Anul 2003 a fost, pentru cinematografia coreeana, unul prolific si mai ales unul plin de succese ce aveau sa devina celebre si la nivel international. E suficient sa amintim titluri precum Old Boy, Memories of Murder sau A Tale of Two Sisters. Anul 2003 a fost insa si un teren fertil pentru un numar important de comedii. Desi niciuna dintre acestea nu a devenit un succes la nivel international, totusi, cateva comedii au reusit sa-si faca loc in topul 10 al filmelor domestice ale anului. „Oh ! Brothers”, filmul de debut al apreciatului Kim Yong-hwa („200 Pounds Beauty”) a fost cea de-a doua cea mai de succes comedie a anului dupa cunoscutul „My Tutor Friend”, avand undeva la aproape 3 milioane de bilete vandute in cinematografe. Filmul este o comedie spumoasa despre doi frati care nu stiau de existenta celuilalt pana cand moartea tatalui lor comun ii aduce impreuna. Iar aceasta linie populara a unei comedii a continuat cu „200 Pounds Beauty”, ce a urmat 3 ani mai tarziu, Kim Yong-hwa reusind sa cucereasca definitiv sufletele iubitorilor de comedii din Coreea cu stilul sau simplist si accesibil. „Oh ! Brothers” ii aduce pentru a doua oara impreuna pe marele ecran pe doi actori ce erau deja vedete in momentul exploziei Hallyu, Lee Jung-jae si Lee Beom-soo, doar ca daca prima data acestia au aparut impreuna intr-o drama cu gangsteri, de aceasta data fac deliciul spectatorilor in roluri comice ce le vin ca o manusa. In special Lee Beom-soo e stralucitor. In roluri secundare nu pot scapa atentiei spectatorilor un Lee Moon-sik nostim dar intr-un rol atipic, sau un Lee Won-jong in rolul unui gangster datornic altui… gangster, la fel de amuzant, interpretat de Park Young-gyu.

Sung-woo (Lee Jung-jae) isi castiga existenta din arta fotografica. Nu trebuie sa va ganditi, insa, ca ar fi un artist. Mai degraba face din fotografie o arta pusa in slujba banului. Iar cand fotografiile sale deconspira adultere in baza unor ponturi primite de la un politist corupt, capitanul Jung (Lee Moon-sik), arta se transforma brusc in… santaj ! Dar Sang-woo e dator vandut sursei sale, poate si pentru ca solicita prea putin in schimbul pozelor compromitatoare ce le face adulterilor. Asa e cand isi subapreciezi propriile capacitati artistice… Iar cum toate aceste necazuri nu sunt suficiente, inca unul se abate asupra lui, aducand alte si alte probleme: primeste tragica veste a decesului tatalui sau. Plecat de un deceniu de acasa, Sung-woo a rupt si legaturile cu acesta, insa se pare ca disparitia lui il transforma pe el in principala sursa de plata a datoriilor acumulate de tatal sau. Si asa, peste noapte, se trezeste cu contul blocat de Fisc pentru niste datorii pe care nu el le facuse. Mai grav e ca a doua zi trebuia sa ii vireze sursei sale o cantitate insemnata de bani, asta daca tinea la viata sa. Toate sperantele se leaga de o informatie aflata de la agentii de la Fisc, care ii spun ca defunctul sau tata a mai avut o sotie, care in mod legal ar fi trebuit sa devina si cea care sa preia datoriile raposatului sot. Doar ca aceasta e de negasit. Totusi, mai ramane o ultima speranta: in urma acestei casnicii a rezultat un baiat cu deficiente mintale, Oh Bong-ku (Lee Beom-soo), in varsta de 12 ani (ce arata, insa, ca un barbat in toata firea, suferind de progerie), ce se afla intr-o institutie cu copii cu deficiente mintale. Si astfel, Sang-woo ajunge sa joace rolul fratelui mai mare iubitor, care pentru a obtine de la Bong-ku informatia cu locul unde se afla mama lui, e dispus sa faca orice compromis…

Desi filmul porneste de la niste premise destul de tragice (moartea tatalui personajului principal, boala crunta de care sufera fratele, progerie, ca si datoriile ce le are Sang-woo catre politistul corupt ce e mai rau ca un gangster neplatit), sa nu aveti impresia ca vom asista la inca o drama axata pe descrierea consecintelor bolii lui Bong-ku. Filmul e o comedie comerciala, si nu tinteste prea mult partea serioasa a problemelor, decat in masura in care acestea fiind deja parte a vietii de zi cu zi a personajelor, au rol moralizator. Exista o gama larga de personaje secundare ce se insinueaza in povestea principala a filmului, destul de putin conturate si parca putin ambigue, uneori (a se vedea rolul sefului lui Sang-woo, un personaj simpatic ce se pretinde camatar dar care e incapabil sa-si colecteze singur datoriile, al carui simplu rol e de a-i da un imbold lui Sang-woo si a-i complica existenta). Un lucru este insa sigur: fiecare actor secundar a fost distribuit perfect in rolul sau, iar rezultatul e zambete si iar zambete. Deci spectatorul iese pe plus, singurul lucru ce conteaza la o comedie. Intre cei doi protagonisti, Lee Jung-jae si Lee Beom-soo, exista o chimie perfecta, fiecare interpretandu-si partiturile comice cu mult talent si intruchipandu-si personajele exact cum si-a dorit regizorul: Sang-woo uneori detestabil, dar caruia repede ii vine zambetul pe buze, chiar si atunci cand e doar unul ironic; Bong-ku – exagerat de nostim si plin de viata pentru un bolnav de progerie si de diabet, cu o mimica de neuitat. Datorita acestui cuplu de aur, filmul a avut succesul neasteptat de care s-a bucurat. Una peste alta, o productie care binedispune, captiveaza prin interpretarea actorilor si mangaie si coarda sensibila a spectatorului spre final, cand o usoara umbra de dramatism, ca un nor trecator, face filmul agreabil, oferindu-I si o nota de realism.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil