Dupa ce au abordat cam toate tematicile posibile in filmele si seriale lor, coreenii iata ca s-au gandit sa importe dinspre alte culturi elemente ce au influentat, in mai mica sau mai mare masura, istoria lor proprie. Tema recentei productii “Fengshui” este, dupa cum o spune si titlul, pseudostiinta originara din China care pretinde ca foloseste forte energetice pentru a armoniza viata individului cu mediul lui inconjurator. Asezarea unei case, prosperitatea unei familii, reusita in viata a copiilor, viitorul urmasilor, toate se crede ca sunt influentate de energii nevazute, de qi-ul (forta vietii) locului in care omul vietuieste. Desi fengshui-ul tine mai mult de domeniul superstitiilor si al astronomiei, asemeni horoscopului, axandu-se pe corelarea omului cu universul, din punct de vedere istoric putand fi analizat cel mult ca un fapt divers de viata private, productia coreeana in discutie acorda un rol important acestei practici, care se spune ca a marcat generatii de regi, aducand prosperitate si decadere deopotriva. Poate iesi un subiect serios de film istoric dintr-o astfel de tematica ? La prima vedere ai spune ca nu, si ai fi tentat sa consideri ca in acest an, producatorii coreeni s-au reapucat sa ia la rand practicile superstitioase ce le-au marcat istoria, daca ne gandim ca la inceputul acestui an s-a lansat o alta productie, “The Princess and the Matchmaker”, cu o poveste plasata in decorul perioadei Joseon cu accente comico-romantice ce a fost construita in jurul practicii petitului, iar in anii trecuti am vazut analizata practica cititului chipului uman in “The Face Reader”. Insa ceva leaga toate aceste productii: conform dorintei producatorului Jupiter Films, “Feng Shui” reprezinta practic a treia parte a trilogiei traditiilor privind prezicerea viitorului.

In prima jumatate a secolului XIX, Joseonul era o tara in care autoritatea Regelui era grav afectata de excesele de putere ale nobilimii de la Curte. Regele era o simpla marioneta a Primului Ministru ce provenea din puternicul clan Kim, Kim Jwa-geun (Baek Yoon-sik). Fara menajamente acesta il otraveste pe Printul Mostenitor Hyomyeong si il urca pe tron pe Heonjong (Lee Won-geun), fiul acestuia, un tanar lipsit de experient. Docil, acesta se vede neputincios in fata autoritatii absolute a Primului Ministru, care isi revendica puterea din sprijinul tainic al maestrului feng shui Jeong. Acesta l-ar fi sfatuit sa achizitioneze cele mai bune pamanturi din Joseon, spunandu-i ca daca ingroapa sicriul tatalui sau in cel mai prielnic loc, familia lui se va bucura de prosperitate si putere, lucru care de altfel se si intampla. Nu acelasi lucru se poate spune de tatal Regelui, ce a murit otravit, si care a fost ingropat intr-un loc neprielnic, de unde si napasta Familiei Regale. Si totusi, cineva a incercat sa-l avertizeze pe Rege de aceasta situatie, fara a fi luat in seama. E vorba de maestrul feng shui Park Jae-sang (Cho Seung-woo), fiul fostului maestru sef feng shui al Familiei Regale. Primul Ministru incearca sa-l reduca la tacere si pe acesta, ca pe tatal sau in urma cu ani de zile, insa esueaza. La 13 ani distanta, Jae-sang cauta un singur lucru: sa se razbune pe cel ce i-a macelarit familia. Un duel de la distanta al maestrilor feng shui incepe…

