasca. Revenirea celor doi, impreuna, in Seul, le va schimba pentru totdeauna destinul, datorita unor evenimente tragice.

Ce e magic in acest film ? Mai intai atmosfera. Peisajul rural coreean al anilor ’60 este de-a dreptul fascinant: oameni harnici, muncitori, care nu asteapta nimic de la nimeni si care stiu ca doar prin munca pot avea hambarele pline si trece peste iarna friguroasa. Peisajul rustic este animat in momentul in care in acel satuc uitat de lume se ridica primii stalpi de energie electrica. Becul este o minunatie a tehnologiei care se arata in toata splendoarea lui in viata analfabetilor care se minuneaza la vederea luminii artificiale. Mai apoi un televizor alb-negru e adus de unul dintre studenti, si tot satul asista cu gura cascata la aselenizarea din 1969 a americanilor, concluzionand: “America detine Luna, acum ?!”Mai apoi, intr-o scena desprinsa parca din “Nuovo Cinema Paradiso”, are loc o scena memorabila in care toti satenii se strang in fata unui cearsaf pe care se proiecteaza un film de dragoste “prea putin educativ” in opinia profesorului din sat. Nu lipsesc din peisajul paradisiac plimbarile sub clar de luna, un sarut ascuns consumat pe intuneric tocmai in mijlocul unui rau, dar si momentele hilare care subliniaza caracteristicile tipice ale fermierului coreean.
Magica este si interpretarea actorilor principali, azi doua supervedete coreene cunoscute nu doar in Asia ci si in intreaga lume. Lee Byung Hoon ne-a vrajit cu interpretarile din filme precum “I Saw the Devil”, “A Bittersweet Life” sau “The Good, the Bad and the Weird”, sau din seriale precum “The Influence” sau “IRIS”, in timp ce partenera lui din film, Soo Ae, a avut roluri memorabile in “Midnight FM”, “Sword With No Nmae”, sau in serialul “Athena”, ca sa nu mai vorbim de distribuirea si interpretarea de exceptie din actualul serial “Forget me Not” tradus in premiera in Romania de Asia Team. Pe langa interpretarea celor doi, magia filmului e dusa mai departe de coloana Sonora, unde celebra melodie interpretata de Charles Aznavour – “Yesterday when I was young” pare a fi cheia intelegerii mesajului regizorului Jo Geun-sik. Nu in ultimul rand magic e scenariul minunat care reuseste sa transmita sentimente de nostalgie, romantism si nu in ultimul rand de tristete profunda cu fiecare secevnta.

Un film despre care s-ar putea spune foarte multe, dar pe care preferam sa-l lasam pe fiecare asiacinefil sa-l savureze si sa-l aprecieze. In mod sigur se va inscrie pe lista filmelor de top pe care de mai bine de 3 ani de zile asiacinefil se straduieste sa le aduca aproape de sufletul iubitorilor de frumos, de arta cinematografica pura. O melodrama subtila, cu mesaje profunde, o nestemata a genului ce nu trebuie ocolita. Vizionare placuta !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com