Credeati ca „Happy Together” sau succesul american „Brokeback Mountain” (regizat tot de un asiatic) au spus totul in materie de filme gay ? „No regret” vine puternic din urma si poate fi oricand pus alaturi de marile succese de gen de pretutindeni din lume. Desigur, nu este un film pe gustul oricui, nefiind recomandat minorilor datorita limbajului si scenelor explicite de sex, insa are cateva puncte forte care il recomanda iubitorilor de film in general. Regia, semnata de Leesong Hee-il, un debutant la acea vreme, este reusita, scenariul este consistent, solid, performanta actorilor este intense iar emotiile personajelor sunt credibile. In rolul principal apare Lee Young-hoon, un tanar actor debutant, care insa nu a reusit sa paseasca pe calea succesului asa cum a facut-o partenerul sau din acest film, nimeni altul decat Kim Nam-Gil.

Su-min este un tanar ce-si castiga existenta de pe o zi pe alta avand diverse slujbe. A crescut intr-un orfelinat si trebuie sa infrunte de unul singur greutatile vietii si prejudecatle oamenilor. Locuieste in chirie impreuna cu prietenul sau si… este gay. In timpul liber, ca o a doua slujba, este sofer ocazional pe masinile oamenilor, onorand comenzi primite prin telefon. Intr-una din zile il cunoaste pe Jae-min, fiul adoptiv al unor bogatasi ce detin o companie. Il conduce pe acesta acasa, insa are surpriza sa fie „agatat” de aratosul Jae-min, care ii propune sa iasa impreuna. Refuzat, acesta insista in mai multe randuri, iar in momentul in care Su-min acepta sa lucreze intr-o casa de placeri pentru a-si castiga existenta, destinele lor se vor incrucisa din nou. Dar Jae-min urmeaza sa se casatoreasca in curand cu fiica educata a unor oameni bogati. Va putea supravietui iubirea nefireasca a celor doi barbati in fata normelor morale, sociale si in definitiv normale ale acestei lumi ?

Dincolo de tema abordata si realizarea de calitate, „No Regret” ramane unul din filmele care a rezistat de-a lungul anilor in randul productiilor independente reusite facute in Asia si datorita originalitatii scenariului. Iar daca mai adaugam prestatia excelenta a protagonistilor care au reusit sa intre perfect in pielea personajelor implicate in lumea tabu a prostitutiei masculine, ajungem sa avem in fata una din cele mai bune productii de gen realizate vreodata in Asia. Lasand la o parte prejudecatile, „No Regret” se dovedeste o analiza intrinseca plina de forta si dramatism a unei lumi marginalizate de societate, iar cei care se vor dori critici de seama la adresa subiectului acestui film ar fi bine sa tina minte ca un Wong Kar-wai a abordat fara probleme o tematica similara, ramanand un regizor respectat si cautat inclusive la Hollywood. In definitiv si acest gen de filme pot transmite un mesaj prin intermediul celei de-a saptea arte, pe care cinefilii au datoria de a-l percepe asa cum realizatorii si-au dorit-o. Arta cinematografica inseamna in primul rand libertate de exprimare a unor ganduri, trairi, si de transmitere a acestora spre publicul larg. Luati ca atare aceasta pelicula, un „must see” pentru fanii filmelor independente, o realizare deosebita a cinematografiei coreene a zilelor noastre.