“Herb” este una din productiile melodramatice reusite ale anului 2007 din Coreea, regizata de Heo In-moo (Love so Divine). In rolul principal veti avea surpriza sa o redescoperiti pe Kang Hyeo-jeong din Welcome to Dongmakgol si Oldboy, ceare inca o data o prestatie mai mult decat laudabila. Filmul aminteste intr-o oarecare masura de cazul baiatului autist din “Marathon”, in sensul ca personajul central este o persoana cu dizabilitati, cu universul sau interior innocent si naiv, si cu o mama grijulie care incearca sa-i ofere tot ce are nevoie pentru a deprinde mai repede sensul vietii, deoarece timpul nu cruta pe nimeni. Si din nou un film care ne transmite acelasi mesaj al pretuirii clipei si al trairii vietii cu zambetul pe buze alaturi de cei dragi, atata timp cat acestia ne sunt tovarasi in aventura vietii.

Sang-eun este o persoana cu dizabilitati mentale, ce are nevoie sa fie acompaniata  continuu. In urma cu un an mama sa ii sarbatorea implinirea a 20 de ani de viata, varsta cand omul devine adult. Din pacate intelectul ei este la nivelul unui copil de sapte ani. Ea percepe viata reala pin comparatie cu lumea basmelor. Hyun-sook i-a acordat fiicei toata grija, atentia si dragostea ei. Ca urmare fata  pare normala la prima vedere. Dar intr-o zi apare printul din poveste, Jong-bum Lee, un tanar agent de circulatie. Din cauza unui semafor defect, fata ramane blocata in mijlocul traficului, iar tanarul o salveaza  si crezand ca aceasta a vrut sa se sinucida ii spune ca “viata merita traita”. De aici incepe sa se infiripe o frumoasa poveste de dragoste. Sang-eun este atat de frumoasa si inocenta , se poarta atat de normal incat Jong-bum nu-si da seama de starea ei de sanatate.  Sesizeaza doar felul ei de a vorbi si faptul ca in anumite moment critice pomeneste mereu de sfaturile mamei ei sau daca este jignita reactioneaza violent, fapt ce a simtit-o pe propria lui piele, sau mai corect spus, pe mana lui. Dar la un moment dat tanarul vede cardul de identificare al fetei, realizeaza situatia ei si socat fuge fara sa spuna un cuvant, spre durerea acesteia. Ca si cum asta nu ar fi fost suficient pentru puterile ei, mama ei descopera ca este bolnava de cancer in faza terminala  si incepe sa faca ordine in lucrurile si documentele ei. Sang–eun afla pentru prima data ce este moartea  si intelege cu disperare ca mama sa o va parasi.

“Oamenii pot avea vieti reusite doar cand sunt curajosi si au barbia sus ridicata” spune Sang-eun Chan  la un interviu unde urma sa primeasca un job.  “ Poti face asta? Si oamenii normali au dificultati” o intreaba unul din membrii comisiei.   Astfel apare discriminarea. Firea umana este aceeasi pe toate meridianele. De cate ori nu am intalnit,  noi insine astfel de persoane  defavorizate de soarta? Le-am privit cu curiozitate si in cel mai fericit caz le-am compatimit sau pur si simplu am intors capul, fara sa ne gandim ca si ele au univers interior, au dorinte, suferinte, bucurii, ca au acelasi drept la viata ca si noi cei sanatosi. Este uimitor cu cata demnitate personajul principal face fata situatiei dramatice in care se afla si de cat curaj da dovada.  Aceasta da o lectie de viata tuturor oamenilor sanatosi, o lectie unica, memorabila. Toate eforturile si sacrificiul mamei au dat roade. Nimic nu este imposibil pe lumea asta daca ai curaj. Un film deosebit, cu o interpretare superba si un subiect emotionant.

Prezentarea: Mialex55 – asiacinefil.com