Purtand in spinare povara usurica a ametitei Sol-hwa, De-gil isi aminteste de trecut, cand a purtat in spate o alta dulce povara, pe On-yon, si i-a impartasit acesteia visul lui naiv de tanar fara experienta. Ce diferenta intre tanarul de atunci, care vroia sa schimbe randuiala lumii, si vanatorul de sclavi indarjit de acum, cu renume infricosator de om fara scrupule ! De-gil nu stie ca asemeni lui, Te-ha o poarta acum in spinare pe On-yon cea ranita de pumnalul lui, ducand-o tot mai departe de el…

Pentru Sol-hwa dimineata aduce o mare dezamagire: cei trei vanatori de sclavi nu au pentru ea nicio mila cand o judeca. Au ramas fara cai si fara bani, si desi primul lor gand a fost sa o vanda pe fata pentru a-si recupera o parte din avut, in cele din urma se multumesc sa o alunge, desi sufletele lor asprite de violenta si insingurare nu sunt impacate de decizia de a indeparta orfana. Fata care a trait pana acum nepasatoare si usuratica, pentru prima data simte ca ar vrea sa ramana cu ei, ca ar vrea sa le fie tovarasa, dar e prea tarziu. Lacrimile, vorbele dulci sau ocheadele nu ajuta. Despartirea e, sub o nepasare aparenta, dureroasa si plina de regrete, dar cu atat mai necesara…