Tanarul regizor coreean Oh In-chul, ce a debutat in 2014 cu horror-ul “Mourning Grave”, revine la 36 de ani cu o productie de o cu totul alta factura, “Chasing”. De aceasta data incercat sa cucereasca audienta amatoare de comedie de actiune apeland la o reteta inedita: o confruntare intre 2 generatii de actori. E vorba de actori tineri, debutanti pe marele ecran, precum Hyuk (Han Sang-hyuk) din trupa VIXX, Kim Min-kyu, Shin Kang-woo si Moon Yong-suk, ce formeaza gasca de prieteni din liceu pusi pe sotii, ce au in fata un cuplu redutabil ce a atins apogeul in anii de inceput ai Hallyu, prin nenumarate roluri in filme si seriale, e vorba de Kim Seung-woo si Kim Jung-tae. Pe Kim Seung-woo, ce a ramas acelasi barbat fermecator si la 47 de ani, ni-l amintim din serialul IRIS sau Miss Ripley, sau din filme ca “Reversal of Fortune” sau “71 Into the Fire”; si de aceasta data va interpreta cu eleganta, la propriu si la figurat, rolul unui gangster aparent bland ce intra in belea in timpul unei plimbari nocturne, pierzand un obiect pretios. Kim Jung-tae, in rolul politistului in slujba legii, pe care l-am vazut in foarte multe roluri secundare pe micul si marele ecran de-a lungul anilor, va incerca sa-l ajute in recuperarea bunurilor pierdute, dar la randul sau va intra in belea. In roluri secundare nu poate trece neobservata prezenta unui Lee Han-wi sau Ahn Kil-kang. De mentionat faptul ca Han Sang-hyuk (sau Hyuk) din trupa VIXX a castigat cu rolul sau secundar premiul pentru Cel mai bun debutant intr-un film de actiune la Festivalul International de Film Shanghai. „Chasing” a fost filmat in doar 32 de zile.

Detectivul Do (Kim Jung-tae) lucreaza din tinerete in politie pentru un salariu de nimic. Trecut de 40 de ani, acesta realizeaza ca singurele care au ajuns sa-i tina de foame sunt principiile, tinand cont ca familie nu are, salariul este mic, iar pana si alti functionari publici il umilesc, neputand nici macar sa parcheze masina ilegal fara a fi amendat. Viata ii este anosta, la sectia de politie e plictisit de orele in sir petrecute in fata monitorului vizionand inregistrari video pentru prinderea infractorilor, astfel ca singura adrenalina o simte cand da tarcoale Companiei SG. Deloc intamplator, aceasta e condusa de cel caruia ii spune Mafiotul, Kim Seung-ju (Kim Seung-woo), fost prieten de-al lui din adolescenta, care a ales sa paseasca pe drumul banului si al ilegalitatilor pe cand el a ales calea dreptatii in slujba cetateanului. De mult vaneaza sa-l prinda cu o afacere ilegala si sa fie promovat, dar cu tot ce se alege e o propunere venita din partea Mafiotului de a se angaja ca agent de paza la compania lui pe un salariu dublu. Intelegandu-se ca soarecele si pisica, intr-o seara drumurile celor doi aveau sa se intersecteze. Intamplator, desigur. Mafiotul da intr-o seara peste o gasca de adolescenti cu care are o altercatie. Pierzandu-si un obiect pretios si fiind si atacat de tineri, acesta porneste in cautarea lor. Desigur ca pe drum, da peste plictisitul detectiv Do, care fara voia lui se implica si el in poveste, pierzand si el ceva pretios ce ajunge, ati ghicit, tot pe mana adolescentilor. Si asa incepe lunga epopee de o noapte a celor doi buclucasi, ce pornesc hotarati pe urmele tinerilor pentru recuperarea obiectelor pierdute…

“Chasing” e o comedie coreeana de moda veche, iar cunoscatorii stiu ce inseamna asta: buget redus, eficienta maxima a resurselor investite, poveste simplista. E greu sa te impui in ziua de azi, dupa atatea filme coreene de actiune reusite, cu o astfel de reteta, in fata unui public tanar tot mai pretentios, ce compara productiile autohtone cu cele hollywoodiene. Nu intamplator filmul nu a obtinut nici 300.000 $ incasari la box-office. Bugetul redus a limitat mult exprimarea artistica sau spectacolul in scenele de actiune, multe fiind copii palide ale unor scene parodiate din filme de actiune chinezesti. Spre exemplu, in scena luptei din autobuz, in care Mafiotul are de infruntat o gasca de jucatori de baseball in timp ce autobuzul merge, regizorul a incercat sa “radiografieze” ca intr-o recenta productie chinezeasca fracturile produse de expertul in arte martiale si afaceri ilegale, insa calitatea efectelor speciale e mult inferioara fata de originalul chinezesc. Toata scena se petrece pe fundalul melodiei “In the Bus” a celor de la ZAZA readusa in prim plan de recentul “The King” in celebra scena a dansului lui Jung Woo-sung, melodie ce a fost un hit pe la mijlocul anilor ’90, ce face evident referire la un autobuz, astfel ca alegerea acestei coloane sonore pentru scena respectiva a fost mai mult decat in asentimentul ideii de parodiere. Si, prin astfel de mici inovatii, regizorul a reusit sa upgradeze un scenariu demodat, adaptandu-l la zilele noastre. Povestea este simpla si evolueaza dupa o logica cunoscuta: cea a bulgarelui de zapada, care se tot rostogoleste spre necunoscut, pana la final se face atat de mare incat nu se mai poate roti, oprindu-se. Jocul celor doi actori protagonisti, veterani ca experienta, nu inca si ca varsta (desi Kim Seung-woo pare cam cu 10 ani mai in varsta decat varsta biologica) ne aminteste de prestatiile lor de acum 10-15 ani, chiar daca uneori ai impresia ca totul se intampla cu incetinitorul. Cei doi formeaza un cuplu clasic in acest gen de filme, un fel de “Tantalaul si Gogomanul”, in care niciunul nu invadeaza teritoriul celuilalt si niciunul nu se lasa dominat de celalalt. Cei doi mereu sunt pe picior de egalitate, se respecta reciproc si se ajuta ca doi fosti prieteni, chiar daca trec printr-o serie de intamplari de care doar ei se fac vinovati si care, cu mai multa atnetie, ar fi putut sa fie evitate. Inedita e infruntarea pe care ne-o propune regizorul, intre doua generatii cu aspiratii total diferite: cea a adolescentilor, rebeli din fire, dornici dupa adrenalina care sa le coloreze viata anosta petrecuta de diminata pana seara in spatele zidurilor scolii, si cea a adultilor din gneratia 40+, ce lejer pot fi parintii primilor si care au propria viziune despre viata. Daca la inceput, diferentele si prapastia data de mentalitate e cea care activeaza cele mai ascutite instincte ale celor doua generatii, pe masura ce ne apropiem de deznodamant, realizam ca jocul in care se angreneaza toti e dpar un exercitiu instinctual, de imagine, in care treptat ratiunea isi face tot mai mult loc si reuseste intr-un final sa stabileasca puntea de dialog peste generatii. Chiar daca scenariul nu are elemente care sa te faca sa exclami de surprindere (intorsatura de la final e tardiva si nesurprinzatoare, pentru ca regizorul nu a exploatat-o deloc pe durata filmului), “Chasing” reuseste sa te binedispuna pe tot parcursul celor 90 de minute ale sale prin abordarea optimista si mesajul sau direct. Dinamic, amuzant si cu doi actori trecuti de prima tinerete ce se autodepasesc in special cand vine vorba de scenele de actiune, “Chasing” reprezinta alegerea ideala pentru buna dispozitie garantata. Din cand in cand, filmul coreean reuseste sa ne mai aminteasca sa si radem…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil