A trecut mai bine de un deceniu de cand filme japoneze precum “Ringu” (1998) sau “Kairo” (2001) explorau notiunea de supranatural interactionand cu lumea celor vii prin intermediul tehnologiei. Iar aceste filme nu s-au descurcat deloc rau, lansand o adevarata moda a filmelor horror datorita carora filmul japonez a ajuns in topul genului la nivel international. Insusi Takashi Miike, pe care l-am putea numi parintele genului horror si al filmelor cu subiecte bizare in Japonia, s-a delectat cu un subiect similar in 2003, regizand primul film din ceea ce urma a fi mai apoi o trilogie, “One Missed Call”. Acest film aducea un mic “update” acestui subgen al filmului horror, tehnologia de ultima ora – marcata de telefoanele mobile si de internet – avand un rol important in interactiunea cu supranaturalul. In acest an, desi genul horror e in cadere libera de ani buni in Extremul Orient, realizatorii coreeni s-au gandit ca e bine sa realizeze si ei un film pe o tema destul de asemanatoare cu cea a acestor filme japoneze de succes la vremea lor. “Don’t Click” ne deapana firul unei povesti despre razbunare si remuscari, despre cum lipsa de compasiune a societatii face victime, despre cum barfa poate fi o arma letala. Si totul este adaptat vremurilor prezente, decorurile si recuzita fiind alcatuite din cea mai moderna tehnologie si cele mai actuale facilitati. Actorii care tin capul de afis sunt Park Bo-Young, Joo Won si Kang Byul, toti trei tineri frumosi si talentati, care prin prestatia lor dau un plus de valoare productiei. In regia lui Kim Tae-Kyeong, care a mai fost regizor si scenarist pentru filmele “Muoi: The Legend of a Portrait” (2007) si “Dead Friennd” (2004), “Don’t Click” desi a fost finalizat in primavara lui 2011, a avut premiera abia in luna mai a acestui an. In Iulie 2012 filmul a fost prezentat la “Puchon International Fantastic Film Festival” in sectiunea non-competitie, impreuna cu alte filme de gen intr-o seara a “povestilor de groaza”. Filmul nu a fost intampinat de critici favorabile, neaducand nimic nou sau spectaculos pe ecrane. Cu toate acestea, pentru amatorii genului ramane un film antrenant, cu toate ingredientele necesare unui film de gen.

Se-Hee (Park Bo-Young) e o tanara care lucreaza intr-un mare magazin pentru a se intretine atat pe ea, cat si pe sora ei mai mica, cu care locuieste. Se-He tocmai ce trece printr-un moment dificil, simtindu-se urmarita de un hartuitor invizibil, la locul de munca. Acesta ii trimite mesaje agresive si indecente pe telefon, care dau de inteles ca el o supravegheaza cu ajutorul sistemului video de securitate. Datorita faptului ca directorul nu ia in serios reclamatia fetei cu privire la incalcarea intimitatii, aceasta renunta la slujba. Doar ca senzatia de hartuire prin intermediul dispozitivelor de filmat persista, atat pe stada cat si in alte locuri publice. Pana si acasa se simte invadata si cauta sa se protejeze tragand bine daraperiile groase de la geamuri.
Jung-Mi (Kang Byul) e o adolescenta rebela care locuieste impreuna cu sora ei mai mare, dupa ce parintii au emigrat in S.U.A. Inca merge la scoala de nevoie, dar viseaza se se realizeze si metoda aleasa sa faca bani rapid e aceea de a posta filme provocatoare pe internet, de unde primeste o bonificatie pentru fiecare accesare. Jung-Mi e pasionata de filmari si retele de socializare si are obiceiul de a posta filme realizate chiar de ea. Si pentru ca ajunge la ea un zvon despre un “video blestemat” despre care se spune ca provoaca moartea tuturor celor care-l vizioneaza, in neastamparul curiozitatii apeleaza la prietenul surorii ei mai mari, Joon-Hyuk (Joo Won) care fiind un tanar student informatician foarte talentat a fost cooptat sa lucreze in echipa speciala de combatere a crimelor cibernetice. Jung-Mi se foloseste de faptul ca relatia dinte sora ei si Joon-Hyuk se afla in impas si cu promisiunea de a ajuta la reconcilierea celor doi, il convinge pe Joon-Hyuk sa-i procure filme dintre cele blocate pe internet. Joon-Hyuk desi ezita, accepta propunerea lui Jung-Mi, cu intentia de a-i da acesteia cateva filme pe care el le considera inofensive. Totusi cand incearca sa copieze filmele clandestin de pe serverul unde politia stocase datele interzise, anume Centrul de Riposta Antiterorista, pare ca ceva nu functioneaza si, in cele cateva momente in care antentia ii e distrasa de la monitor, o entitate invizibila actioneaza comenzile transferand pe memory-stick un cu totul alt fisier. Cand Jung-Mi ajunge sa vizioneze filmul, e usor dezamagita ca acesta contine doar incantatia unei eleve de liceu, care cu ajutorul unei papusi indeplineste un ritual necromantic, lansand on-line un blestem. Dupa vizionarea filmului, Jung-Mi il trimite unei alte prietene, si nimic nu pare in neregula. Dar daca ar fi asa nu ar mai fi vorba de un film horror! O serie de incidente ciudate si mai apoi infricosatoare ajung sa se produca in existenta lui Jung-Mi, care realizand cat de real este blestemul din filmul interzis, incearca cu disperare sa-l desfaca, iar Se-He si Joon-Hyuk isi unesc fortele si fac tot ce le sta in putinta sa o salveze pe Jung-Mi, ducand stradania pana la extrem.

