In ziua de azi, comediile romantice nu mai au nimic nou de spus. De ce sa nu faci putin haz de asta, in acest caz ? “Lost and Found” (cunoscut si ca “Sweet Lie”) se foloseste din plin de un scenariu placut dar putin credibil pentru a demonstra ca acest gen nu a murit de tot in Coreea. Cu ajutorul imaginatiei si al unei povesti nostime ce da la un moment dat in absurd, realizatorii reusesc sa mentina treaz interesul spectatorilor, care se vor regasi la finalul peliculei la fel ca la inceputul ei, cu zambetul pe buze. E adevarat ca Kim Ha-neul din “Too Beautiful to Lie” a dus povestea “mincinoasei” din comediile romantice coreene pe cele mi inalte culmi, dar interpreta rolului principal din “Lost and Found”, Park Jin-hee (premiata pentru prestatia din “Shadows ion the Palace”) intra atat de bine in acest rol incat prestatia ei se ridica la nivelul celei a lui Kim Ha-neul.In rolurile principale masculine au fost distribuiti doi actori chipesi mai putin distribuiti, dar apreciati: Jo Han-seon din “Now and Forever” si Lee Ki-woo din “Wedding Dress” si “Flower Boy Ramyun Shop”. Scenariul si regia sunt semnate de Jung Jung-hwa, regizorul serialului “Flower Boy Ramyun Shop”, cel care l-a si convins pe Lee Ki-woo sa apara si in serialul din 2011. “Lost and Found” nu a fost un succes de box-office, in conditiile in care nu a avut in distributie actori consacrati pe acest gen, dar a reusit sa atraga atentia fanilor genului datorita protagonistei, ce a dus singura pe umeri aceasta productie.

Jiho e o adolescenta uratica care din timpul liceului a pus ochii pe Minwoo, chipesul clasei. Dar marele ei defect era faptul ca nu avea curajul sa-l abordeze pe acesta. A incercat prin toate mijloacele sa se faca remarcata, chiar a lasat ca Minwoo sa dea cu bicicleta peste ea, totul insa fara effect. De atunci l-a urmarit indeaproape pe alesul inimii ei, sperand ca intr-o zi va avea sansa de a-i spune ce simte pentru acesta. Pentru a-si face curaj, si-a propus ca dupa ce a cusut o papusa din plus sa il abordeze. Si o regasim pe Jiho un deceniu mai tarziu, imbatata de aburii alcoolului, plangandu-si singura de mila in fata colegilor de serviciu, dupa program. Desigur, isi ratase si ultima sansa de a avea un prieten. Ca toate sa fie perfecte, a doua zi intarzie la serviciu, odata trezita din betie, si afla ca a fost concediata. Nu pentru ca a intarziat, ci pentru ca emisiunea tv la realizarea careia participa a fost scoasa din grila de programe datorita ratingurilor ingrozitoare. Intr-adevar, o emisiune de matrimoniale pentru pensionari nu are cine stie ce audienta, mai ales cand te gandesti ca publicul interesat de asa ceva e intr-o eterna dinamica “naturala”… Ziua nefericitei Jiho ii este completata de furtul gentii pe care o purta pe umar, pe cand inca se plimba buimaca in urma ultimelor schimbari din viata ei. In timp ce urmareste hotul de pe motocicleta, este lovita accidental de o masina. Accidentul se dovedeste insa o sansa la infinit pe care destinul i-o acorda. De ce ? Pentru ca soferul ce coboara din masina se dovedeste a fi nimeni altul decat al ei Minwoo din adolescenta ! De data aceasta, Jiho e hotarata sa nu-l mai scape din maini pe chipesul cavaler al inimii ei, iar cand isi revine, la spital, se preface ca sufera… de amnezie. O minciuna nevinovata e ultima ei sansa de a-l cuceri pe Minwoo.

Cand spui “amnezie” te gandesti la ce e mai rau, la faptul ca o persoana isi uita o parte din amintiri si, odata cu ele, o parte din propriul eu. In cazul personajului din “Lost and Found”, amnezia e doar un pretext pentru a castiga timp si sufletul persoanei iubite. Exista si lucruri pozitive intr-o amnezie prefacuta, cum ar fi cunoasterea adevaratei fete a prietenilor de pana mai ieri. Fiecare din prietenii Jiho isi pune pe tapet of-ul, unii chiar inventeaza lucruri care pana mai ieri erau doar ganduri proprii, in speranta sa poata profita de pe urma situatiei. In acest mod, fara sa vrea, Jiho descopera laturi nestiute ale prietenilor ei. Si sa mai spui ca o astfel de amnezie nu este o aventura agreabila, care iti deschide ochii…Tipul personajului prefacut e unul des intalnit in cinematografia coreeana de gen, insa de aceasta data interpretarea simpaticei Park Jin-hee a fost una superba, convingatoare si plina de viata.Aceasta parca e facuta pentru acest rol, are un dar special pentru rolurile comice, iar sincronizarea, poantele si modul in care sunt rostite replicile te fac sa crezi absurdul situatiei. Se poate spune fara teama de a gresi ca Park Jin-hee isi interpreteaza personajul cu o mai mare profunzime decat scenariul i-o putea permite, si o face intr-un mod natural, pentru ca altfel, personajul ei putea fi unul marcat de stereotipuri (o fata obraznica, manipulativa, aparent timida dar care stie sa-si urmareasca telul folosindu-se fara menajamente de minciuna). Povestea ni se poate parea familiara, dar firul narativ e despicat in suficiente parti incat filmul sa nu para monoton, previzibil. Regizorul scenarist e demn de lauda pentru momentele comice induse si pentru faptul ca nu pune accentual pe dezvoltarea triunghiului ci pe partea comica a lui, aducand buna dispozitie. Filmul reuseste sa-si pastreze tonul original, comic, pana la final, desi catre sfarsit exista un mic moment in care pare a aluneca catre o drama. Mereu e ceva de care sa razi in acest film. Cat priveste povestea de dragoste dintre Jiho si Minwoo, aceasta nu poate fi credibila sub nici o forma. Minwoo pare tot timpul rece si neconvingator, nesigur pe sentimentele sale, de aceea amicul din copilarie al lui Jiho, Dongshik, pare o alternativa mai credibila. Pe care din cei doi ii va alege, insa sufletul lui Jiho ramane sa descoperiti, urmarind toate peripetiile nostime prin care va trece.

In ciuda anumitor clisee, “Lost and Found” (“Sweet Lie”) ramane o comedie romantica agreabila, nu una perfecta sau memorabila, ci una care isi are farmecul ei si te face tot timpul sa zambesti. Vizionare placuta !

Traducerea si adaptarea filmului, realizata in premiera in Romania,

le apartine lui gligac2002 si alinabv – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asicinefil.com