“I Saw the Devil” este, fara urma de tagada, cel mai conroversat film coreean al acestui an.Acesta contine o multime de scene de o cruzime si o violenta extrema incat Comisia coreeana de stabilire a categoriei de varsta a populatiei care poate urmari acest film a hotarat ca e un film clasificat R (adica Restricted). Asta inseamna ca in forma “uncut”, filmul nu va putea fi scos spre comercializare pe dvd pe teritoriul Coreei, nici in cinematografe sau alte locuri publice autorizate. Intr-un final, producatorii filmului au facut un compromis si, pentru a putea iesi pe piata cu el, au acceptat taierea scenelor de violenta extrema din montajul final. Efortul a meritat, deoarece filmul a fost un succes la box-office, din 11 august, data premierei, pana spre sfarsitul lunii septembrie obtinand peste 12 milioane de dolari incasari. La acest succes au contribuit o multime de factori, dar cel mai important a fost echipa de realizare, care e una de exceptie. Kim Ji-woon este regizorul filmului, si nu mai are nevoie de nici o prezentare, marile succese anterioare vorbind in locul lui: A Tale of Two Sisters, A Bittersweet Life sau The God, The Bad and the Weird. Si cum se putea altfel ca actorul lui preferat sa lipseasca din cea mai noua productie a sa ? Desigur, ati ghicit, este vorba de inegalabilul Lee Byung-hoon, a carui prestiatie din IRIS, A Bittersweet Life sau The Good, the Bad and the Weird l-a propulsat la rangul de unul din cei mai bine platiti actori coreeni ai momentului.
Dar poate cea mai reusita distribuire este cea a marelui actor Choi Min-sik, caruia multa lume i-a simtit lipsa in ultimii 5 ani. Dupa cum se stie, pe la mijlocul primului deceniu al acestui secol, in lumea cinematografica coreeana a izbucnit o disputa pe tema cotei filmelor coreene difuzate in cinematografele din tara. Politicienii si-au bagat coada in “organizarea” industriei de film coreene, lucru care a starnit reactia multor oameni de film, regizori si actori coreeni, care isi vedeau amenintat viitorul. Practic a fost data o lege prin care filmele coreene ajunse in cinematografe trebuiau neaparat sa “stationeze” in cinematografe timp de minim 73 de zile. Din 1985, aceasta cota fusese de 146 de zile, insa in 2006, guvernul coreean a redus-o la 73 de zile. Un an mai tarziu, aceasta cota a fost intarita in acordul de liber-schimb incheiat cu Statele Unite, astfel ca multa lume a fost dezamagita de neprotejarea industriei autohtone de film. Aceasta cota, practic, permitea unui film sa ruleze aproape jumatate de an in cinematografele coreene, lucru care ar fi dus la sporirea castigurilor pentru producatori, deci si pentru toti cei implicati in sistem. Masura reducerii numarului de zile pe fondul invadarii pietei interne de productii hollywoodiene a fost in defavoarea industriei coreene de film, a carei singura sansa a ramas realizarea de productii de calitate, care sa se ridice la nivelul concurentei americane. In 2005, cand acest scandal al cotei era in plina desfasurare, Choi Min-sik, care anterior cunoscuse celebritatea pentru rolul genial interpretat din “Old Boy”, dar si din filme precum Failan, Shiri, Chihwaseon, Crying Fist sau Sympathy for Lady Vengeance, a ales un exil auto-impus, retragandu-se din lumea filmului datorita implicarii politicului si a masurilor acestuia. In 2009 a revenit cu un rol intr-un film independent, “Himalaya, where the Wind Dwells”, in care talentul sau actoricesc nu a putut fi pus pe deplin in valoare. Insa prin rolul unui psihopat sadic in “I Saw the Devil”, Choi Min-sik nu doar ca isi face o revenire in forta in industria de film coreeana la cei 48 de ani ai sai, dar are si o interpretare cel putin egala, daca nu superioara celei din Old Boy.

