Regizat de Carol Lai Miu-Suet („The Third Eye”, „Naraka 19”), „Floating Landscape” este un film cu adevarat de arta, cu cateva mici concesii cu tenta comerciala. Dramatic prin excelenta, filmul beneficiaza de o locatie mirifca (Qing Dao din China) si de o poveste sentimentala si sensibila deopotriva. Sub aspectul artei, trasatura caracteristica a filmului e lent redata, metodic explorata intr-un decor pastoral unic si credibil. Sub aspect comercial, filmul beneficiaza de o distributie atractiva, cu 2 nume mari ale filmului din Hong Kong: Ekin Cheng (Divergence, Heavenly Mission, The Storm Warriors II) si Karena Lam (Kidnap, Claustrophobia, Silk). Acestora li se adauga grafica popularului scenarist-artist Jimmy Liao, care da o pata de originalitate si culoare productiei si ideilor regizorului. Filmul a castigat 2 premii, avand si 4 nominalizari la a 23- a editie a Hong Kong Film Awards.

Maan (Karena Lam) este o tanara din Hong Kong care calatoreste spre Qingdao, tinutul natal al raposatului ei prieten, Sam (Ekin Cheng). Sam era un meritoriu artist , care are, insa, un sfarsit tragic in fata unei boli necrutatoare. Totusi, inainte sa moara, acesta ii lase prietenei sale un peisaj desenat de mana. Peisajul pare a fi o locatie necunoscuta, care aparent l-a bantuit pe Sam in ultimele sale clipe de viata, iar Maan merge in Qingdoa pentru a gasi locul din peisajul „plutitor”. Aici il cunoaste pe postasul orasului, alaturi de care descopera pas cu pas trecutul fostului ei prieten, dar si o lume cum nu si-a putut-o inchipui vreodata… pentru ca si postasul, la randu-i, este un artist.

Singurul lucru ce poate fi reprosat acestui film este atmosfera pe alocuri artificiala, parca preluata dintr-un film hollywoodian; parca personajele nu sunt lasate sa se manifeste in mediul lor, in universul lumii in care traiesc. O productie artistica deosebita, care a refuzat sa se limiteze la un buget redus, asa cum initial propusese un producator cunoscut, Joe Ma; in cele din urma a fost facut cu un buget destul de mare, care si acela a fost depasit, si cu un alt producator. Filmarile s-au facut in China, unde costurile au fost mult mai mici decat in Hong Kong, iar scena copacilor infloriti – care e importanta in film – a fost creata dupa ce insasi regizoarea a gasit locatia ideala. Din pacate peisajul nu a tinut prea mult timp, astfel ca in curand locatia a trebuit schimbata. De asemenea, editarea filmului a durat 6 luni (neobisnuit de mult pentru o productie facuta in Hong Kong). In cele din urma, a rezultat un film in care simti emotia pretutindeni, in toate lucrurile si in toate amanuntele.

O drama psihologica deosebita, un film despre o pierdere ireparabila, si, dincolo de orice, un film despre speranta, incredere, o poveste simpla insa cu o mare incarcatura emotionala.