In aceasta seara se ridica cortina la Berlin, si cea de-a 60-a editie a Festivalului International de film isi va deschide portile catre cinefilii din lumea intreaga. Festivalul, care se va desfasura intre 11 si 21 februarie 2010, are filmul asiatic ca principala vedeta a lui. Berlinalele mereu s-au aflat in prima linie a festivalurilor international de film, iar filmul asiatic de peste 2 decenii reprezinta mai mult decat o prezenta simbolica in cadrul sau. In 1988, „Red Shorgum” a lui Zhang Yimou a castigat Ursul de Aur, iar istoria a consemnat un pas important al cinematografiei chineze si al deschiderii acesteia catre lume. Acest succes a incurajat si alte tari asiatice sa participe in competitie, iar de la an la an tot mai multe productii din Extremul Orient au ajuns sa acapareze festivalul. Directorul festivalului, Dieter Kosslick, declara recent ca „Festivalul de Film de la Berlin a trimis un semnal de dialog intre cineastii occidentali si cei asiatici”. Cunoscut, la un moment dat, pentru interesul manifestat fata de cinematografia est-europeana, interesul Berlinalelor pentru filmul asiatic a crescut dupa ce prabusirea comunismului in Estul Europei a dus la colapsul industriilor de film din aceasta zona a lumii.

In 1993, pe atunci necunoscutul regizor taiwanez Ang Lee castiga Ursul de Aur pentru cea de-a doua productie importanta a carierei sale, „The Wedding Banquet”, un film despre un barbat taiwanez gay care se insoara cu o femeie chineza pentru a-si linisti parintii si pentru a-i face rost viitoarei sotii de o viza pentru Statele Unite. De atunci, in ultimul deceniu, mai multe filme asiatice au fost invitate sa participe in competitie, pe langa cele invitate in afara competitiei. In acest an, regizorii asiatici au dobandit o pozitie proeminenta la Berlinale. In semn de respect pentru filmul asiatic, in aceasta seara, festivalul se va deschide cu proiectia filmului „Tuan Yuan” (Apart Together) a regizorului chinez Wang Quan. Maestrul cineast japonez Yoji Yamada va inchide festivalul cu filmul sau „Otouto” („About Her Brother). Un alt nume greu revine la Berlin cu cea mai noua productie a lui, „AWoman, A Gun and a Noodle Shop”; e vorba de Zhang Yimou, ajuns la 59 de ani. Dar editia din acest an acorda atentie si celei de-a doua industrii de film a lumii, Bollywood, care va fi reprezentata de mult asteptata productie „My Name is Khan”, o poveste de dragoste plasata in America post 9/11 septembrie. Superstarul Indian Shah Rukh Khan va fi si el present la Berlin in aceste zile, ca si regizorul filmului, Karan Johar, unul din cei mai de succes regizori indieni ai tinerei generatii.

Pe lista de invitati din acest an se afla doar nume mari. Dupa Shah Rukh Khan, un alt invitat de marca este starul filmelor de actiune din Hong Kong, Jackie Chan, al carui nou film – „Little Big Soldier” regizat de Ding Sheng va avea premiera europeana in aceste zile. Istoria ultimelor 2 decenii arata ca filmele produse in Hong Kong spre exemplu au reusit sa-si depaseasca conditia si limitele, cucerind publicul din afara Chinatown-ului. Reversul medaliei a fost orientarea Hollywoodului spre Orient, in care a gasit surse de inspiratie pentru remake-uri mai mult sau mai putin reusite, dar si noi talente in materie de actori, regizori, oameni din industria filmului in ansamblul ei. In afara pirateriei, cineastii asiatici recunosc ca cea mai mare provocare este sa castige recunoasterea talentului lor de catre cinefililor din intreaga lume.

Problema filmelor asiatice castigatoare la festivalurile international este lipsa succesului la box-office. In timp ce „Tuya’s Marriage” a lui Wang Quan a obtinut elogiile criticilor de film ai festivalului si Ursul de Aur in 2007, povestea filmului nu a reusit sa genereze prea multa framantare la nivelul box-office-ului international. Pe de alta parte, in felul lor propriu, filmele lui Wang Quan si Zhang Yimou marcheaza si dezvoltarea filmului chinezesc din ultimele 2 decade, ca si diferentele intre modalitatea moderna de realizare a filmelor in China si celelalte case de productii asiatice (Hong Kong, Taiwan, Japonia si India). Cel putin la nivelul festivalurilor international de film, anumite tari din Asia de Sud-Est precum Singapore, Filipine, Thailanda sau Malaezia, care au ajuns si ele in era revolutiei digitale, incep sa castige premii sis a detroneze suprematia Chinei. Iar in China regizorii mai intampina si problema cenzurii, filmele care nu se supun politicii oficiale sau standardelor morale impuse fiind supuse cenzurarii. Astfel de ingradiri nu fac decat sa franeze exprimarea libera a unor idei, lucru care este foarte simplu in alte tari nou aparute in peisaj, unde situatia politica este diferita (cand ar putea un film al noncomformistului Brillante Mendoza sa fie difuzat fara problem in China ?)

VA URMA

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com