Valea Fericirii, de Tao Yuanming

„In timpul perioadei Taiyuan (376-396 d.H.) a dinastiei Jin (265-420 d.H.) traia in orasul Wuling un pescar. Intr-o zi, fiind cu barca pe rau, s-a lasat purtat de curentul acestuia care l-a indepartat de locurile cunoscute. In felul acesta a ajuns intr-o livada cu piersici infloriti. Pe ambele maluri, de-a lungul a sute de pasi erau doar piersici. Nu se afla niciun alt copac din alta specie. Pamantul era binecuvantat de un covor de petale care proveneau din acele minunate si parfumate flori de piersici. Mirandu-se de frumusetea acelui loc neobisnuit, pescarul si-a continuat drumul cu speranta ca va afla cat de mare e aceasta livada.

Astfel, purtat de curiozitate, pescarul gaseste capatul livezii si descopera izvorul raului, strajuit de o stanca impresionanta care avea o mica deschizatura prin care trecea lumina soarelui. Parasindu-si barca, barbatul intra prin spartura muntelui, care era atat de ingusta incat reusi cu greu sa se strecoare prin ea. Brusc, dupa cativa pasi, in fata ochilor sai aparu o campie cu case impunatoare, recolte manoase, iazuri frumoase si alte bogatii de nedescris. Cararea pe care venise se ramifica in toate directiile, iar in departare se auzea cantecul orataniilor si latratul cainilor. Pamantul era lucrat de barbati si de femei imbracati in straie ciudate. Batranii si copiii pareau fericiti si se bucurau unii de altii.

Oamenii acelui loc cand l-au vazut pe pescar s-au mirat tare mult si l-au intrebat de unde vine. Dupa ce le-a povestit in detaliu despre satul lui natal, a fost invitat in casele lor sa manance o friptura de pui si sa-si potoleasca setea cu un pahar de vin. Vestea aparitiei pescarului s-a raspandit cu repeziciune printre sateni care au fugit cu totii sa-l vada si sa-l intrebe diferite lucruri pe barbat. Tot atunci, satenii i-au spus: „Pentru a evita haosul razboaielor interminabile din timpul dinastiei Qin (221-206 i.H.), stramosii nostri si-au adus familiile in acest loc izolat, pe care nu l-au mai parasit niciodata, astfel contactul cu lumea exterioara a fost intrerupt cu desavarsire.” Ei l-au mai intrebat despre faptele petrecute si asa au aflat ca dupa dinastia Qin, a urmat la putere dinastia Han (206 i.H-220 d.H.), Wei (220-265 d.H.) si Jin. Pescarul a povestit in detaliu tot ce stia despre acele vremuri, in timp ce satenii ascultau mirati fiecare vorba a lui. Dupa aceea, alti sateni l-au invitat in casele lor si l-au cinstit cu mancare si bautura. Dupa cateva zile, pescarul a multumit gazdelor si s-a pregatit de plecare. In timpul acesta, satenii i-au spus: „Nu merita sa povestesti cuiva de afara despre noi”.

Pescarul s-a intors prin deschizatura la barca sa si porni spre casa, marcand drumul cu speranta reintoarcerii intr-o zi in acel loc desavarsit. Dupa ce a ajuns acasa, s-a dus la guvernatorul orasului sau si i-a povestit tot ce s-a intamplat. Atunci, guvernatorul i-a poruncit pescarului sa se intoarca in acel loc impreuna cu un functionar, dar urmand urmele lasate s-au ratacit si nu au mai gasit drumul.

Liu Ziji din Nanyang a fost un om integru. Cand a auzit aceasta poveste s-a bucurat in sufletul sau si a planuit sa viziteze acel loc minunat, numit Valea Fericirii, dar din pacate a murit rapus de boala si nu a mai apucat sa-si implineasca visul. Dupa moartea acestuia nimeni nu a mai cautat vreodata locul acela.”

Prezentare realizata de ionicar – asiacinefil.com