“Maundy Thursday” (cunoscut si ca “Our Happy Time”) a fost una din realizarile de success ale cinematografiei coreene ale anului 2006. Cu un buget de 4,2 milioane de dolari (care in mare parte nu se justifica), filmul a strans peste 3 milioane de spectatori in salile de cinematograf coreene si a avut incasari de peste 14 milioane de dolari, situand filmul pe pozitia a 7-a in box-office-ul anului 2006 in Coreea. Filmul este regizat de cunoscutul Song Hae-seong, ce a debutat in 1999 cu “Calla”, mai apoi a cunoscut consacrarea cu “Failan” (2001), ce i-a adus primul Grand Bell Award. Dupa “Failan” a urmat o coproductie coreeano-japoneza despre vaiat unui luptator, “Rikidozan”, care desi nu a avut success la box-office i-a adus al doilea “Grand Bell Award” pentru regie. Dupa “Maundy Thursday” a urmat o pauza de 4 ani, iar revenirea pe scaunul regizorul cu un remake dupa o trilogie clasica chinezeasca – “A Better Tomorrow” – nu i-a mai adus succesul asteptat. Cu toate acestea, prin filmele sale memorabile, Song Hae-Seong ramane unul din regizorii coreeni importanti ai ultimului deceniu. Desi este si scenarist, de aceasta data la baza povestii din “Maundy Thursday” (care nu este inspirata din fapte reale, lucru ce trebuie precizat de la bun inceput) nu sta un scenariu propriu, ci un best-seller omonim al unei scriitoare din “noul val” al literaturii coreene (anii ’80-’90), Gong Ji-young. Cu 11 romane scrise in 16 ani, scriitoarea a castigat 4 premii, iar cel mai nou roman, “The Crucible” (2009), a fost ecranizat si a devenit unul din cele mai de succes filme ale anului 2011 in Coreea. In rolurile principale au fost distribuiti doi actori care la acea vreme nu spuneau prea multe, azi doua mari vedete in Coreea: Lee Na-young (Howlin, The Fugitive: Plan B, Dream, Please Teach me English) si Kang Dong-won (Secret Reunion, Haunters, Voice of a Murderer). “Maundy Thursday” a obtinut 3 niminalizari, una la Baeksang Arts Awards, pentru Cel mai bun actor in rol principal (Kang Dong-won) si alte doua la Blue Dragon Film Awards (Cea mai buna actrita intr-un rol principal, Lee Na-young si Cea mai buna coloana sonora)

Cu o populatie de aproape 50 milioane locuitori, o densitate relativ mare de 498 persoane/km patrat dar si cu o rata a educatie in care 97,9% din populatie stie sa citeasca, Coreea de sud este poreclita si „Tara diminetilor linistite”…. Pornind de la aceste cateva date statistice ai zice ca starea de optimism si speranta ar trebui sa predomine in aceasta tara, si totusi… Coreea de sud se afla pe locul 10 in lume cu o rata a sinuciderilor de 21,85 la 100.000 de locuitori iar in anul 2008 a inregistrat cea mai mare rata a sinuciderilor in randul femeilor, printre tarile membre OECD, fiind a treia cauza a mortalitatii feminine, dupa bolile cerebro-vasculare si cele de inima. Povestea uneia dintre aceste femei o regasim si in filmul “Joia Sfanta”, care prezinta viata a doi tineri proveniti
din medii sociale diferite dar care, traumatizati in copilarie, vor avea aceiasi teama: diminetile…o noua zi…

Moon Yun Jeung – o tanara profesoara cu trei tentative de sinucidere , provine dintr-o familie bogata de intelectuali, dar pentru care ea este doar un copil rasfatat care incearca prin aceste acte sa atraga atentia. Membrii familiei sale sunt orbi si surzi la strigatul ei de ajutor, iar mama sa ,desi cunoaste exact drama prin care fiica sa a trecut, este incapabila sa o inteleaga si mai ales sa o apere. Si totusi… lupta si zbuciumul sufletesc al fetei sunt intelese de sora Monica, care vede asemanarea izbitoare dintre nepoata sa si Jung Yun-soo, condamnatul la moarte dintr-un penitenciar. Abuzat de familie si abandonat de mama, crescut pe strada, Yun-soo, ajunge la cei mai frumosi ani ai vietii, sa fie condamnat la moarte. Fara sa stie de ce, sora Monica afla ca Yun-soo doreste sa o cunoasca pe Yun Jeung si astfel, cei doi tineri se intalnesc si incepe un minunat proces de vindecare… In timpul vizitelor saptamanale cei doi tineri devin prieteni si confidenti si acolo unde credeai ca nu poate exita nimic frumos, asemenea unui ciulin, rasarit in curtea inchisorii, rasare si inmugureste… iubirea. Discutiile purtate, cunoasterea si dezvaluirea reciproca a dramelor care le-au transformat viata in iad, rostirea adevarurilor din viata lor vor aduce lumina, bucurie si zambet pe fata si in sufletul acestor tineri atat de greu incercati de soarta. Vor reusi sa-si invinga demonii, vor reusi sa supravietuiasca, vor gasi puterea sa accepe inevitabilul si cat de minunata este puterea iubirii, cum poti sa-ti gasesti puterea si linistea intr-un cantec – veti descoperi urmarind acest film emotionant.

In Coreea, strictetea in relatia copil-parinte este considerata un semn al dragostei, parintii evitand sa-si manifeste afectiunea fata de copiii lor din cauza ca acestia ar putea deveni indisciplinati. Si totusi, prea multi copii sunt ignorati, neascultati, neprotejati, abandonati… si ajung in situatii imposibile ca eroii acestui film. Scriitorul si povestitorul Bang Jeong Hwan, personalitate ce s-a stins la 33 de ani, in timpul dominatiei japoneze, a avut o revelatie, ea fiind redata cu maiestrie in creatia sa ”O scrisoare deschisa catre adulti”:”Copiii sunt viitorul natiunii noastre.Sa le aratam respect copiilor.Copiii ce cresc inconjurati de batjocura si dispretul celor din jur, in cele din urma vor deveni oameni fara lipsa de respect fata de cailalti oameni, in timp ce copiii care sunt respectati vor deveni adulti care la randul lor vor respecta pe altii”. Ce minunat ar fi daca toti parintii ar intelege si respecta acest sfat ! Atunci sigur nu am mai asista la scene ca cele prezentate in acest film…
O drama despre credinta, iertare si speranta, ce trebuie neaparat vazuta. Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de elenas – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de poet24 – asiacinefil.com