„Nankyoku Monogatari” este un film in regia lui Koreyoshi Kurahara, lansat in 23 iulie 1983. Este, practic, cel mai cunoscut film al regizorului si scenaristului japonez, care i-a adus totodata si celebritatea, avand parte de niste actori consacrati la acea vreme, precum Ken Takakura ce apare si in filmul lui Imamura „Black Rain”) sau Tsunehiko Watase. In anul 2007, la 20 de ani de la premiera in Japonia, filmul a devenit accesibil pe DVD in Japonia, cu subtitrare japoneza si in Hong Kong, cu subtitrare in limbile chineza si engleza. Muzica electronica din film a fost creata special pentru aceasta pelicula de catre muzicianul grec Papathanasiou Evanghelis, cunoscut sub pseudonimul Vanghelis. Coloana sonora este astazi disponibila in intreaga lume pe suport electronic sub numele Antarctica. Nankyoku Monogatari a stat la baza scenariului filmului american „Eight Below”, care a putut fi vizionat pe HBO cu numele in limba romana (-25oC).

Nankyoku Monogatari (literal „Povestea unei situatii limita”, lansat in USA sub numele Antarctica) se bazeaza pe un fapt real si are ca subiect expeditia stiintifica japoneza la Polul Sud, in februarie 1958. Filmul trateaza intr-o maniera de un dramatism aparte, salvarea si calatoria de intoarcere a cercetatorilor, pe o vreme cumplita de iarna polara, prietenia dintre oamenii de stiinta si cainii lor Sakhalin Husky (Karafuto Ken), harnici si credinciosi, soarta celor 15 caini lasati in Antarctica si recuperarea miraculoasa a doi dintre ei, Taro si Jiro. Regizorul-scenarist a impletit datele reale cu propria imaginatie, pentru a reconstrui lupta cainilor cu natura, singuratatea si foamea, pentru a supravietui.

Dar care este povestea adevarata a eroilor acestui film ? In februarie 1958, a doua echipa de iarna de cercetatori din expeditia japoneza „Supravegherea Antarcticii” se afla pe Spargatorul de gheata Souya, pentru a-i inlocui pe cei 11 cercetatori din prima echipa a expeditiei. Pe o vreme extrem de nefavorabila, Souya nu s-a putut apropia destul de baza Shouwa si s-a decis sa nu mai ramana in zona arctica. Prima echipa a fost evacuata cu un avion special, dar a fost nevoita sa lase cei 15 caini de munca la baza Shouwa. Cainii au fost lasati la baza, legati cu lanturi, echipa gandindu-se ca va reveni sa-i recupereze, ceea ce nu s-a mai intamplat. Cercetatorii s-au ingrijorat pentru soarta cainilor, deoarece vremea devenea extrem de rece si proviziile lasate cainilor erau de-ajuns doar pentru maxim o saptamana. Aproape un an mai tarziu, pe 14 ianuarie 1959, conductorii cainilor in prima expeditie s-au intors cu a treia echipa, pentru a-si ingropa cainii iubiti. Spre surpriza tuturor, ei au fost primiti la baza Shouwa cu foarte multa caldura de catre doi caini supravietuitori, Taro si Jiro, frati de tata, crescuti in Antarctica. Inca este de mirare cum au reusit sa traiasca acesti caini, pentru ca nicio estimare a sperantei de viata in asemenea conditii pentru un caine din grupa nordicilor nu era mai mare de o luna! Cand au fost gasiti la baza Shouwa, mancarea lasata de catre cercetatori era aproape intacta si s-a presupus ca au vanat pinguini, foci si lei de mare sau ca s-au hranit chiar cu excremente de foca. 7 caini au fost gasiti morti, inca legati in lanturi, la baza Shouwa: Goro, Besu, Moku, Aka, Kuro, Bochi si Kuma Monbetsu. 6 caini au disparut pe mare, printre gheturi: Riki, Anko, Shiro, Jakku, Deri si Kuma Furen. 2 caini au supravietuit: Taro si Jiro.

A fost nevoie de trei ani pentru realizarea filmului, iar filmarile au fost facute in nordul insulei Hokkaido. Cainii din film au fost condusi de Kuma, un Sakhalin Husky din Furen, nascut in Wakanai, Hokkaido, nu in Antarctica. Pentru a crea scenele de moarte cainii au fost anesteziati cu multa atentie. Imaginile in care cainii se ineaca sau cad de pe banchiza au fost realizate in studio si prin procedeul blue-screen suprapuse cadrelor reale din film. Sangele de pe trupul cainilor a fost artificial. Ramane totusi in ceata daca a fost simulata moartea focii si pescarusului.

Coloana sonora a filmului, „Antarctica” – creata special pentru acest film de catre Vanghelis, a fost ani de zile disponibila numai in Japonia, orice vanzare in afara insulelor fiind extrem de rara si foarte scumpa. Abia in 1988, casa de productie Polydor a decis lansarea albumului in intreaga lume. Piesele de pe acest album au calm hipnotic, dar respira o atmosfera rece incantatoare.

Filmul a fost un mare succes in Japonia si rasa de caini Karafuto Ken a devenit deodata foarte populara. Cu toate acestea, rolul jucat de acesti caini in film a starnit o serie de controverse privind gradul de realism al filmului. Asociatia „American Humane Association”, care acorda eticheta „Niciun animal nu a fost ranit”, a catalogat acest film drept „Inacceptabil”, deoarece se refera la parasirea deliberata, cu atata cruzime, a cainilor in Antarctica. Regizorul a explicat ca emotiile exprimate de caini in timpul filmarilor au fost meticulos inregistrate si apoi montate in secventele relevante.

„Nankyoku Monogatari” este un film care aduce lacrimi in ochi, indiferent cat de putina empatie am avea pentru animale in general sau prntru caini in special. Pentru iubitorii de animale si de peisaje hibernale, filmul reprezinat o adevarata delectare. Un clasic ce nu trebuie ratat e nici un iubitor de film asiatic. Vizionare placuta !

Articol realizat de Vonheizer – asiacinefil.com