Scris si regizat de Park Hee-kon, care pana acum nu s-a remarcat cu vreo productie de succes (daca ne gandim ca “Insadong Scandal”, filmul sau de debut, a avut o poveste neatragatoare din lumea lucrarilor de arta si a spargerilor, iar “Perfect Game” a fost o drama tematica inspirata din lumea baseball-ului), prin “Fengshui” acesta a reusit sa obtina cele mai mari incasari din cariera. Cu un buget de aproape 9 milioane de dolari, “Fengshui” a reusit sa atraga 2 milioane de spectatori in salile de cinema, dupa o zi a premierei cu doar 100.000 de spectatori. Acest lucru spune multe de la ce asteptari avea publicul de la aceasta productie si ce a reusit sa ofere in cele din urma, adica o neasteptata surpriza de box-office. Incasarile finale au fost de aproximativ 16 milioane de dolari, o performanta remarcabila daca ne gandim ca filmul a avut premiera in paralel cu “The Great Battle”, hitul anului 2018 in materie de productii istorice in Coreea, si cu “The Negotiation”, un film cu o evolutie lenta, ce a mizat pe popularitatea celor doi protagonisti, Son Ye-jin si Hyun Bin, dar care a obtinut mai putine incasari decat “Fengshui”. Forta productiei lui Park Hee-kon a fost povestea extrem de bine articulata si interpretarea grupului de personaje din film. Protagonistul este nimeni altul decat Cho Seung-woo, un actor care a renascut parca din propria cenusa odata cu rolul procurorului din “Inside Men” (2015) si cu aparitiile din recentele seriale “The Secret Forest” si “Life”. Amintind prin infatisare de anii cand Han Suk-kyu era mai tanar, Cho Seung-woo e la a doua colaborare cu regizorul Park Hee-kon dupa cea din “Perfect Game”, ca protagonist, si e remarcabil in interpretarea rolului unui maestru feng shui ce cauta razbunare prin mijloace cat se poate de oneste. Ji Sung, un star al serialelor de televiziune ale ultimilor ani (Secret Love, Kill Me Heal Me, Defendant), cu doar cateva aparitii in filme de mai mic rasunet, isi relanseaza cariera pe marele ecran cu rolul unui personaj apropiat Familiei Regale, Heung-seon, care oscileaza intre a-si accepta umila ipostaza de “caine” pe la petrecerile clanului Kim si intre a se razvrati pentru salvarea onoarei Regalitatii in Joseon. Cu toate ca are o prestatie convingatoare, figura lui este prea comuna pentru astfel de roluri, in care costumele si o barba sau o mustata ii faceau pe barbati sa semene toti intre ei. Trasaturile sale nu il scot prea mult in evidenta, si in contextul unui numar destul de ridicat de personaje, identificarea lui in anumite situatii e chiar problematica pentru spectatorul de cinema, ce nu isi iroseste timpul in fata telenovelelor. Veteranul Baek Yoon-sik (Inside Men – iata ca se reintalneste cu Cho Seung-woo, tot ca adversar – , The Chase, The Last Princess), mult schimbat fizic fata de rolul de acum 11 ani din “Bank Attack”, face un rol memorabil, la 71 de ani, in pielea Primului Ministru Kim Jwa-geun, un personaj abil, calculat si necrutator cu cei ce gresesc, ce nu ezita sa recurga la regicid, la amenintarea cu moartea a Regelui Joseonului si la umilirea Familiei Regale in fata Curtii. In rolul fiului sau il revedem pe Kim Sung-kyun (We Are Brothers, Golden Slumber, The Choosen: Forbidden Cave), un alt actor talentat ce da viata unui nobil sangeros, executantul perfect pentru tatal sau, omul de legatura pentru toate faradelegile comise de Primul Ministru. Si surprizele nu se opresc aici. Starleta de televiziune Moon Chae-won a prins un rol secundar in cel de-al doilea film de epoca al carierei, interpretand o sefa gisaeng prinsa la mijloc intre cele doua tabere, care are si ea un scop ascuns, iar Lee Won-geun (Misbehavior, Queen of Mistery) il interpreteaza pe Regele Heonjong, un rege ce a incercat fara succes sa readuca pe fagasul normal raportul de forte dintre Familia Regala si Curte, si care desi a domnit 15 ani, s-a stins la doar 21 de ani, ceea ce spune multe despre rolul sau de simpla marioneta in mainile Curtii controlate de ministri.

Daca e sa vorbim de celalalt punct forte al filmului, scenariul, trebuie sa remarcam faptul ca acesta nu iese din tipicul filmelor istorice coreene: inceput lent, evolutie asezata si calculata, iar daca spectatorul are rabdarea de a ajunge pana la jumatatea filmului, in mod sigur nu va avea ce regreta, pentru ca din acel moment pana la final nu se va mai dezlipi de film, ce devine extrem de captivant. Povestea nu este simplista, exista foarte multe amanunte interesante ce practic reconstituie imaginea anilor cand prin partile Europei se pregateau revolutiile de la 1848, dar care pentru Joseon pareau niste ani intunecati de coruptie si lacomia nobililor ce controlau puterea. Societatea e zugravita in toate palierele ei, de la nobili si Familia Regala pana la curtezanele din casele de placeri, oamenii de rand si chiar sclavi, regizorul neprecupetind nici un efort pentru a arata implicarea si limitele fiecarei categorii sociale in ordinea fireasca din societatea acelor timpuri. “Fengshui”, in ciuda subiectului abordat, e un film istoric autentic, cu un subiect cat se poate de serios, inspirat din fapte reale, care la final reuseste sa transmita o multime de invataminte si chiar o lectie de patriotism insa intr-un mod atat de discret si sensibil incat totul ti se va parea de o eleganta rafinata pe care, de exemplu, filmele chinezesti nu stiu sa o transmita, acolo lectia de patriotism find una bruta, neprelucrata prin filtrul emotiilor. Un film agreabil, cu o poveste elaborata si o interpretare solida, o dovada ca filmul istoric coreean poate avea succes si fara a fi impopotonat cu efecte speciale sau cu actiune spectaculoasa in stilul lui “The Great Battle”, rivalul sau la box-office.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil