Preluand o tema intalnita in cinematografia de peste Ocean, realizatorii coreeni au reusit sa dea lovitura in primavara acestui an cu “Miss Granny”, o fantezie comica romantica regizata de autorul tulburatorului “Crucible” (Silenced), Hwang Dong-hyuk. “Miss Granny” este, la jumatatea anului, filmul coreean cu cele mai mari incasari la box-office din 2014 cand vine vorba de o productie autohtona. Cu cele 58 de milioane de dolari in casari si peste 8 milioane de bilete vandute in cinematografe, filmul a fost un mare succes, lucru total neasteptat pentru o productie cu un buget de doar cateva milioane de dolari. Insa cel putin pana la jumatatea sa, anul 2014 se dovedeste total imprevizibil la box-office-ul coreean, “Miss Granny” fiind singura productie autohtona din top 6, restul fiind productii hollywoodiene spectaculoase. Meritul filmului e cu atat mai mare cu cat acesta nu s-a aflat nici macar o saptamana pe prima pozitie la box-office ! In aceasta situatie nu este de mirare ca producatorii coreeni se orienteaza tot mai mult spre scenarii realizate dupa modelul celor de peste ocean, care sa poata lupta la box-office cu invazia de filme americane careia Coreea i-a rezistat cu bine in ultimii ani. La succesul filmului nu a contribuit doar scenariul, ci mai ales interpretarea celor doua actrite deosebite din rolurile principale. E vorba de veterana Na Moon-hee, care la 72 de ani da un recital actoricesc, amintindu-ne de simpatica bunicuta indrazneata din “Kidnapping Granny K”, si mai ales e vorba de tanara si talentata Shim Eun-kyung, care la doar 20 de ani face un rol de Oscar, cum ar spune americanii, fiind deja rasplatita cu 2 premii in acest an (Chuna Film Awards si Baeksang Arts Awards) pentru Cea mai buna actrita. Chiar daca cele doua personaje feminine principale nu se intalnesc fata in fata in nici o scena din film, ele intruchipand personajul principal al povestii in doua ipostaze temporale diferite, asemanarea fizica a celor doua actrite si mai ales talentul tinerei Shim Eun-kyung (o mai tineti minte pe micuta Sujini din “The Great King” ?) in a o imita la perfectie pe actrita veterana iti dau senzatia ca atunci cand vorbeste Shim Eun-kyung o ai, de fapt, in fata pe veterana Na Moon-hee. In rolurile secundare, pe langa actori veterani cunoscuti precum Park In-hwan (69 de ani), intalnim actori din generatii diferite, ca Sung Dong-il, Lee Jin-wook (ce va aparea in serialul “The Three Musketers” in curand) dar si pe debutantul Jinyoung, idolul de 22 de ani din formatia B1A4. Nu poate fi trecuta cu vederea coloana sonora a filmului, extrem de reusita, ce combina melodii variate ca gen, de la heavy metal la balade induiosatoare si melodii pop antrenante.

Avand 74 de ani impliniti, bunicuta vaduva Mal-soon (Na Moon-he) e cea mai fericita persoana din lume: fiul ei, profesor la o universitate nationala, a pus umarul intervenind pe langa seful districtului in vederea deschiderii unei cafenele pentru persoanele de varsta a treia. Localul e frecventat de o multime de pensionari, prilej ideal pentru barfe despre unii si despre altii. De local are grija bunicuta Mal-soon impreuna cu d-l Park, un batranel simpatic de-o varsta cu ea, amorezat pana peste cap de “juna” bunicuta. Atmosfera linistita de la local mai e tulburata din cand in cand de d-na Joo, care ii face ochi dulci d-lui Park, starnind gelozia lui Mal-soon, nu de putine ori din infruntarea lor iesind scantei. Mandria lui Mal-soon e fiul ei, Ban Byun-chul, pe care l-a crescut de una singura dupa ce sotul ei a murit intr-un tragic accident de mina in Germania. Si, desigur, nepotul Ji-ha, un tanar aflat in ultimul an de facultate pasionat de muzica rock, ce visa sa devina cantaret celebru. In schimb, pentru nora sa Ae-ja, Mal-soon e scorpia de soacra ce o baga in depresie si o aduce la un pas de moarte. Situatia tensionata din familie aduce in discutie internarea bunicii inr-un azil de batrani, si auzind fara sa vrea discutia, Mal-soon e adanc ranita. Ratacind pe strazile Seulului, ajunge in fata unui studio foto atrasa de fotografia din vitrina a actritei ei preferate Audrey Hepburn, studio unde intentioneaza sa-si faca fotografia funerara. Dar aici se intampla ceva magic, iar viata ei se schimba brusc.

