Moon Kwon si Jang Jae Min incearca s-o convinga pe Lee Seo Yeon sa urmeze tratamentul insa aceasta nu-i usor de convins. In incercarea de a fi aproape de sora sa, Moon Kwon renunta la slujba sa de la brutarie, lucru care nu-i deloc bine primit de verisoara sa, Myung Hee; aceasta are multi clienti la patiserie, iar Moon Kwon era angajatul ideal: avea experienta, se misca repede, clientii veneau si perntru el si, in plus, era o persoana de incredere, facand parte din familie. Ce nu stie Myung Hee este ca dincolo de pretextul lui Seo Yeon ca fratele ei nu trebuie sa rateze niciunul din examene este… adevarul. Adevarul stiu deja de 4 persoane.

Parintii lui Hyang Ki si ai lui Ji Hyung ies impreuna la o partida de golf. Partida care se va prelungi cu o cina intre viitorii socri se va sfarsi la un karaoke intre domni. Acestia rememoreaza primele clipe ale intalnirii lor, care au cimentat o prietenie de o viata intre cel care ajunsese in final directorului spitalului, si prietenul – tatal lui Ji Hyung, angajat al spitalului. Era ultima lor escapada in calitate de prieteni. Urmatoarea ar fi trebuit sa fie in calitate de… cuscri.

Hyang Ki isi pregateste deja bagajele pentru luna de miere, caci mai sunt doar cateva zile pana la nunta. Peste doar trei zile, visul ei cel mai mare se va implini: va fi sotia lui Ji Hyung. Criza economica se pare ca afecteaza si mica afacere a lui Ji Hyung, iar viitoare sotie isi face griji pentru el. Afla cu ocazia unei intalniri ca afacerile acestuia s-au restrans si astfel se gandeste ca asta e scuza comportamentului lui Ji Hyung din ultima perioada. Dar surprizele vor aparea din senin, fara ca ceva sa le anunte. In tot acest timp, Lee Seo Yeon incearca din rasputeri sa duca o viata normala si faca fata indatoririlor zilnice insa gandurile oscileaza intre boala si Ji Hyung : „Ma simt ca si cand picioarele mele se afunda an noroi. Cat timp voi mai rezista asa ? Cat timp voi putea continua asa ?“ In nici un caz solutia nu sta in repetarea obsesiva a numelor si operelor unor mari scriitori ai literaturii universale. Antidotul la uitare nu este rememorarea, ci exact lucrul pe care refuza sa-l faca: administrarea medicamentelor in masura a incetini incurabila boala care o macina.

Prezentarea: alinabv – asiacinefil.com