De Mos Nicolae, Asia Team Romania ofera o noua surpriza asiacinefililor fideli, o calatorie intr-o lume magica, desprinsa parca dintr-un vis numit “Once in a Summer”. “Harmonium in my Memory”, o pelicula adaptata dupa romanul lui Ha Keum-chan – “Eleva”, ne ofera tuturor un bilet in trenul ce duce spre un trecut mirific in Coreea rurala a anilor ’60. Un loc de care cu totii ne-am indragostit si in care ghid ne va fi, cine credeti ? Nimeni altul decat… acelasi Lee Byung-hoon din “Once in a Summer”, de aceasta data mai tanar cu aproape un deceniu. Cu un asemenea amfitrion, cum sa nu accepti propunerea asiacinefil ? Si asta nu e totul: in rolul principal feminin iubitorii filmului coreean o vor putea recunoaste pe Jeon Do-yeon, laureata de la Canes 2007 pentru rolul din “Secret Sunshine”, care are o interpretare la fel de convingatoare ca cea de peste 8 ani, de aceasta data in rol de scolarita timid ace-si cunoaste prima iubire in persoana profesorului de la scoala. Iar daca mai adaugam in triunghi si pe actrita Lee Mi-yeon (recent vazuta in Addicted si in serialul Merchant Kim Man Deok), realizam ca avem in fata toate ingredientele unui peisaj mai mult decat familiar sufletului nostru.

Kang este un tanar profesor ce vine din Seul pentru a preda intr-o scoala dintr-un sat in Coreea anului 1962. Saltul de la lumea moderna la viata simpla dintr-un cadru rustic nu-l sperie pe Kang, care la cei 21 de ani ai sai e plin de vitalitate, energie si optimism. Inca de la sosirea in sat, e intampinat de o adolescenta care se comporta bizar, dandu-i tarcoale de la distanta, iar dupa ce acesta o intreaba unde este scoala, fata o ia la sanatoasa ca si cum ar fi vazut o stafie. Asa se naste prima iubire a copilaroasei adolescente de 17 ani H…. Mai apoi se regaseste in clasa in care preda profesorul ce i-a cucerit inima din primul moment, si cu fiecare clipa ce trece pasiunea ei pentru acesta e tot mai puternica. Dar profesorul, mare pasionat de muzica blues americana a acelor timpuri, se indragosteste la prima vedere de o colega profesoara cu 5 ani mai in varsta ca el. Poate supravietui iubirea adolescentei in fata unei asemenea rivale ? Raspunsul il poate da doar sufletul profesorului Kang.

Lumea din “Harmonium in my Memory” ne aminteste de mediul rural mirific din “Once in a Summer”: copii cu chipurile murdare, imbracati in haine colorate si saracacioase indreptandu-se in grupuri mici spre scoala, cicalindu-se si strigand in inima naturii. Pe cararile mocirloase, in prag de toamna, se intalnesc doua grupuri de baieti ce n-au implinit 15 ani (poate intr-o lume moderna viitori gangsteri rivali), insa ciocnirea se amana cand o ahjumma rea de gura ii risipeste cu suduiturile ei. Ajunsi in centrul satului, copii cu bun simt ii saluta pe batranii ce stau la taraba sa-si vanda saracia pentru a supravietui. Mai vezi cate o fetita incapatanata ce se revolta ca trebuie sa se trezeasca de dimineata sa mearga la scoala, lovind in semn de protest cu piciorul usa casei parintesti. Ei sunt rebelii zilei de maine, neadaptatii din ziua de azi. Pasarelele ciripesc, soarele mijeste: e prima zi de scoala pentru o noua generatie de copii. Cand intri in scoala, dupa careul obisnuit inaugural, vezi pardoseala de lemn stearsa de zor de niste elevi poznasi ce au patat-o cu ceva. Salile de clasa au pereti interiori cu geamuri de sticla, specifice Coreei rurale, in care poti vedea in interiorul salii de cursuri de pe coridorul ce leaga salile de clasa. Galagia se poate auzi din afara scolii, in timp ce profesori imbracati in costume invechite, cu un indicator intr-o mana si un catalog in cealalta se indreapta plictisiti spre sala de clasa. Unui profesor ii cade o punga cu faina in cap in momentul in care intra intr-o sala de unde se aude un zgomot asurzitor. Nu fusese decat o capcana hazlie a unor elevi pentru care scoala nu inseamna prea mult in drumul lor in viata. Si incepe prima ora cu noul profesor venit de la oras…