“Miss Granny” e o comedie romantica in care fantezia e liantul perfect intre doua lumi paralele. Subiectul filmului e de evidenta inspiratie hollywoodiana, dar exact acest lucru a umplut salile de cinematograf: fascinatia pentru ideea fantezista a transpunerii unui vis din planul imaginar in cel real. Filmul arunca o privire si asupra modului in care 3 generatii diferite reusesc sa convietuiasca sub acelasi acoperis, ca si asupra problemelor inerente fiecarei categorii de varsta. Ji-ha e in ultimul an la facultate si are o mare pasiune: muzica. Nu orice fel de muzica, ci cea heavy metal. Iar pentru a-si implini visul de a deveni un cantaret, pune bazele unei formatii, ce insa nu are nici un pic de succes. Ha-na e sora ei, o adolescenta ce-si pierde noptile pe internet iar ziua nu stie decat sa doarma si sa manance. Cei doi intruchipeaza perfect imaginea varstei adolescentei, a perioadei in care cea mai mica grija a omului este grija altuia. Cu o atitudine rebela, cei doi frati desi se deosebesc prin preocupari, sunt stereotipul tinerei generatii, ce-si traieste viata la maxim “fara griji si pe banii parintilor”. A doua generatie a familiei Ban sunt parintii celor doi tineri, persoane in pragul varstei de 50 de ani, prea putin preocupati de propriii copii, carora le acorda libertate totala de miscare. Tatal e un respectat profesor la universitate, mult prea pasionat de meseria sa, ce mai tot timpul soseste acasa seara tarziu, uneori dupa ce isi ineaca amarul in alcool. Mama e o casnica docila, al carei punct e vedere e tot timpul calcat brutal in picioare de cuvantul soacrei, ce cantareste cel mai mult in toate deciziile. Bunicuta Mal-soon e exponenta celei de-a treia generatii, care a trecut prin mari greutati in viata, ramanand vaduva tocmai cand era ferm hotarata sa-si ia viata, gandind ca pragul varstei de 30 de ani e limita pe care destinul i-a harazit-o in aceasta lume. Si asta pentru ca odata cu acest prag, omul imbatraneste, iar ea se dorea vesnic tanara. Insa ramanand insarcinata si nascand la scurt timp dupa ce sotul ei a murit, a trebuit sa treaca prin calvarul vietii pentru lumina ochilor ei, baiatul nou-nascut, si pentru a-i asigura un drum in viata. Greutatile prin care a trecut si faptul ca a reusit sa faca din fiul ei un profesor universitar au ramas singura ei consolare si mandrie acum, ajunsa la varsta senectutii. Doar ca nimeni nu ii acorda respectul ce considera ca i se cuvinea pentru sacrificiile sale, nici macar prea ocupatul sau fiu. Mai mult, auzind povesti cum ca bunicuta X a fost aruncata intr-un azil de batrani dupa ce si-a crescut nepotul si si-a indeplinit rolul, nu poate decat sa se inspaimante cand datorita conflictului cu nora sa, ce ajunge in pragul mortii de zilele fripte ce le are si de gura soacrei, aude o discutie intre membrii familiei in care acestia ii pregatesc o soarta similara. Ce e interesant la acest film, pe langa umorul sau si nota de buna dispozitie pe care o emana, e aceasta prezentare detaliata a fiecarei generatii, cu aspiratiile si temerile sale. Iar sloganul filmului, “Nu esti niciodata prea batran pentru a fi din nou tanar”, e mai mult decat elocvent pentru mesajul emotionant al acestei productii minunate: indiferent de varsta, timpul nu sta in loc; insa daca avem sufletul mereu tanar si deschis spre intelegerea celorlalte generatii, putem renaste intr-un vis ce va prinde radacini in realitatea de zi cu zi prin caldura sufleteasca emanata de fiecare, prin iubire si prin amintirile ce vor ramane vesnic aproape de cei dragi.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil