“Hanbando” a fost unul din marile succese ale verii lui 2006 la box-office in Coreea, aducand in cinematografe nu mai putin de 4 milioane de spectatori. Succesul sau se datoreaza in primul rand subiectului extrem de controversat al filmului – problema unificarii Peninsulei Coreene – si semnificatiei acestuia in mentalul colectiv. Filmul in sine este o fictiune, insa ideea lui porneste de la fapte reale consemnate in istorie. “Hanbando” reprezinta atat o incursiune in istoria Coreei cat si o dramatizare a unei posibile situatii care lamureste un spectator neutru precum cel non-coreean despre amploarea notiunii de unificare a Peninsulei. Titlul filmului in sine – Hanbando – este denumirea in coreeana a Peninsulei Coreene; pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Coreea a fost o singura entitate politica al carei teritoriu corespundea intregii Peninsule. Dupa acordul de armistitiu de la sfarsitul Razboiului Coreean din 1953, jumatatea de nord a ramas in posesia Republicii Populare Democratice Coreea, in timp ce sudul a revenit Republicii Coreea. Frontierele nordice ale Peninsulei coincid in mod comun si tacit cu cele ale actualelor frontiere politice dintre Coreea de Nord si vecinii sai nordici, China comunista si Rusia (o granita comuna de doar 19 km). Raurile Amnok (Yalu in chineza) si Tumen despart natural Peninsula Coreeana de cei doi vecini nordici. In acest teritoriu lung de 8460 km, cu 70% din teritoriu ocupat de munti si 3579 de insule si insulate a convietuit de-a lungul secolelor natiunea coreeana pe care atat de frumos o portretizeaza numeroasele seriale de televiziune ale ultimilor ani. In acelasi spatiu au convietuit mai multe regate istorice si s-au stins, mai apoi s-au unificat si au format maretul Joseon atat de frumos descris de cronicarii calatori europeni ajunsi in acele indepartate tinuturi. Fara a intelege aceasta istorie comuna, e greu sa intelegi rana poporului coreean pe care ultima jumatate de secol a lasat-o in sufletele acestora, destramand familii si sperante. Din aceasta perspectiva, filmul exprima dorinta comuna a celor doua Coree ca intr-o zi acest vis- unificarea – sa devina realitate.

Regizorul filmului, Kang Woo Suk, are experienta in tratarea subiectelor ce au in centrul lor coruptia – seria de filme Public Enemy trateaza chiar coruptia din cadrul politiei coreene -, iar de aceasta data readuce in prim plan coruptia la nivel inalt si tradarea nationala, pe care a subliniat-o si intr-un alt film regizat, la fel de controversat, Silmido. Kang Woo Suk reuseste sa imbine spectaculosul unui blockbuster cu nationalismul coreean, predand o veritabila lectie de istorie prin intermediul unei distributii senzationale. Ahn Sung-kee – cunoscut ca “actorul national coreean” – il interpreteaza pe Presedintele Coreei de Sud, intr-un rol memorabil. Nu exista un actor care sa fi interpretat vreodata mai bine rolul de presedinte al Coreei. Alte roluri importante ii au actorii Cha In-Pyo (din “Crossing” si din recentul serial Gye Baek, unde l-a interpretat pe generalul Moo Jin) in rolul unui agent secret pus sa aleaga intre sentimentul national si interesul politic al partidului pentru care lucreaza in secret, si actorul Jo Jae-hyeon, nimeni altul decat interpretul printului Ui Ja din acelasi serial “Gye Baek”, ce joaca rolul unui istoric in cautarea adevarului.

Intr-un scenariu ipotetic, Coreea de Nord si Coreea de Sud sunt in continuare o singura natiune divizata de frontiera fragila stabilita de puterile internationale la incheierea Razboiului Coreean. Pentru a realize visul de generatii a milioane de coreeni, dictatorul nord-coreean si presedintele sud-coreean se gandesc sa faca primul pas spre unificarea Peninsulei Coreene prin inaugurarea caii ferate Kyungui ce leaga cele doua tari. Intr-un context geo-politic delicat, cele doua Coree isi dau mainile pentru a face fata presiunilor externe: China sustine ca limba coreeana ar fi fost influentata de limba chineza, Japonia pretinde controlul asupra insulei coreene Dok-do, iar George Bush include Coreea de Nord in “Axa Raului”. In aceasta situatia, Nordul si Sudul decid sa se apropie, pentru a riposta in fata distorsionarii istoriei comune. Sudul trimite ajutoare umanitare in Nord, circulatia intre Nord si Sud este deschisa, se organizeaza fstivaluri culturale si sportive comune, se fac schimburi de mana de lucru, familiile coreene separate o jumatate de secol se reintregesc… La inaugurarea caii ferate Kyungui, cei doi sefi de stat stau unul langa celalalt si asteapta momentul istoric ce va marca practic inceputul unificarii Peninsulei Coreene. Nici un presedinte al vreunui alt stat nu este prezent la eveniment, declinand prezenta. In ultima clipa, inaugurarea caii ferate este stopata de un mesaj sosit direct de la Tokyo: Japonia interzice inaugurarea caii ferate deoarece ea este adevarata proprietara a acesteia. Iar de aici incepe o veritabila incursiune in istorie. Japonia sustine ca detine un document pecetluit de regele Gojong in momentul dureros al anexarii Joseonului la Imperiul japonez, document prin care Coreea cedeaza in 1907 orice drept de folosinta al cailor ferate de pe teritoriul coreean “maretului” Imperiului Japonez. In fata acestui document plasmuit al japonezilor, presedintele sud-coreean infiinteaza o Comisie careare ca sarcina gasirea adevaratei Peceti Nationale pe care regele Gojong ar fi ascuns-o in momentul semnarii actului de anexare la Japonia. In momentul in care aceasta pecete este intamplator descoperita de un istoric patriot, istoria urmeaza a se rescrie. Dar Japonia si serviciile secrete ale sale, dar si opozitia interna pun la cale un plan de sustragere a sigiliului original.

“Hanbando” are un scenariu bine construit, care imbina jocurile politice de culise la cel mai inalt nivel cu actiunea si istoria. Practic exista doua planuri temporale: cel al zilelor noastre, unde o echipa de istorici si specialisti e numita de Presedinte pentru a gasi Pecetea Nationala si a demonstra plasmuirea istoriei, si momentele tensionate de la sfarsitul secolului XIX/inceputul secolului XX, ce surprind tragica asasinare a Imparatesei Myeonseong (episod portretizat si cu ajutorul fanteziei in “Sword with no name”). Cele doua planuri se intrepatrund in vederea reconstituirii adevarului istoric. Regizorul Kang isi atacapersonajele fara menajamente, fiind o adevarata raritate sa vezi intr-un film cu tenta politica un atac atat de clar la adresa Japoniei si a falsificarii de catre aceasta a istoriei. De aici si controversele pe care le-a stranit “Hanbando”. Filmul prezinta o Japonie care in prezent domina economic nu doar continentul asiatic ci intreaga lume si, in paralel, cu un secol in urma reprezenta o mare putere militara. Practic Japonia este prezentata din perspective unei duble agresiuni: economice (din prezent) si militare (din trecut, soldata cu anexarea Joseonului si pierderea identitatii nationale a coreenilor). Pentru multi care nu cunosc istoria zbuciumata a Coreei ultimului secol si jumatate, evenimentele din scenariul acestui film ar putea parea socante, insa pornesc de la lucruri cat se poate de reale. Astfel, dupa abdicarea lui Gojong, fiul acestuia Sunjong a refuzat semnarea tratatului de anexare a Joseonului la Imperiul japonez. Fara pecetea regelui, nici un act nu avea valabilitate, conform legislatiei coreene a acelor timpuri. In cele din urma tratatul a fost semnat de primul ministru si de un general japonez. Pana in 1965, acest moment a starnit numeroase controverse in raporturile dintre Japonia si Coreea. In 1965, Tratatul Relatiilor de baza dintre cele doua tari stipula: “Toate tratatele sau acordurile incheiate intre Imperiul japonez si Imperiul coreean pana si inainte de 22 august 1910 sunt deja nule si neavenite”. Aceasxta afirmatie a starnit noi controverse, analistii politici ale celor doua tari interpretand diferit textul datorita ambiguitatii lui. Astfel, daca Coreea considera ca aceste tratate incheiate inainte de 1910 au incetat in momentul capitularii Japoniei, in 1945, Japonia consiera aceste tratate in vigoare pana in momentul tratatului din 1965.

Un film care spune lucrurilor pe nume, care trebuie neaparat vazut pentru a e puta intelege situatia geo-politica delicata a Peninsulei Coreene. Nu trebuie uitat faptul ca o parte din teritoriul peninsulei, mai exact din partea Nordica a acesteia, e revendicata ca apartinand trecutului istoric al Imperiului chinez. Visul unificarii peninsulei poate starni, in aceasta situatie, oricand o furtuna diplomatica pe plan international mult mai mare decat cea a dezvoltarii armelor nucleare de catre Coreea de Nord. Cata vreme in Nord nu va exista speranta unei democratizari si rasturnari a regimului dictatorial, unificarea, raportata la realitatile de azi nu va fi posibila. Nu trebuie uitat faptul ca in momentul de fata, China reprezinta singurul aliat politic si ideologic al Coreei de Nord. O rasturnare a regimului nord-coreean ar insemna automat o stricare a echilibrului politic din zona, iar indepartarea de China a Coreei de Nord nu ar fi privita cu ochi buni de aceasta. Si totusi, asa cum se va vedea din acest film, cand vine vorba de sentimentul national si de apartanenta la acelasi spatiu geografic, cultural si istoric, coreenii din Nord accepta apropierea de fratii lor din Sud, in ciuda ideologiei comune cu China. Principalul argument pentru care acest film trebuie neaparat vazut este ca nu s-a mai facut niciodata un astfel de film despre Coreea si istoria ei.“Handando” ofera o adevarata lectie de istorie si de patriotism construita pe un scenariu imaginar, cu o interpretare de exceptie. Vizionare placuta !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com