Anii au trecut, amintirile s-au asternut in sufletele tuturor, insa trecutul incepe sa se joace cu destinul catorva din eroii nostri. Hae Joo primeste pe telefonul mobil o poza ciudata cu un numar de masina, care ii trezeste amintiri dureroase. Are impresia ca acel numar de masina cu o pata de sange pe el, pe care l-a vazut doar pentru cateva secunde inainte ca Chang Hee sa ii distruga telefonul ar apartine masinii care l-a lovit pe tatal ei in copilarie. Drept urmare ii cre ajutorul inchiului sau, procurorul Yoon, pentru a afla cine a fost titularul numarului de telefon de la care a primit mesajul, asta dupa ce a fost la compania de telefonie mobila si a aflat ca imaginile de pe telefon nu mai pot fi recuperate. In mod intamplator, in timp ce Hae Joo are aceste sumbre ganduri, Kang San incearca sad ea de orice informatie l-ar putea lamuri cine au fost parintii sai. Cauta pe internet informatii si chiar discuta cu Jang Do Hyeon, care ii spune de un nume japonez, Akiyama, trimitandu-l la bunicul sau. Intamplarea face ca bunicul sa nimesreasca in apartamentul acestuia cand Kang San nu era acasa si sa vada cu ce se ocupa nepotul sau, lucru care il mahneste. Mai mult, chiar ajunge sa se certe cu acesta, oferindu-I prea putine informatii, semn ca antipatia care o poarta fiului sau decedat si sotiei acestuia este mare. Chiar daca e amenintat ca daca va sapa mai departe ar putea sa se certe pentru totdeauna cu bunicul si sa fie dezmostenit, Kang San nu cedeaza cu una cu doua. In sfarsit, Chang Hee reuseste sa devina unealta diavolului si sa impiedice martorii la ilegalitatile lui Il Moon sa depuna marturie in fata procurorului Yoon. Insa despartirea de Hae Joo se transforma in ura la adresa tuturor, iar gestul necugetat – sau poate cugetat indelung – de a o saruta fara voia ei pe In Hwa nu va ramane fara urmari…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com