asiacinefil.com
ANALIZE, INTERVIURI

ASIA TEAM ROMANIA

Cele mai noi subtitrari, proiecte

BIOGRAFII

Actori, actrite, regizori

CIVILIZATIE ASIATICA

cultura si civilizatie asiatica

TRAILERE

Cele mai noi trailere

Home » DIVERSE

Golden Slumber (2018) – Gang Dong-won, între cetãţean model şi inamic public

Trimis de pe 22 Jul 2018Fara comentarii

“Golden Slumber” (2018) e genul de film in care daca investesti mult in scopul de a-l transforma intr-un blockbuster, exista riscul ca totul sa se transforme intr-un fiasco. Probabil producatorii au neglijat aceasta posibilitate, si iata ca in cele din urma surpriza (neplacuta) s-a produs. Intai de toate, nu s-a mizat pe o piesa grea de rezistenta in nici o privinta. Protagonistul filmului, Gang Dong-won, desi e un actor de top in Coreea, niciodata nu a beneficiat de un numar foarte mare de fani (sau mai degraba fane) deoarece a refuzat traiectoria starurilor ce si-au petrecut prima decada a carierei pe micul ecran. Este un actor complex, ce si-a facut un nume in productiile pentru marele ecran (cele 3 seriale in care a aparut la inceputul carierei sunt neglijabile) productii care, din nefericire, nu sunt atat de apreciate de coreeni precum productiile de televiziune ce nu presupun deplasarea incomoda intr-o sala de cinema. Han Hyo-joo, cunoscuta din numeroase seriale de televiziune, si Yoon Kye-sang nu au atras prea mult atentia pentru ca au roluri secundare, iar restul distributiei, desi cuprinde figuri cunoscute ale filmului coreean, nu are puterea de a mobiliza publicul. Apoi, vorbim despre un remake dupa o productie japoneza din 2010, ce are la baza romanul omonim al lui Kotaro Isaka (ce a mai scris de altfel si romanul ce a stat la baza lui “Grasshopper”). Desi romanul a fost adaptat de un scenarist si regizor cu nume in Coreea, Lee Hae-jun (Castaway on the Moon, My Dictator, A Hard Day, Au Revoir, UFO) in colaborare cu un alt regizor si scenarist cunoscut, Cho Ui-seok (Master, Cold Eyes, Make it Big), scenariul final nu se putea departa de liniile directoare ale romanului original, pe care cei ce au vazut filmul japonez din 2010 sigur le vor recunoaste. Cu toate ca a beneficiat de o buna promovare in media, iar imediat dupa premiera coreeana a fost vandut si in tari precum SUA, Australia, Hong Kong sau India, filmul in care s-au investit, confom producatorilor, 12,7 milioane dolari nu a reusit din perioada de rulare in cinematografe sa isi scoata investitia. A debutat promitator, situandu-se pe a treia pozitie in primul weekend de la premiera, in primele 5 zile castigand nu mai putin de 7 milioane de dolari. Asteptarile producatorilor au fost insa inselate in perioada imediat urmatoare, in a doua saptamana productia obtinand cu 75% mai putine incasari decat in prima saptamana, incheind luna de rulare in cinematografe cu doar 10,7 milioane dolari incasari. Distribuirea filmului pe site-urile de streaming online si in retelele specializate a mai adus ceva venituri, insa investitia initiala nu a adus profit producatorilor. Un lucru este cert: daca acum 10 ani, intr-o astfel de productie nu se investeau mai mult de 5 milioane de dolari, in acest fel limitandu-se pierderile in caz de esec sau, din contra, obtinandu-se un profit important in caz de succes, in prezent, din dorinta de a realiza productii care sa se ridice la nivelul celor de peste Ocean (spectaculoase, de “popcorn” cum ar spune americanii), se investeste tot mai mult, crescand si riscurile. Ei bine, din cauza unor astfel de investitii riscante, multi producatori ezita sa se mai aventureze, iar rezultatul se vede cel mai bine in acest an, cand numarul total al productiilor de top coreene a scazut considerabil in raport cu ultimii ani de explozie a numarului lor. Si ce e mai grav e ca a scazut si calitatea scenariilor lor, ce au ajuns doar un subsidiar al show-ului in fata vedetismului si efectelor speciale.