Dintre cei trei protagonisti, Kang Byul are rolul predominant si il joaca cu maiestrie. Scenariul ii ofera posibilitatea sa treaca printr-o gama foarte diversificata de trairi si tanara actrita reuseste prin intermediul personajului Jung-Mi sa induca privitorilor toate acele sentimente. Adolescenta exuberanta, fericita si rebela care are ca singura grija distractia, se transforma treptat intr-o persoana napadita de spaime si mai apoi innebunita de groaza si de certitudinea mortii iminente. In atacurile de panica ne arata o mimica foarte expresiva, iar prim-planurile oferite de camera pun in valoare interpretarea plina de talent. Accesele de psihoza par atat de reale! Si la fel de credibile sunt toate: spaima extrema ce duce la dedublarea personalitatii, iesirile violente si derapajele in nebunie. Ca personaj, Jung-Mi starneste admiratia prin tenacitatea cu care infrunta situatia neasteptata. Desi aproape se pierde in marea de groaza in care se scufunda, dovedeste ca poseda un instinct de supravietuire foarte puternic. In stadiul in care alte persoane ar fi cedat, cand mintea-i pare posedata deja de entitatea razbunatoare si pare ca abia-si mai controleaza corpul, drept solutie salvatoare alege sa starpeasca raul de la radacina, si merge la casa parasita unde a fost facuta incantatia, hotarata sa distruga legaturile. Personajul lui Park Bo-Young, Se-Hee, contrabalanseaza impactul lui Jung-Mi asupra spectatorilor, oferind un alt registru de emotii la fel de variate si puternice, iar efectul consta in dublarea fluxului de senzatii. Joo Won, desi apare pe afis, face un rol care cu ingaduinta ar putea fi categorisit ca secundar. Interpretarea lui e buna, dar sensul personajului Joon-Hyuk, desi are propria portie de calvar, e sa puna in valoare drama surorilor.

Pentru un film din categoria horror, “Don’t click” nu ofera surprize, folosind acele clisee devenite clasice: fantome razbunatoare, blesteme, usi care se deschid singure si obiecte care desi ar trebui sa fie neinsufletite – de fapt sunt, iar la final – ideea de rau perpetuu care in ciuda incercarilor de eradicare, doar se transforma si se adapteaza. In de pe acum stiuta traditie asiatica, finalul filmului nici macar nu da iluzia ca lucrurile ar avea o rezolvare. Nu ofera acel respiro cum ca “totusi raul a fost eliminat” sau ferecat in lampa. Deci invitatia e la un film de groaza clasic, adaptat vremurilor moderne, in care acea abundenta de tehnologie ce ar trebui sa ofere confortul iese complet de sub cotrolul uman si ajunge sa fie instrumentul terorii.

Multumiri pentru traducerea in exclusivitate lui lasedan – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de corina1002001 – asiacinefil.com