“Love Exposure” (2008) poate insemna, intai de toate, o mare experienta pentru iubitorii filmului asiatic si in special a celui japonez. Vorbim despre un adevarat film de autor ce ilustreaza perfect diferite stiluri si forme extreme, atat de obisnuite in filmele lui Sion Sono, unul din cei mai controversati si totodata apreciati regizori japonezi ai momentului. “Love Exposure” un film superb ce ne ofera multe, de la comedie absurda pana la drama tensionata. Are aproape totul in compozitia sa, fiind asociate la un loc o multime de elemente: religie, dragoste, distractie, violenta si chiar horror. Este un film al extremelor, cu o mare incarcatura emotionala, cu un aspect vesel, ireverentios, cu momente de sacrilegiu, violenta si continut sexual implicit (motiv pentru care nu e o productie recomandata persoanelor minore).

“Love Exposure” , in esenta, este o poveste de dragoste pura. Trei persoane, abuzate emotional, sunt blocate intr-un triunghi amoros complicat, marcat de pacatul originar. Pe parcursul a 4 ore avem parte de povestile incrucisate si intretesute a trei tineri, intr-un ritm alert, intr-o actiune imprevizibila, care te tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit. Chiar daca multe lucruri se repeta, uneori suparator de mult si de exact, un singur lucru nu poti spune despre aceasta pelicula: ca este plictisitoare. Si unde mai pui ca la origine trebuia sa aiba 6 ore! Filmul a castigat 15 premii internationale, fiind una din cele mai appreciate pelicule ale regizorului si scenaristului Sion Sono. Pentru cei care nu i-au vazut filmele (31 la numar din 1985 pana in prezent, din care merita amintite “Ekusute”, “Suicide Club”, “Strange Circus” sau “Noriko’s Dinner Table”), “Love Exposure” poate fi un inceput de drum, fiind cel mai premiat si apreciat film al regizorului (stiati ca inainte sa faca film, Sion Sono a fost… poet ?) Incursinea in lumea filmelor sale mereu reprezinta o aventura imprevizibila in psihologia umana si in dramele interioare ale omului pus fata in fata cu o societate-jungla indiferenta la strigatele de disperare ale sufltului uman.

Actiunea incepe intr-o atmosfera calma, decenta. Yu Honda face parte dintr-o familie catolica, este un copil naiv, ordonat, corect. Mama acestuia , bolnava in faza terminala, ii daruieste (inainte de a pleca in calatoria finala) o statueta a Fecioarei Maria si-i cere sa-si gaseasca o iubita asemeni Mariei, pe care sa i-o prezinte. Un gest aparent inofensiv, dar cu implicatii de nebanuit pe viitor in psihicul copilului. Intre timp Tetsu, tatal lui Yu, devine preot si se muta impreuna in casa parohiala. Viata lor a fost linistita pana in momentul in care in biserica apare Kaori, o femeie plina de viata care reuseste sa-l seduca pe preot. Si, contrar preceptelor catolice, se muta intr-o locuinta impreuna pentru a-si ascunde pacatul. Dar Kaori il paraseste dupa trei luni. Dupa aceasta, Tetsu , simtindu-se vinovat pentru ca a pacatuit, isi pierde harul, predicile lui devin infricosatoare, isi schimba atitudinea si fata de fiu. Ii cere sa se confeseze. Dar Yu, nu are constiinta pacatului, considerandu-se a fi o persoana pura, buna. Prin urmare nu are ce sa marturiseasca in confesional. Tatal nu-l crede si incepe sa-l terorizeze pana cand isi determina fiul sa marturiseasca pacate inventate. Nici atunci nu este crezut. Exigentele exagerate ale tatalui il determina pe Yu sa caute pacate pe care sa le savarseasca, asa ca intra intr-o banda de huligani care il invata sa se bata, sa fure si sa faca fotografii indecente pe sub fustele fetelor. In curand devine ”Regele perversilor” si idolul membrilor bandei. Acum Yu ii marturiseste tatalui cu mandrie pacatele comise. In una din actiunile lui fotografiaza lenjeria intima a unui grup de fete printre care se afla Aya Koike, care este interesata de Yu si incepe sa-l urmareasca pretutindeni. Yu pierde un pariu cu prietenii asa ca trebuie sa iasa in oras deghizat in femeie si sa sarute o fata care ii va placea. Intamplarea face ca in oras sa dea peste o banda de golani care inconjurasera o fata, Yoko Ozawa. Sare in ajutorul ei si miracolul se intampla, Yoko este “Maria” pe care el o cauta de atata vreme. Revelatia ii produce o puternica “ impresie” atat pe plan emotional cat si fiziologic. In acest moment triunghiul se inchide, iar dupa o multime de intamplari, filmul va duce spre un deznodamant cu totul neasteptat.

