“Kinatay” este filmul care i-a adus lui Brillante Mendoza consacrarea pe plan international, acesta devenind cel mai cunoscut si apreciat regizor filipinez din toate timpurile. Scoala filipineza de film este una care nu a excelat, in ciuda numeroaselor productii – in special drame si filme de groaza – lansate mai ales dupa anii 2000. Conditiile economice dificile si saracia din Filipine au influentat si industria de film, insusi Brillante Mendoza intampinand mari dificultati in a-si face un nume mai intai la nivel national, si abia apoi la nivel international. Se poate spune ca Mendoza e o adevarata minune pentru cinematografia filipineza pierduta in anonimat, in care se realizeaza filme cu bugete de cateva zeci de mii de dolari. Nici “Kinatay” nu iese din acest tipar, imaginea fiind una intunecoasa la propriu, iar actorii – uneori neprofesionisti, oameni obisnuiti. Cu ce a putut da lovitura acest film cu un buget minuscul, si caruia nimeni nu-i dadea vreo sansa la festivalurile internationale de film ? Ei bine, e vorba de regie, de modul in care o poveste banala a putut fi transpusa pe ecran intr-un mod cu adevarat unic si original, datorita unei viziuni cinematografice nemaiintalnite pana acum, nu neaparat doar in cinematografia asiatica. Ca stil, Brillante Mendoza se aseamana oarecum cu Kim Ki-duk, insa este mult mai profund decat acesta, exploreaza mult mai adanc sentimentele umane, pana la gasirea acelui moment in care omul, inconstient, trece granite imperceptibila dintre Bine si Rau. Acel moment e adus in lumina reflectoarelor si analizat in amanunt cu o precizie chirurgicala. Rezultatul ? Premiul pentru Cel mai bun regizor la Cannes 2009 pentru Mendoza, inca 5 premii si 18 nominalizari la festivaluri internationale de film, inclusiv la Palme D’Or.
Peping e un tanar de 19 ani, tata al unui baiat, in fata caruia sta cea mai importanta zi a vietii sale. Urmeaza sa se casatoreasca cu Cecille si sa devina familist cu acte in regula. E singurul din familie care mai urmeaza o scoala – Scoala de Criminalistica -, viitoarea lui sotie abandonand scoala pentru a creste copilul. Peping se viseaza peste cativa ani politist care sa slujeasca legea, si, mai ales, viseaza la ziua in care va avea pistolul lui propriu. Saracia il impinge, insa, sa faca diverse comisioane pentru un sef din lumea interlopa, cu care intra in contact prin intermediul prietenului sau. Intr-o dupa masa obisnuita, acesta este chemat de prietenul sau sa castige niste bani dintr-o treaba ce trebuia sa o faca pentru seful mafiot. Mai exact sa conduca o dubita. Recompensa: pistolul mult dorit. Dar in scurt timp, Peping constata ca participa, de fapt, la o rapire a unei prostituate, Gina (Madonna), care pentru a-si creste fetita a acceptat pe langa prostitutie sa vanda ilegal droguri si sa fuga cu banii Mafiei. Batuta si violata, intr-un final aceasta este dusa intr-un abator din afara orasului si macelarita, parti ale cadavrului ei fiind mai apoi imprastiate prin Manilla si Quenzon City.
