„Banaras – a mystic love story” este un film care trebuie privit cu o minte deschisa. Daca te astepti sa vezi doar un film indian cu tot ce implica acest lucru, e foarte posibil sa ratezi intalnirea cu acest film. Una dintre temele abordate e aceea a diferentelor dintre caste, problema care nu si-a gasit o rezolvare definitiva in India contemporana, fiind inca prevalenta in unele regiuni si mai ales in mediul rural. In plus, perspectiva din care este privita viata in acest film nu e cea stiintifica ci cea spirituala, iar mesajul sau este unul clar: cauta raspunsurile in tine insuti.
Dincolo de povestea de dragoste dintre fiica unei familii de brahmani bogati si un mistic care apartine, cel putin aparent, castei inferioare, se afla povestea unei calatorii spirituale. Shwetambari ( in panteonul hindus, Sarasvati este zeita cunoasterii autentice, a Intelepciunii si a Invataturii ) are un drum lung de parcurs de la copila rasfatata si adorata de intreaga comunitate din Banaras pana la invatatoarea respectata care-i ajuta cu daruire pe ceilalti.
Subiectul este tratat cu multa delicatete de regizor, emotiile puternice nu lipsesc chiar daca nu sunt intotdeauna exteriorizate, iar jocul actorilor e pe masura. Muzica a fost aleasa si ea cu multa grija, in prima parte fiind preferata muzica traditionala ( micuta Shweta canta un imn devotional inchinat lui Shiva). De asemenea, nu poate fi ignorat modul in care au fost filmate diferitele locatii din Banaras (de ex. locul in care Buddha si-a tinut prima predica). Razbate din aceste imagini adoratia si respectul indienilor pentru acest stravechi oras si pentru secolele de intelepciune pe care le ilustreaza.

Shweta e o femeie de varsta medie cu o capacitate extraordinara de a intelege si alina sufletele ranite si din acesta cauza ea este respectata si adorata ca o mare Invatatoare. Shwetambari pare sa fi ajuns deja in acest moment al vietii sale la acele raspunsuri care dizolva toate atasamentele si ofera omului linistea interioara. Dar putini sunt aceia care stiu ca sufletul ei a fost candva la fel de bolnav ca al acelora pe care ii vindeca acum cu atat de multa daruire si ca minunata ei empatie isi are izvorul in suferinta profunda pe care a trait-o candva. Vestea bolii grave a tatalui ei ii tulbura linistea sufleteasca si o intoarce intr-un trecut ce ascunde un secret teribil. Constienta ca unele lucruri au ramas nerezolvate si unele cuvinte nespuse, Shweta se hotaraste sa se intoarca in Banaras.

Filmul fost perceput in India ca adresandu-se unei audiente sofisticate, de nisa, astfel incat nimeni nu a asteptat vreun succes de box-office. Bine primit de critica, „Banaras – a mystic love story” a consolidat reputatia regizorului si a scenaristului, mai ales ca cei doi au cerut sprijinul unor profesori de la Banaras Hindu University pentru a verifica corectitudinea acelei parti din scenariu care dezvolta idei specifice filosofiei si religiei hinduse.
In privinta actorilor, Urmila Matondkar era deja un nume ce nu mai avea nevoie sa confirme. Actrita si-a inceput cariera la 6 ani, dar s-a impus cu adevarat in 1995 cu filmul Rangeela. De-a lungul carierei, a fost nominalizata de nenumarate ori la diferite premii pe care le-a si castigat de cateva ori (Bollywood Movie Awards – 2002, Filmfare Awards 2004 – cea mai buna actrita, IIFA Awards 2004 – cea mai buna actrita, Bollywood Movie Awards 2006 – cea mai buna actrita) . Urmila este recunoscuta la Bollywood si ca o foarte buna dansatoare, ceea ce inseamna mult pentru o actrita care joaca in filme cu atatea momente de muzica si dans. In schimb, pentru cariera lui Ashmit Patel acest film a insemnat un moment important, tanarul actor reusind de aceasta data sa impresioneze poate si datorita schimbarii de registru – de obicei interpretand personaje superficiale si violente. Alaturi de rolul din „Murder” (2004), personajul Soham din „Banaras” reuseste sa-l impuna ca actorul Ashmit Patel fara sa mai fie doar fratele mai mic al actritei Amisha Patel.
„Banaras – a mystic love story” este un film care isi transmite mesajul in mod explicit. Asumandu-si riscul de a plictisi sau de a nu fi inteles, acesta aduce in fata ochilor nostri o fata a „Mamei India” care e, de obicei, lasata discret in umbra chiar de propriii regizori si producatori. Motivul e lesne de inteles – cu astfel de filme nu faci profit. Dar, daca mesajul sau atinge cateva suflete, atunci existenta lui isi gaseste justificarea.

„Banaras e mai batran decat istoria, mai batran decat traditia, mai batran chiar decat legenda, si totusi, e de doua ori mai intelept decat toate la un loc” – Mark Twain

Articol realizat de autarhe_a