Fara a fi fost unul din regizorii exponentiali ai industriei japoneze de film si televiziune, pe care a slujit-o din 1979 pana in 2009, Yukio Fukamachi a ramas in memoria japonezilor cu mai multe seriale si filme de televiziune regizate in anii ’80-’90, unul din acestea, “Fuyugamae” (1985), fiind chiar premiat in Cehia. Rasplatit de autoritatile japoneze cu medalia de onoare “Panglica Purpurie” in 1995 si cu ordinul “Soarele Rasare” in 2002, Fukamachi s-a stins in 2014, la varsta de 83 de ani. Din cele 13 filme si seriale regizate in cei 30 de ani de cariera, doar unul a fost o productie destinata marelui ecran. Este vorba de “Nagasaki Burabura Bushi” din anul 2000, o realizare cel putin notabila, ce nu merita sa fie data uitarii. Nu pentru ca ar fi o realizare exceptionala (din contra, se inscrie perfect in tiparul filmelor japoneze de epoca realizate in anii ’90, avand limitele sale date de experienta de regizor de televiziune a lui Fukamachi), ci pentru ca are la baza o poveste inspirata din fapte reale, o semi-biografie a unei celebre gheise a sfarsitului de secol XIX si inceputului secolului XX, careia ii da viata o minunata actrita-veteran pe care iubitorii de filme japoneze au mai putut-o vedea si in alte productii prezentate de Asiacinefil, Sayuri Yoshinaga. In prezent ajunsa la 71 de ani si inca in plina activitate, Sayuri Yoshinaga e activa din 1960, avand o multime de roluri doar in filme. Insa abia prestatia din “Nagasaki Burabura Bushi”, din 2000, unde interpreteaza rolul unei gheise celebre, i-a adus primele premii din cariera. Si inca ce premii… Cel pentru “Interpretare Extraordinara a unei actrite intr-un rol principal”, al Academiei Japoneze de Film, si premiul pentru “Cea mai buna actrita” la Blue Ribbon Awards in 2001. In 2006 a mai fost premiata pentru rolul principal din “Year One in the North”, iar in 2012 pentru rolul principal din “A Chorus of Angels”. Tot in acest film il putem recunoaste pe veteranul Tetsuya Watari, o legenda vie a filmului japonez, o figura nelipsita a numeroase filme japoneze de actiune si de epoca incepand din anii ’60, ce a avut o ultima aparitie intr-un film in 2005 in blockbuster-ul “Yamato”. “Nagasaki Burabura Bushi” a castigat 5 premii si a avut 8 nominalizari, avand la baza romanul omonim al lui Rei Nakanishi (autorul lui “Red Moon”, un alt roman de succes ecranizat pentru micul ecran in 2004), premiat cu Premiul Naoki.

In vara lui 1883, un barbat in straie ponosite de miner si o fetita de 10 ani sosesc pe o poteca in Nagasaki, cantand pentru a uita de amarul vietii “Nagasaki Burabura Bushi”, o melodie traditionala. Micuta e nimeni alta decat Aihachi (Sayuri Yoshinaga), provenind dintr-un sat de pescari, ce a fost vanduta de parintii ei pentru a deveni gheisa, considerand ca pe langa banii care i-ar ajuta sa mai scape de datorii, in acest fel Aihachi va avea sansa unei vieti mai bune. Lasand in urma trecutul si neintelegand inca deciziile adultilor, Aihachi isi accepta soarta si paseste increzatoare in orasul port ce i se arata in fata. Sub un pod zareste licurici, care o intimpina, fascinand-o. Lasandu-se imbratisata de acestia, Aihachi parca paseste dincolo de poarta timpului, ce se scurge foarte repede. O regasim 40 de ani mai tarziu ca cea mai respectata gheisa de la casa de gheise Maruyama, al carei talent la cantat si dans a devenit proverbial. Toata lumea o respecta atat pentru talent cat si pentru modestia sa fara margini, pentru sufletul mare si ajutorul dat persoanelor in nevoie. Mai putin gheisele de la case de gheise concurente, cu care nu de putine ori intra in conflict. Intr-una din zile soseste din Tokyo unul din clientii obisnuiti ai Casei, d-l Koga Yorozuya (Tetsuya Watari), ce cheltuie o mica avere pentru a se distra o singura seara. La scurt timp, Aihachi afla drama personala a d-lui Koga si accepta propunerea acestuia de a porni prin imprejurimi sa culeaga melodii traditionale din Nagasaki stiute doar de cei in varsta, ce risca sa fie uitate pentru totdeauna. Iar viata e pe cale sa i se schimbe…