“Kinatay”, in traducere mot-a-mot inseamna “Macelarita”. Titlul international in limba engleza este “The Execution of P”, poate un titlu mult mai reusit pentru valentele sale metaforice, “P” venind de la numele personajului principal, Peping, care participa doar accidental la o adevarata executie. “Executia lui P” este, de fapt, condamnarea publica de catre regizor a protagonistului povestii sale, complicitatea accidentala si incapacitatea de a reactiona aruncand asupra lui Peping principala vina a salbaticei crime la care doar asista. Mendoza (foto) a acordat personajului mai multe oportunitati de a evita sa paseasca pe drumul pierzaniei. In drum spre abatoarele unde urma sa se produca macelarirea prostituatei, Peping, ca sofer al dubitei unde era tinuta captiva victima, zareste cateva panouri publicitare: “Isus e Calea, Adevarul, Viata”, sau o trimitere la “Vechiul Testament”. Din nefericire, subtitrarea in engleza a acestui film nu a sesizat aceste mici amanunte, ce nu apar traduse, dar care se regasesc in varianta in franceza a subtitrarii, completa si de calitate ireprosabila, care a fost prezentata la proiectia de la Cannes din 2009. De asemenea, in momentul in care crima este comisa, iar Peping asista la ea de la distanta, auzind doar sunetele disperate ale victimei, in momentul in care se apropie, impins de curiozitate, tiptil, catre locul de unde se auzeau sunetele, regizorul insista cateva secunde pe inscriptia de pe tricoul de la scoala al lui Peping: “Integritatea, odata pierduta, e pierduta pentru totdeauna”. Geniala aceasta idee a regizorului de a insera indicii ce se constituie intr-o mana de ajutor data personajului, care insa da dovada de incapacitate morala de a gestiona o astfel de situatie si care, in final, se complace in acceptarea ca recompensa pentru ajutorul dat a unui pistol pe care si-l dorea cu ardoarea unui copil de gradinita. Insusi pistolul – obiect prin excelenta al violentei – se dovedeste ceva complet inutil in mainile lui Peping, iar regizorul lasa la latitudinea spectatorului sa decida daca acesta il va folosi vreodata in numele dreptatii sau pentru a comite o noua faradelege. Deoarece, cum spunea seful sau, prima oara cand comiti o crima esti tulburat, dar mai apoi totul devine ceva firesc.
Filmul este compus din doua parti distincte, iar aici se vede talentul urias si viziunea regizorala a lui Mendoza. In prima parte, Peping, personajul central, ne este prezentat ca o fiinta mai mult decat normala, aflat in cea mai importanta zi a vietii sale. Urmeaza sa se casatoreasca, are deja un copil, iar sotia lui abia isi stapaneste lacrimile de fericire. Se trezeste in graba de dimineata ca intr-o zi obisnuita, si, imbracat obisnuit, se indreapta din cartierul saracacios in care locuieste spre Starea Civila. Vecinii ii saluta la fiecare pas al lor, ca si cum i-ar insoti intr-un cortegiu imaginar spre noua lor viata care sta sa inceapa. Soarele straluceste pe cer, e ziua nationala a Filipinelor, iar in autobuzul aglomerat cu care merg la Starea Civila aud la radio mai intai o melodie duioasa, iar mai apoi o stire despre un individ care s-a catarat pe un panou publicitar amenintand ca se arunca in gol. Cei doi chiar trec cu autobuzul pe langa acel loc, iar regizorul aduce franturi din drama ce se petrece pe strada, unde mama baiatului striga disperata la portavoce ca fiul sa coboare. Fragmentele de viata privata ale altor persoane sunt doar niste destine paralele cu cel al fericitului cuplu a carei viata urmeaza sa se schimbe in cateva ore, franturi menite a crea o fresca a societatii moderne fillipineze, macinata de saracie, probleme sociale si gesturi disperate. Daca prima parte e prezentata in culori vii, in partea a doua ne e prezentata viata de noapte din Manilla. In contrast cu prima parte, parca o lume intreaga a disparut, si o alta s-a nascut din cenusa ei: prostitutie, trafic de droguri, colectari de taxe, crime. Practic, cele doua parti ale filmului sunt o metafora a chipului uman: partea luminata e zambetul de pe chipul omului, implinirea, iar partea intunecata sunt toate gandurile lui ascunse, obsesiile, temerile si slabiciunile sale.
Un film deosebit, simplu, natural si violent, care se constituie intr-un veritabil tablou viu, in imagini, al indiferentei umane. Omul este privit atat cu luminile sale cat si cu umbrele sale, iar Brillante Mendoza ne demonstreaza ca intotdeauna banul, dorinta de a scapa de saracie, de a asigura familiei un trai decent pot fi imbolduri suficiente de a incalca juramantul credintei in Dumnezeu, de a trece de cealalta parte a constiintei umane si de a o ucide. Iar omul, fara constiinta, e un simplu animal de prada pentru care cel de langa el e un obiect fara valoare de care poate dispune cum doreste, substituindu-se lui Dumnezeu. O bijuterie cinematografica care fara rezerve poate fi considerata o capodopera a filmului filipinez, o realizare despre care s-a vorbit mult, care a stranit admiratia criticilor de film de pretutindeni si pentru care timpul, care se va asterne peste el, nu va aduce in nici un caz uitarea.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Un interviu cu Brillante Mendoza despre Kinatay si controversele starnite de acesta puteti citi aici:
0 Comments