“Detective K” este cel mai mare succes financiar in materie de film a anului 2011 in Coreea. Filmul a dominat timp de 3 saptamani box-office-ul coreean, avand la sfarsitul perioadei de rulare in cinematografe incasari de peste 32 milioane de dolari. Aceste incasari claseaza filmul pe prima pozitie in topul anului 2011 dupa incasari, cu slabe sanse sa fie depasit de vreun film cel putin pana in toamna. Asadar, avem in fata posibil cel mai bun film coreean an anului 2011, sau, cel putin, cel mai apreciat de publicul coreean. Regia este semnata de Kim Seok-yun, care revine dupa 5 ani de la debutul stralucit cu “Old Miss Diary” cu un film ce atrage din nou atentia. “Jeoseon Detective” sau “Detective K” (titlul international, unde K provine de la Korea) este un amestec de comedie, mister si actiune plasata in contextul istoric al secolului XVIII, iar distributia este una de senzatie: Kim Myung-min il interpreteaza pe primul detectiv din istoria Joseonului, demonstrand pe langa uriasul talent actoricesc si faptul ca poate, prin deghizare, sa interpreteze orice fel de rol fara probleme. Si asta dupa ce anterior a avut roluri complet diferite in filme precum “Open City”, “Closer to Heaven” sau “Man of Vendetta”. In rolul asistentului sau apare Oh Dal-su, recent vazut in “The Servant” sau “Troubleshooter”. Surpriza filmului o reprezinta interpreta rolului principal feminin, Han Ji-min, vedeta unor seriale precum “Resurrection” si mai ales “Yi San”.

In anul 1782, al 16-lea an al domniei regelui Jeongjo (acelasi rege portretizat in seriale precum “Painter of the Wind” sau “ Yi San”), Joseonul este macinat de coruptie. Darile poporului sunt delapidate de magistrati corupti care isi cumpara functiile, iar vistieria statului are de suferit. In fata ministrilor corupti, regele Jeongjo isi trimite cel mai de incredere aliat – Kim – sa cerceteze culisele acestei afaceri prospere pentru cineva din guvern. Kim urmeaza sa devina primul detectiv inspector numit de rege al Joseonului, si i se incredinteaza cercetarea cazului vaduvei nepriihanite ca o acoperire pentru misiunea lui reala. In timpul misiunii, detectivul Kim se intovaraseste cu un hot de caini simpatic, si impreuna pornesc sa descalceasca itele incurcate ale unui complot inimaginabil. Si astfel incep o multime de aventuri, parte comice, parte dramatice, iar povestea capata consistenta pe masura apropierii de deznodamant.

“Detective K” are la baza un roman best-seller coreean recent, iar succesul sau i-a facut deja pe producatori sa se gandeasca la un sequel. Filmul a fost vandut inca dinaintea premierei in Coreea la targul de film ce s-a desfasurat in paralel cu festivalul la Berlin, in tari precum SUA, Canada, China, Thailanda sau Germania. Tehnica de filmare este una moderna, iar regizorul aduce cateva surprize placute sub acest aspect, flashback-urile fiind incluse in timpul prezent intr-un mod cu totul ingenios. Dintre toti detectivii celebri pe care istoria literaturii si a filmului i-a cunoscut, detectivul Kim se aseamana cam 90% cu Sherlock Holmes si 10% cu nastrusnicul inspector Clouseau. Partenerul lui completeaza perfect peisajul, cei doi creand un cuplu promitator pe ecran, nostim si imprevizibil. Dincolo de latura comica, filmul are si o latura dramatica, inradacinata in realitatile acelor timpuri. Regasim, astfel, abordata chestiunea impactului confucianismului asupra progresului Joseonului, sau cea a mutarii capitalei din Hanyang (Seulul de azi). Pentru noi, europenii, aceste teme ne apar obisnuite, insa daca e sa raportam la situatia din Coreea zilelor noastre, regasim similitudini flagrante cu dezbateri de actualitate din societatea contemporana coreeana. Mai sensibila pare a fi chestiunea prigonirii crestinilor, intr-un moment in care in 1784 crestinismul patrunde in Joseon, o tara macinata de coruptie, decandenta si de un confucianism traditionalist ce respinge valorile crestine. Incendierea unui altar al stramosilor si mai apoi prigonirea credintei crestine sunt aspectele ce redau vremurile tulburi pe fundalul carora se desfasoara actiunea. Crestinismul patrunde si prinde in randul sclavilor, astfel ca aristocratia are o reactie violenta de respingere si de propulsare a principiilor confucianiste, temandu-se de o rasturnare a ordinii sociale (caci crestinismul propovaduia o lume egalitarista, fara sclavi sau nobili) si de o alterare a valorilor traditionale. Interesanta replica personajului principal, care la un moment dat spune: “In ziua de azi, sa ucizi unu, doi crestini nu e mare lucru”. Adevarul este ca credinta crestina a prins in Coreea cu precadere la sfarsitul secolului XX, pe fondul modernizarii societatii, astfel ca daca e sa ne raportam la sfarsitul secolului XVIII, putem intelege aversiunea societatii coreene fata de crestini, mai ales ca si Europa a avut experienta ei proprie, in timpul Impreiului Roman.

Lasand la o parte contextul istoric si temele serioase abordate, filmul este un amestec de comedie mister si actiune in care trecerea de la un gen la celalalt se face pe nesimtite, transformand filmul intr-unul mai mult decat captivant. Coloana sonora este in ritm cu actiunea, scenele dramatice avand o orchestratie muzicala specifica, in timp ce gagurile sunt insotite de o muzica contemporana electro-pop care ne scoate din tensiunea filmului si sporeste suspansul scenelor de actiune. Scenariul este perfect pus pe ecran de interpretarea fara cusur a protagonistilor si e plin de consistenta si neprevazut, chiar daca spre final filmul a riscat o prabusire datorita unei neinspirate asocieri de cadre fara o explicatie prea clara. Dar ambiguitatea dureaza doar cateva minute, finalul intrigii este oarecum asteptat, iar finalul propriu-zis al filmului lasa loc de o continuare, care in mod sigur va urma, in anii urmatori. Per ansamblu, un film foarte reusit, care te tine tot timpul conectat, la care zambesti (uneori cu lacrimi) si din care inveti inca ceva despre istoria Joseonului si a domniei regelui Jeongjo. Pozitia de lider detasat in box-office-ul coreean se justifica din plin. Vizionare placuta!

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com