Ca multe filme ale lui Sono, si acesta porneste de la un fapt real, intamplarile din viata unui prieten de-al sau. Toti cei trei protagonisti sunt tineri abuzati moral sau fizic in adolescenta de catre tatii lor: Yoko – de un tata afemeiat care aducea in fiecare luna cate o “mama” acasa, si care doar faptul ca ii era parinte il impiedica sa profite si de fiica lui, lucru de altfel clamat cu nerusinare chiar in fata acesteia, Koike – de tatal ei care, supunand-o la batai groaznice pentru a o face sa-si marturiseasca pacatul de a avea un trup prea obscen, si pana la urma pentru a o convinge sa-i cedeze fizic, ceea ce o determina sa se razbune radical, si Yu, partea masculina a acestui triunghi partial amoros, al carui tata, preot, la un moment dat, ii cere fiului sa-si recunoasca pacatele inexistente, pana la convingerea acestuia ca trebuia sa-si inventeze pacate ca sa-l satisfaca, si care gaseste pana la urma calea de a-l scoate din pepeni: intrarea in lumea Hentai, a perversilor, si dobandirea unei tehnici, bazate pe artele martiale, de a… fotografia chilotii fetelor, fara ca acestea sa-si dea seama.
Koike are un dar, si anume pe acela de a descoperi fiinte impovarate de un „pacat originar”. Termenul e folosit gresit aici (putem accepta aceasta ca o licenta), nu este vorba de marul cules din pomul cunoasterii binelui si raului, ci de un pacat savarsit ca urmare a unui abuz: faptul ca Yoko uraste tot ce tine de sexul masculin, ca Yu a ajuns sa caute pacatul, si, in ce-o priveste pe ea insasi, Koike a cazut in pacatul razbunarii, emasculandu-si tatal. Ea foloseste darul de care vorbeam pentru a-i atrage pe ceilalti doi catre un cult controversat, Biserica Zero, al carei sef de filiala este. Filmul e plin de referinte religioase, religia fiind unul dintre liantii celor trei destine.

Orice subiect, oricat de vast ar fi, se poate rezuma in cateva fraze. Cititorul sa fie convins ca doar o mica parte din intamplari au fost redate in cele de mai sus, subiectul fiind unul plin de intamplari neprevazute. Filmul e o alternanta de relatari la persoana I a celor trei personaje, cu flashback-uri intercalate, cu un fundal muzical excelent, pentru a nu pomeni decat „Bolero”-ul lui Ravel si Simfonia a 7-a a lui Beethoven. “Love Exposure” e un film emotionant, care se urmareste la fel ca un roman bun pe care-l citesti din scoarta in scoarta. Criticii de film l-au apreciat si l-au rasplatit, publicul din intreaga lume l-a indragit si rasplatit cu multe stelute pe cele mai prestigioase site-uri deschise aprecierii publicului larg, ramane doar ca si publicul iubitor de film asiatic de calitate din Romania sa-si spuna parerea urmarindu-l.

Multumiri pentru traducerea impecabila si rabdarea de a duce la bun sfarsit traducerea

catorva mii de linii lui selaflaure.

Articol realizat de selaflaure si mialex55 pentru asiacinefil.com