Kim Soohyun (interpretat de Lee Byung-hoon) este un agent NIS ce pare a avea o viata fericita: in plan profesional este un agent respectat, iar in plan personal are o logodnica cu care isi face planuri pentru o lunga viata fericita. Intr-o seara de iarna aceasta ramane blocata cu masina intr-o zona pustie si asteapta sosirea Tractarilor. La un moment dat isi face aparitia un individ dubios, Jang Gyeongchul (interpretat de Choi Min-sik), care se ofera sa o duca cu masina pana in cea mai apropiata asezare. Insa aceasta este ucisa cu salbaticie, transata, iar ramasitele ii sunt aruncate intr-un lac din apropiere. In scurt timp politia descopera aceasta crima oribila, iar viata lui Kim Soohyun este distrusa intr-o clipa. Din acest moment va incepe un joc de-a soarecele si pisica prin care principalul scop al lui Kim este gasirea criminalului si supunerea lui la aceleasi suferinte pe care le-a avut de indurat viitoarea lui sotie inainte de a muri.

Pentru genul thriller psihologic, “I Saw the Devil” este o veritabila capodopera. Ca realizare filmul fara indoiala face uitata o alta ecranizare de exceptie a cinematografiei coreene a ultimului deceniu, “Memories of Murder”, aducand parca lumea nebuna a filmului hollywoodian cu personaje dezechilibrate mintal in prim plan, transplantand-o cu succes intr-o societate cu alte principii si valori decat cea a creuzetului american. Filmul este un tablou macabru si sumbru al mintii unei persoane deplasate mintal care ucide aparent fara motiv, definind crima drept o nevoie patologica in masura a-i prelungi existenta bolnava. Personajul Jang Gyeongchul, enigmatic si natural, este o portretizare fara cusur a acelor lucruri nevazute definite in titlul filmului prin termenul generic “Diavol”, acea eminenta intunecata si nevazuta care pune stapanire, uneori fara un motiv anume (bani, bunuri materiale etc) pe oameni. Un Diavol care te impinge sa ucizi din frustrari, din respingerea de catre ceilalti, din acumularea de umilinte, iar intr-un final din plictiseala sau rutina. Gyeongchul este animalul uman (nu social, cum spunea un filosof) ce traieste din instinct, care isi adulmeca prada, se joaca cu ea asemeni unei pisici satule cu un soarece apetisant, care traieste dupa propriile valori (oare exista asa ceva ?) si pentru care societatea echivaleaza cu o turma de antilope din savana africana in fata privirii ascutite a unor lei flamanzi. Si nu cumva sa fiti indusi in eroare de infatisarea aparent firava a lui; Gyeonchul este un luptator, doreste, se zbate pana in ultima clipa sa traiasca, sa lupte cu societatea care il periferizeaza, insa in felul sau, cu metodele sale proprii.
“I Saw the Devil” un film despre care se pot spune multe, o metafora a Raului distrus de Rau spusa in imagini, cuvinte si muzica intr-un mod cum rar ai ocazia sa vezi. Combinatia de muzica simfonica sau vioaie pe fondul unor crime savarsite cu violenta ajuta spectatorul sa arunce o privire in mintea si universul acestui criminal innascut pe care pana si Hannibal Lecter ar fi invidios. Spre final, eroul pozitiv goneste, nebun, pe o autostrada, in puterea noptii. La un moment dat se vede la lumina farurilor, inscrisa cu vopsea alba pe asfaltul rece, sintagma “Route 60”… Este drumul care il conduce pe personajul pozitiv, si, odata cu el furia spectatorilor, spre drumul fara intoarcere al pierzaniei… Intunecat si friguros, asemeni versurilor unei melodii celebre interpretate la sfarsitul anilor ’80 de “Blue System”: “At the end of the world there’s a place called the Hell”. Finalul filmului, apoteotic, coincide cu refrenul respectivei melodii: “Don’t shake hands with Lucifer, because all your dreams will be crucified, hear the voice from Heaven”.
O adevarata bijuterie cinematografica a genului, pe care asiacinefil.com o ofera in premiera absoluta in Romania tututror impatimitilor de thriller psihologic asiatic, si nu numai. Acest film da clasa productiilor de duzina de la Hollywood, deci nu trebuie ratat. Atentie ! Este un film nerecomandat persoanelor sub 18 ani si tuturor celor sensibili la scenele de violenta excesiva.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com