O prezenta obisnuita la Festivalul de Film de la Busan, Jeon Soo-il e un cineast coreean ale carui filme artistice i-au adus mai tot timpul aprecieri din intreaga lume. Nu e la fel de celebru ca alti cineasti coreeni proeminenti de filme artistice, precum Hong Sang-soo, insa e o figura importanta a scenei filmului independent coreean. Nascut in 1959, cu studii despre film facute la Paris, acesta a debutat in 1997, regizand pana in prezent 9 filme (din care 4 le-a si produs din fonduri propii, la 7 din ele scriindu-le si scenariul). De departe cel mai celebru film al sau e “Himalaya, Where the Wind Dwells”, in care a reusit sa obtina colaborarea marelui actor Choi Min-sik. Cea mai noua productie a lui este “El Condor Pasa”, un film in care stilului unic dar maleabil al regizorului i se alatura concretul. Avand acelasi stil de punere in scena ca la “Himalaya…”, “El Condor Pasa” e mai putin detaliat in privinta decorurilor ca in precedentul sau film. Lucrul este logic in conditiile in care avem un subict cu greutate si o distributie redusa la cateva personaje. In rolul principal, al unui preot catolic, il revedem pe actorul de top Cho Jae-hyun (recent distribuit in mai multe filme independente, precum “Moebius” al lui Kim Ki-duk sau “The Weight” al lui Jeon Kyu-hwan), ce ne ofera o noua mostra a talentului actoricesc deosebit intr-un rol aparent simplu, dar incarcat de complexitate, o complexitate exploatata la maxim de regizor.

Parintele Park (Cho Jae-hyun) e respectat si iubit de enoriasii din parohia sa, slujbele sale umpland biserica de credinciosi. In mod special acesta este atasat de Yeon-mi, o tanara adolescenta orfana, al carei singur sprijin mai era sora ei mai mare, Soo-hyun, mai mereu plecata pe teren ca ghid turistic. In aceste conditii, parintele Park o ia sub aripa sa si ii da, ca sa-i ocupe timpul de dupa scoala, sa transcrie fragmente din Biblie. O priveste pe aceasta ca pe propria lui fiica, ii alege haine pe care sa le poarte din cele primite ca ajutoare si chiar vazand ca tinerii de varsta ei obisnuiesc sa faca poze, face o poza cu ea. Totul insa pana intr-o seara, cand parintele Park intarzie sa se intoarca de la spital unde si-a vizitat tatal grav bolnav, seara in care Yeon-mi, intorcandu-se acasa, este ucisa in mod brutal.

Filmul urmareste modul in care un eveniment tragic schimba viata unor oameni simpli, obligandu-i sa iasa din rutina zilnica si sa decida necesitatea unei schimbari. Avem in fata doua personaje interesante: parintele Park si sora mai mare a tinerei ucise, Soo-hyun. Desi intre cei doi nu exista nici o legatura decat Yeon-mi, disparitia acesteia face ca drumurile celor doi sa se intretaie, datorita suferintei. Amandoi sunt devastati de aflarea vestii tragice, lucru absolute firesc in conditiile in care acestia reprezentau singura familie a fetei. Cum parintii ei murisera, sora mai mare s-a substituit mamei, devenind un fel de “tutore maternal”, in timp ce parintele Park s-a metamorfozat intr-un “tata”. Destinul a facut ca cei doi, mama si tatal virtual, sa se intalneasca prima oara in acest context nefericit. iar durerea sa fie cea care sa-i apropie. Interesant e ca parintele Park, ca un mentor spiritual, incearca sa o consoleze pe tanara, insa nu poate trece peste propria mahnire, dovedindu-si neputinta in fata sortii. Aceeasi neputinta i-o subliniaza si tatal sau, ce zace grav bolnav pe un pat de spital, si care ii spune la un moment dat: “Esti preot, ma poti vindeca cumva ?” Din nou parintele Park isi recunoaste conditia umila de simplu om, caruia straiele preotesti nu-i confera puteri magice de vindecare, nici macar sufleteasca, a celor in suferinta. Si poate tocmai convingerea ca e neputincios il va impinge, mai apoi, spre pacat, dar in mod interesant, pacatul e cel care il face sa realizeze ca la randul sau are nevoie sa fie iertat. Tema durerii si a pierderii unei fiinte dragi se suprapune peste cea religioasa, suferinta personajelor devenind ceva de-a dreptul existential. In acest film, un rol important il au gesturile, privirea, miscarile subtile ale corpului, toate exprimand chinurile interioare ale personajelor sau dorintele lor launtrice. Titlul filmului este si el unul metaforic, transpus oarecum la propriu spre final, cand scenele se desfasoara in indepartatul Peru. “El Condor Pasa” este si o melodie celebra din folclorul din zona Anzilor, poate de aici si scenele filmate in Peru, insa titlul in sine face referire la condor, o pasare asemanatoare vulturului, care zboara pe distante uriase, de aici similitudinea cu parintele Park, care face o calatorie purificatoare din Coreea tocmai pana in Anzi, pentru a-si intalni prietenul si a da un sens nou vietii sale.

Un film artistic excelent, realist si plin de simboluri si semnificatii ascunse pe care curiozitatea celor interesati sa-l vizioneze cu siguranta le va decripta.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil