“Come Rain, Come Shine” este un film despre care s-a vorbit mult in Coreea in ultimul an. In primul rand pentru ca este inca un film atat de tipic lui Lee Yoon-ki (This Charming Girl, My Dear Enemy), care revine dupa 3 ani cu o productie realizata special pentru prezenta la festivalurile internationale de film, cu alte cuvinte un film pur artistic. In al doilea rand pentru ca in rolul principal masculin a fost distribuit super-vedeta serialelor de televiziune coreene, Hyun Bin, lucru care a ridicat un semn de intrebare in randul fanilor sai. Obisnuit al comediilor romantice, de aceasta data Bin a acceptat un rol cum nu a mai avut in intreaga sa cariera cinematografica, in care, timp de o ora si jumatate se afla non-stop fata in fata cu partenera ei de pe ecran (o recunoaste cineva pe Lim Soo-jeong din “…ing”, “I’m a Cyborg but that’s ok“ sau “Happiness” ?), intr-un rol atipic. De altfel, pentru cei care nu cunosc filmele lui Lee Yoon-ki, in care personajele isi traiesc drama existentiala in decursul unei singure zile in care acestea sunt urmarite pas cu pas in mediul lor, ar putea gasi filmul plictisitor. 90 de minute nu se intampla absolut nimic, dialogurile sunt banale, inspirate din lucruri comune din viata de zi cu zi, iar intreaga atentie a spectatorului se muta de la subiectul pe alocuri anost la interprtarea personajelor si implicit la criza lor existentiala. Filmul a fost nominalizat in acest an la Ursul de Aur de la Berlin.

El este un architect care decide sa se mute cu atelierul din centrul orasului in demisolul casei lui de la periferie datorita traficului greoi zilnic, din cauza caruia cea mai mare parte din zi si-o petrece la lucru, departe de sotia lui. Este, asadar, clar, un sot care a pus pe primul plan cariera. De cealalta parte, ea e editor la o editura si se afla intr-o mare dilema. Urmeaza sa mearga cateva zile in interes de serviciu in Japonia, si ramane surprinsa de insistenta neobisnuita a sotului de a o lua de la aeroport la intoarcere, un lucru atipic pentru acesta. Dupa cateva minute de discutii aparent banale, in masina cu care cei doi soti se intorc acasa, brusc, ea il anunta pe acesta ca vrea sa-l paraseasca. Dupa o casnicie de 5 ani, in care nu au reusit sa aiba un copil, ea se gandeste la divort. Si cum se intampla de obicei in astfel de cazuri, ea il anunta pe sotul ei ca are un amant. In jurul acestui anunt neasteptat, intampinat cu o neobisnuita tacere si calm de sot, se scrie intreaga poveste a acestui film.

Fara explozii emotionale si axat pe o tensiune ce mocneste in tacere, tradata de reactii neobisnuit de calme fata de situatia data, “Come Rain, Come Shine” pisteaza un portret mut dar intrigant al unui cuplu de tineri care contempla neputinciosi ultima zi a unei casnicii de 5 ani. Odata cu despartirea anuntata a se produce in curand, viata celor 2 personaje e bulversata. El reactioneaza ciudat: nu manifesta nici un semn de nervozitate, ca si cum ar accepta un lucru banal. Ea incearca sa-si faca ordine intre lucruri, dar vrea sa o faca in liniste, fara ca el sa-i invadeze ultimele clipe de intimitate dintr-o relatie deja incheiata, in opinia ei. Gesturi banale tradeaza tensiunea din cadrul cuplului, ascunsa cu abilitate de scenarist prin dialogurile simple, aproape lipsite de sens, intr-un moment in care spectatorul s-ar astepta ca cei doi sa vorbeasca despre relatia lor pe cale sa se stinga. In acest sens, interesanta e reactia femeii in momentul in care partenerul se ofera sa duca cosul de gunoi cu obiectele aruncate de ea, afara: dintr-o data, in fata insistentelor lui, devine agitata si exclama. Tonul ei autoritar il convinge pe barbat sa renunte la idee, insa in ce o priveste, gestul tradeaza nelinistea data de faptul ca el ar putea vedea ce anume a aruncat la gunoi din acel univers comun care a functionat “perfect” pana atunci. E o dovada clara a disparitiei increderii din acest cuplu. El, prin comportamentul sau, incearca sa o linisteasca, sa-i da ocazia de a medita in liniste asupra decizie luate. Ii raspunde mereu pe plac, cedeaza mereu cand exista o cat de mica samanta de posibil scandal. Ea e oglinda lui: apa intra in casa, dar, ca adineaori el, politicoasa, il intreaba: “Ai nevoie de ajutor ?” Nimic din comportamentul celor doi nu tradeaza faptul ca sunt pe cale sa se desparta. Se comporta in continuare firesc, ca intr-un cuplu fericit, care se iubeste si se ajuta reciproc. Asta pana cand ea, enervata de calmul lui, are un moment de revolta. Iar mai apoi suna el, amantul, si o cere pe ea la telefon.

Filmul marcheaza inca un pas inainte in cariera cinematografica a lui Lee Yoon-ki. Asta in ciuda faptului ca e vorba de un film cu un buget minuscul, filmat in doar 3 saptamani. Inspirat din nuvela “Pisica care nu se mai poate intoarce niciodata”, scrisa de japoneza Inoue Areno, filmul si-a recuperat investitia din perioada cat a rulat in cinematografe, insa pentru fanii lui Hyun Bin a fost o crunta dezamagire. Multi dintre ei l-au criticat pebntru acceptarea acestui rol dramatic intr-un film artistic, in opinia lor rolul nearatand absolut niciuna din valentele idolului lor. In ciuda acestui fapt, “Come Rain, Come Shine” e un film in care atentia spectatorului trebuie sa se concentreze pe detalii, pe dialogul simplu care inlocuieste tacerea monotona, preferata multor regizori pentru a descrie esecul unei relatii. Farmecul filmului este dat tocmai de acest dialog banal, de tonul folosit de personaje, de trairile interioare ale acestora si de asteptarile pe care ceea ce se ascunde in spatele aparentelor le transmite spectatorului. Mereu te intrebi daca scenaristul va acorda celor 2 tineri sansa de a se razgandi in cea mai ploioasa zi a casniciei lor, iar din acest punct de vedere, titlul filmului e metafora perfecta a acestei dileme: “Vino, ploaie, vino straluceste” simbolizeaza asteptarile tuturor – ale scenaristului, ale celor 2 personaje, ale spectatorului. Finalul este unul brusc, si partial lasa aceasta dilema nerezolvata. Insa daca veti urmari atent replicile personajelor, va veti putea construi fiecare propriul final, deoarece scenaristul a strecurat o replica neinsemnata, spre sfarsit, care poate oferi fiecaruia finalul dorit. De urmarit si contrastul de la inceputul filmului – dialogul din masina al personajelor are loc pe o vreme insorita, dar cand femeia isi anunta decizia de a divorta, cei doi ajung acasa – o casa uriasa, pustie, si ploaia incepe brusc si nu se mai termina.

Un film artistic care se savureaza in tacare, nerecomandat amatorilor de comercial, care in mod sigur nu il vor gusta. Fara nici o coloana sonora, cu un scenariu care reuseste in final sa echilibreze balanta intre ceea ce s-a spus si ceea ce nu s-a spus, cu o intrepretare buna mai ales a actritei Lim Soo-jeong, “Come Rain, Come Shine” (cu titlul original in coreeana “Te iubesc, nu te iubesc”) reuseste sa impresioneze, oferind ceva poetic si frumos celor care stiu sa aprecieze mesajele ascunse dintr-un film. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com