Cine nu-si aminteste de celebra productie hollywoodiana “Ghost” – 1990, cu Patrick Swayze si Demi Moore, castigatoare a doua premii Oscar ? Un clasic de neuitat, pe care producatorii japonezi si coreeni s-au gandit ca dupa 20 de ani merita un remake care sa readuca in sufletele tuturor minunata poveste de iubire dincolo de timp si spatiu a celor doi protagonisti. Regizat de Taro Ohtani, aflat la primul film pentru marele ecran (intre altele, anterior a regizat celebra seria de televiziune Gokusen), “Fantoma: in bratele tale ca altadata” are in rolurile principale 2 actori ajunsi la maturitatea deplina, unul coreean si unul japonez. Este vorba de Song Seung-heon (vi-l mai amintiti pe tinerelul timid din “Calla”, debutul sau pe marele ecran de acum 11 ani ?) si pe actrita japoneza Nanako Matsushima, ce a aparut in Ringu (1998) si care a putut fi vazuta si in cunoscutul “Hana Yori Dango” in rolul surorii mai mari a lui Tsukasa, Tsubaki Domyougi. Filmul a avut aproape 10 milioane de dolari incasari, si chiar daca nu are cum sa se ridice la nivelul filmului original (ce a avut incasari la nivel mondial, pana in prezent, de aproape o jumatate de milliard de dolari), are o poveste bine structurata, cu unele modificari fata de clasicul american, dar mergand pe aceeasi idee (ca doar de aceea se numeste “remake”).

Nanami lucreaza intr-o mare companie japoneza, timpul liber aproape inexistent impiedicand-o sa acorde importanta vietii sale personale. Si totusi, in momentul in care il intalneste accidental pe Jun-Ho, tocmai intr-o fantana arteziana – ea, ametita de alcool in urma unei iesiri cu colegele de serviciu, el, fascinat de imaginea unei veritabile Artemis sub picurii de apa – viata ei pare a se schimba pentru totdeauna. Cei doi se indragostesc la prima vedere, iar mai apoi isi gasesc refugiul in atelierul de olarit al lui Jun-Ho. La caldura flacarilor cuptorului incins, in semiintuneric si in compania lutului, acolo e locul unde se consuma frumoasa lor poveste de iubire, dincolo de orice bariere culturale (el fiind coreean, iar ea japoneza). In scurt timp cei doi ajung in fata altarului, si o viata plina de fericire pare a-i astepta. Intr-una din zile, visatoare, accidental Nanami descopera, la serviciu, o tranzactie in curs de desfasurare cu o companie cu care nu isi aminteste sa fi existat relatii comerciale. In consecinta, aceasta opreste transferul de bani pana cand angajatii ii prezinta un raport despre necunoscuta companie partenera. La scurt timp, Nanami e implicata intr-un incident: un hot ii sustrage geanta si o loveste cu motocicleta. Ridicandu-se in urma loviturii, Nanami alearga dupa hotul care se oprise o clipa, dar cand revine la fata locului il gaseste pe sotul ei tinand-o in brate… Doar ca ea zacea fara suflare in mijlocul strazii. Tocmai devenise o fantoma.

Filmul este o adaptare captivanta a povestii clasice la realitatile Japoniei contemporane. Stilul in care e spusa povestea este unul tipic asiatic, plin de profunzime sip e alocuri de originalitate. De exemplu, eroina odata devenita fantoma e instruita sa miste obiecte (pe care, desigur, fiind un spirit nu avea cum sa le poata misca) de o fetita de cativa ani, prietenia care se naste intre ele aducand o nota de sensibilitate suplimentara filmului. In pelicula clasica, cel care il invata pe Patrick Swayze sa loveasca in celebra cutie de bere goala era un raufacator simpatico ce traversa tramvaiele si speria oamenii. Medium-ul, care in filmul clasic e interpretat de Whoopi Goldberg, apare si in remake-ul asiatic, la fel de plina de energie insa interpretat de o actrita veterana care desi are o prestatie remarcabila, nu se ridica la nivelul prstatiei vedetei americane de culoare. De altfel, criticii occidentali de film sunt de parere ca punctul slab al remake-ului – in ciuda efectelor speciale bine realizate – este prezentarea destul de lapidara a povestii de iubire, acestia considerand ca lipseste chimia necesara intre cei doi protagonisti, scenele de cuplu fiind mai putin profunde ca in pelicula clasica. Trebuie, totusi, sa nu uitam ca avem in fata un film realizat de o echipa de japonezi, cu un scenariu adaptat de 2 scenaristi tot japonezi dupa clasica poveste a americanului Bruce Joel Rubin. Sensibilitatea japonezilor este una retinuta cand vine vorba de manifestarea in public a sentimentelor, de redarea lor pe ecran. Aici e marea deosebire intre cinematografia japoneza si orice alta cinematografie din lume, nu doar cea americana: oricat de inexpresivi ar fi actorii, realizatorii au talentul de a expune in imagini niste ganduri care ajung la sufletul spctatorului, il fac sa simta emotia nespusa de personaje, interiorizand in fiecare din ei drama de pe ecran. Daca aplicam aceasta teorema demonstrata de clasici precum Ozu, Kurosawa sau Mizoguchi la orice film japonez realizat de la ei pana in prezent, vom constata ca nici “Ghost” In Your Arms Again” nu iese din tipare. Nu in ultimul rand, nu trebuie uitat subiectivismul criticilor americani de film, care uita ca in ultimii ani au elogiat o multime de remake-uri hollywoodiene dupa productii asiatice, fara ca acestea sa poata reda ceva din farmecul productiilor originale. Inclusiv “The Departed”, in ciuda uriaselor castiguri obtinute, nu e, pentru publicul asiatic, decat un remake oarecare dupa o triligie pe care Asia a adorat-o si continua sa o adore, “Infernal Affairs”.

Pentru iubitorii dramelor japoneze, “Ghost: In Your Arms Again” e o placuta surpriza. Probabil ca americanii nu vor putea intelege niciodata de ce :Ghost}-ul lor a avut nevoie de un remake. Si asta pentru ca Demi Moore si Patrick Swayze au intrat de mai bine de 20 de ani in istorie si le-au cucerit definitiv sufletele cu povestea lor din “Ghost”. Amintirea scenelor memorabile pe fondul muzical al “Unchaind Melody“ este pastrata vie prin stelele simbolice ale celor doi actori de pe Walk of Fame si prin faptul ca melodia a fost lansata in 1955 si se confunda cu ceva din spiritual american. Si totusi, pentru consumatorii de filme asiatice, remake-ul nu poate fi decat o alta viziune, bine pusa pe ecran, a unui mit. Daca va veti simti putin umezi ochii la incheierea lui, inseamna ca acest film si-a atins scopul. Si sunt toate sansele sa se intample acest lucru. Drept urmare, vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com