Daca in recentul “Love, Lies”, realizatorii coreeni ne aratau modul in care erau percepute curtezanele Joseonului in prima jumatate a secolului XX, in “Nagasaki Burabura Bushi” avem ocazia sa descoperim viziunea japoneza asupra curtezanelor inceputului de secol XX. Filmul pune mai mult accentul pe latura artistica a personalitatii gheiselor, pe talentul acestora in interpretarea de melodii traditionale, in cantatul la un instrument sau in dans, reprezentatiile lor date in decorul caselor de gheise (numite in ton cu timpurile… “restaurante”) avand acelasi auditoriu limitat, clientii cu bani veniti sa se distreze in compania alcoolului, artei si femeilor frumoase. Filmul nu pune in discutia conditia de artist a acestor gheise, insa le elogiaza talentul si sacrificiul prin prezentarea dramei uneia din cele mai celebre gheise ale vremii, Aihachi.

Aihachi a fost vanduta de mica unei case de gheise, provenind din Aba, un mic sat de pescari. A devenit, in urma a ani de pregatire, o excelenta interpreta la shamisen (instrument muzical cu 3 corzi, asemanator cu sanxian-ul chinezesc din care deriva) si o femeie rafinata, ce insa nu a uitat niciodata originile sale umile. Desi nu era bogata, o mare parte din banii castigati ajungeau la copii saraci. A devenit o novice ce asista interpretari muzicale la casa de gheise Maruyama din districtul gheiselor din Nagasaki (cunoscut ca un oras e imigrati) la varsta de 10 ani, debutand sub numele “Aihachi” la 17 ani, in toamna lui 1890. In mod neasteptat, in jurul varstei de 20-21 de ani a devenit o “meigi” (adica o gheisa celebra). In februarie 1931, a inregistrat 10 cantece traditionale ce erau populare in timpul perioadei Edo, intre care se afla si “Burabura-bushi”, un cantec traditional din Nagasaki, devenit cunoscut de atunci ca si cantec traditional national al Nagasaki-ului. De altfel, titlul filmului, “Nagasaki Burabura Bushi”, ar putea fi tradus ca “Preumblarea Nagasaki-ului dupa cantec”, o metafora superba ce impleteste melodia in sine cu subiectul povestii intr-un mod artistic. In fotografia alaturata o vedem pe adevarata Aihachi, purtand un superb yukata (kimono de bumbac) cu un motiv “hagoromo” (reprezentari ale creaturilor celeste tennin, creaturi spirituale din buddhismul japonez asemanatoare ingerilor sau zanelor din credintele occidentale). De altfel, districtul Marayama a fost cunoscut mult timp datorita fabuloaselor sale kimonouri. O veche zicala japoneza spunea foarte frumos: “Imi doresc sa pot avea o frumoasa curtezana din Shimabara [cartierul gheiselor din Kyoto], cu spiritul impetuos al unei femei din Yoshiwara [cartierul gheiselor din vechiul Edo, actualul Tokyo], purtand vesmintele splendide din Maruyama [cartierul gheiselor din Nagasaki], la o luxoasa “ageya” [local de placeri si intalniri cu gheise] din Shinmachi [cartierul gheiselor din Osaka]”.

Filmat superb, cu o coloana sonora minunata si cu multe scene sensibile, cu impact emotional, fara a cadea in melodrama, cu o poveste simpla si frumoasa, “Nagasaki Burabura Bushi” cucereste si prin interpretarea protagonistei, Sayuri Yoshinaga, nominalizata de 15 ori de-a lungul carierei la premiul pentru Cea mai buna actrita de catre Academia Japoneza de Film. Un film despre viata unei femei remarcabile pe care trecerea timpului a dat-o pe nedrept uitarii, odata cu transformarile la care societatea japoneza e supusa. Vremea gheiselor si recitalurilor private a apus de mult, dar amintirea lor a ramas prin pozele acelor timpuri, prin inregistrarile audio facute pe discuri cu melodiile interpretate de ele, prin jurnalele si memoriile ramase posteritatii. Aihachi a fost un model pentru gheisele vremurilor sale prin talentul si mai ales generozitatea sa, comportamentul sau fiind o adevarata lectie de eleganta, modestie si darnicie, trasaturi ce dau valoare unei fiinte umane si vietii insasi. Un film minunat, ce deschide sufletul uman spre arta si frumusete intr-un mod original, asa cum numai japonezii sunt in stare sa o faca.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.