In Coreea zilelor noastre, in preajma alegerilor prezidentiale, tara intra in fierbere. Yoo Young-gook castiga cursa interna din Partidul National Liberal si e desemnat candidatul partidului de guvernamant la Casa Albastra. Echipa lui de campanie organizeaza mitinguri electorale si evenimente specifice, obisnuitele infatisari in fata alegatorilor ce nasc mereu atata patima. In paralel cu evenimentele politice care tin capul de afis al tuturor stirilor, un eveniment ce tine mai mult de cancan are loc intr-o suburbie a Seulului: un curier oarecare, Kim Gun-woo (Gang Dong-won), in timpul unei livrari, intervine intr-o parcare intr-o tentativa de jaf si salveaza o tanara, Su-ah, ce se dovedeste a fi o cantareata k-pop celebra. Gestul curajos il transforma pe Kim Gun-woo in vedeta momentului, Politia rasplatindu-l cu titlul de “Cetatean Model”. Viata lui aparent se schimba, ajungand vedeta la tv si in media, idolul copiilor care il vaneaza pentru autografe, insa in realitate isi pastreaza modestia si locul de munca la firma de curierat. Intr-una din zile e sunat de un prieten din adolescenta, Moo-yeol (Yoon Kye-sang), ce lucreaza ca agent de asigurari, intalnindu-se cu acesta in oras si rememorand clipele lipsite de griji ale trupei pop de pe vremuri, pe care o formau impreuna cu ceilalti prieteni din trecut. Lucrurile insa iau o turnura dramatica in momentul in care in apropierea locului de intalnire al celor doi are loc o explozie, iar Kim Gun-woo se trezeste prins in mijlocul unei conspiratii de proportii nationale.

“Golden Slumber” e un thriller de actiune care la prima vedere pare atragator pentru iubitorii genului. Cu toate modificarile aduse si adaptarea la realitatea societatii coreene, scenariul inspirat dupa un roman japonez omonim este un amalgam plin de fantezie ce marseaza pe ideea unei conspiratii e proportii care il transforma pe protagonistul povestii, un simplu curier, din erou in inamicul public numarul 1. Desigur, povestea nu este noua, a fost exploatata la maxim in mai bine de un secol de cinema la Hollywood si in Europa, si poate tocmai acest aspect iti poate da senzatia ca de fapt urmaresti o insiruire de clisee ce nu scot nimic nou la suprafata si nu duc altundeva decat acolo unde te astepti cel mai mult. Productia are toate ingredientele necesare unui succes de box-office – actiune cat cuprinde, tensiune, mister, interpretare buna – insa iti da senzatia de deja-vu, senzatia ca regizorul a vrut sa faca o mancare reusita dintr-o multime de ingrediente ideale, pierzand simtul echilibrului lor. Scenariul in sine este cladit pe multa imaginatie, pe lucruri impinse pana la extrem (teoria conspiratiei din acest film i-ar face invidiosi pana si pe adversarii inflacarati ai imaginarului stat paralel de pe meleagurile mioritice), ce nasc o oarecare confuzie (ce om sanatos la cap ar putea crede in paranoia unui stat pus in slujba unor indivizi care sa-l controleze ?). Poate tocmai nerealismul scenariului a fost punctul sensibil al filmului, ce a marcat esecul lui la box-office. Insa dincolo de acest aspect, povestea transmite subtil cateva mesaje de actualitate nu doar in Coreea, unde setea de dreptate sociala e una din temele preferate ale realizatorilor de filme. Cum in voga in acest moment e lupta impotriva stirilor false raspandite in media si prin retelele de socializare, filmul critica indirect cinismul media, care pe cat de usor imbratiseaza senzationalul de dragul ratingului pe atat de greu e dispusa sa mai caute adevarul in stirile difuzate. Media zilelor noastre – cu precadere cea din Extremul Orient, unde acele mari panouri publicitare amplasate pe cladiri transmit stiri de interes general astfel incat nu trebuie sa ai nici un dispozitiv smart la tine pentru a fi informat in fiecare clipa de ultimele evenimente – poate foarte usor manipula, consecintele putand fi devastatoare. Regizorul opune, acestei veritabile arme nevazute si incontrolabile, prietenia, solidaritatea umana, simplitatea omului de rand care nu se lasa manipulat de intoxicari media. E interesant echilibrul de forte inchipuit de scenaristi, destul de asemanator cu cel din societatile zilelor noastre: pe de o parte avem media, o papusa manevrata din umbra de forte oculte, ce nu este prea interesata in explorarea adevarului si in verificarea veridicitatii materialelor difuzate. Pretutindeni pe mapamond exista o presa aservita puterii, ce “joaca” dupa cum indica “dirijorul”, deci ideea, oricat de fantezista poate parea, are corespondente in realitate. Pe de alta parte, avem omul obisnuit, poate prea ocupat sa-si castige traiul zilnic pentru a avea timp sa se uite de dimineata pana seara la intoxicarile media. Acesta percepe altfel lucrurile si prefera sa fie stapan pe propriile sale judecati. Ghiciti cine castiga la final ? Una peste alta, un film bun, cu o poveste pe care am mai vazut-o, din pacate, in care imaginatia scenaristilor e stimulata de sensibilitatile profunde ale societatii contemporane si de nevoie de dreptate sociala.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Scrieti un comentariu!

Add your comment below, or trackback from your own site. You can also subscribe to these comments via RSS.

Be nice. Keep it clean. Stay on topic. No spam.

Acesta e un site care foloseste "Gravatar". Pentru a obtine un avatar universal, inregistrati-va la Gravatar.

Comment Spam Protection by WP-SpamFree

*