Pen-Ek Ratanaruang, poate cel mai cunoscut si apreciat regizor thailandez al momentului, si-a facut studiile din 1977 pana in 1985 la Institutul Pratt din New York, lucrand ca designer. Revenit in Thailanda, inainte de a-si incepe cariera stralucita ca regizor a lucrat ca director de imagine timp de 5 ani. In 1997 a debutat cu „Fun Bar Karaoke”, ce a avut premiera la Berlin si mai apoi a facut turul a numeroase festivaluri international de film. De-a lungul carierei de pana acum a castigat 14 premii internationale, castigand aprecierea colegilor sai cineasti pentru filme ca Transistor Love Story, Last Life in the Universe sau 6istyn9. Dupa o pauza de 2 ani (ultimul sau success fiind „Ploy”), Ratanaruang revine in prim plan cu „Nymph”, film care a castigat premiul special al juriului la festivalul de film de la Bangkok.

Undeva intr-un peisaj de o frumusete si salbaticie rara, intr-o padure izolata, o femeie este urmarita si amenintata de doi barbati cu moartea. La scurt timp regasim cadavrele atacatorilor plutind pe cursul unui rau din apropiere. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu cei doi barbati sau unde se afla femeia, sau daca cineva i-a salvat sau nu viata. La ani distanta de la acest eveniment, in prezent, o regasim pe May intr-o femeie de succes de la oras, care are absolut tot ce-si doreste: o slujba bine platita, o cariera mai mult decat promitatoare si un sot – Nop – fotograf de meserie, care o copleseste cu iubire si atentii dar nu primeste nimic in schimb. La un moment dat May isi inseala sotul cu un functionar. Nop este trimis in salbaticie sa faca un film, si o ia si oe May cu ea. Dar aici Nop dispare fara urma, iar absenta lui si reaparitia misterioasa tocmai peste cateva zile, acasa in oras, va duce la constientizarea de catre May a importantei casniciei sale, regandind relatia cu sotul ei.

Un film in care de la inceput pana la sfarsit planeaza un aer de mister greu de descifrat. Atmosfera este apasatoare, iar locul dialogului este luat de tacere. Pentru cei care nu cunosc stilul filmelor lui Ratanaruang, „Nymph” va ramane un mister neelucidat nici dupa incheierea lui. Pen-Ek insusi spunea, despre „Nymph”: „E mai mult o poveste misterioasa decat una de groaza. Desi se vorbeste despre fantome si se face aluzie la faptul ca acestea ar fi fost cele care bantuiau padurea misterioasa, fiintele umane din acest film sunt mai ingrozitoare decat fantomele in sine. Ceea ce m-a preocupat au fost relatiile interumane defectuoase si singuratatea oamenilor.” „Nymph” este, poate, cel mai putin comercial film din cariera lui Ratanaruang, cu puternice radacini in non-discurs. Un film ce amintestre de „Charisma” lui Kiyoshi Kurosawa, ce pastreaza stilul noncomformist si tema specifica filmelor lui Ratanaruang, anume criza conjugala si constientizarea ei de catre protagonisti.