Se poate spune ca filmul de debut (ca scenarist si regizor) al lui Lee Young-jae e antidotul perfect al povestilor romantice hollywoodiene. Daca la Hollywood povestea primei iubiri a unei adolescente ar fi fost manipulata de regizor si eventual inutil exploatata latura intima a ei, in “Harmonium…” Young-jae da cuvantul unei povesti universale familiare a primei iubiri sa glasuiasca ea insasi. In scurt timp se creeaza un triunghi amoros in centrul caruia se afla chipesul profesor venit din Seul, admirat de toata lumea. Doua personaje feminine trezesc interesul acestuia: o profesoara mai in varsta decat el cu 5 ani, ce pare singura si debusolata, si una din elevele lui, timida, care incearca sa-si depaseasca complexele copilaresti pentru a smulge un zambet de pe chipul profesorului, devenit prima iubire a vietii ei. Totul este plasat intr-un cadru rustic, imperativ pentru intelegerea povestii in toata splendoarea ei, rezultand un film de o frumusete vizuala si emotionala rara. Sentimentul de nostalgie, romantismul plimbarilor sub clar de luna in natura, modul de viata simplu al oamenilor de rand intra in contact cu modernitatea. Profesorul Kang aduce cu el poate cel mai tandru mijloc de deschidere a sufletului spre frumos, in acele timpuri, o colectie de discuri pe care pick-up-ul ce-l are bine pastrat la el in odaie le transforma din note muzicale perfecte in buna dispozitie si delectare pentru sufletul sau (si al nostru). Farmecul subtil al filmului se intrevede din umorul natural al personajelor si comicul de situatie pe care naivitatea tipica oamenilor din mediul rural o releva.

In mod suprinzator, principalele melodii de pe coloana sonora nu sunt creatii autohtone, ci melodii la moda in Statele Unite chiar in anii 1961-1962, interpretate de Connie Francis si nu numai. In mod special melodia “Don’t Break the Heart That Loves You” are o relevanta majora pentru triunghiul amoros al peliculei, astfel ca e de inteles optiunea regizorului pentru ea. In plus, acea melodie a fost mai potrivita decat orice alta melodie coreeana pentru a ridica filmul; capteaza de la inceput urcechile spectatorilor si induce o nota de romantism intr-un mediu natural perfect. Titlul filmului face referire la o armonica, un fel de pianina ale carei sunete sunt undeva intre cele ale unei orgi si ale unui acordeon, care trezeste amintiri in mintea celor 3 personaje principale. Daca pentru tanara adolescenta arminica a insemnat un sunet ce a vestit trezirea sufletului e ice-a inceput sa bata pentru profesor, pentru acesta din urma armonica i-a adus aminte de clipele petrecute intr-o duminica in compania colegei profesoare alaturi de care a apasat clapele ce l-au purtat spre visare. Iar pentru profesoara, armonica a simbolizat tot ceea ce a pierdut in aceasta viata. Titlul este aproape o intrebare retorica: in amintirea cui s-a cuibarit aceasta armonica mai tare ? Raspunsul ramane sa fie dat de fiecare cinefil odata cu finalizarea vizionarii.

Un film cu personaje fascinante, familiare, cu o poveste superba care duce spre un final original, plin de lacrimi (de tristete sau fericire ? – ramane o surpriza ), ce merita vazut. O poveste despre devenirea, maturizarea si renasterea pe care miracolul iubirii le poate aduce in viata fiintei umane. O realizare placuta care, din nou, ca “Once in a Summer”, va ramane in mintea si sufletul multor iubitori ai cinematografiei coreene. Bucurati-va de acest film alaturi de cei dragi, nu veti avea decat de castigat.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com