Yoon Joon-Suh merge sa-si ia in primire atelierul din Sokcho, care e langa locurile copilariei si scoala unde va preda, si, insotindu-si viitorul partener zareste figura mult cautata, in trecere, pentru a o pierde din nou, dar se alege cu o fotografie buna. Pentru a o gasi, ii cere permisiunea lui Tae-Suhk sa locuiasca la el cateva zile, sa-si continue cautarile. Prietenul pune o conditie – sa nu se apropie de camerista lui. Si asa, desi isi aud vocile, trec mereu unul pe langa calalalt fara a se vedea.
Dezamagit de circumstantele intalnirii prilejuite de aniversarea mamei sale, Tae-Suhk se intoarce mai devreme si innecandu-si amarul in alcool, se arunca asupra cameristei personale Choi Eun-Suh, care abia scapa din mainile lui, si, conform politicii hotelului, este concediata. Un “nimic serios” devine o problema doar atunci cand nu mai este; asa constata Han Tae-Suhk incercand sa-si recupereze camerista pe care-o fura de la intalnirea aranjata cu proprietarul vasului pe care lucra fratele ei.
Inevitabilul se produce, pana la urma. Prea multe coincidente duc spre adevar. Soferul masinii ce se indreapta catre plaja lor e chiar Yoon-Suh iar Eun-Suh alearga tot drumul pe urmele ei ca sa se convinga. Astfel il regaseste in sfarsit pe “oppa” al ei, alaturi de logodnica Yumi si Tae-Suhk, desenand pe nisip ca si altadata. Intalnirea e nefiresc de emotionanta pentru cei doi “veri” si ceilalti doi nu prea inteleg, dar accepta, deocamdata explicatiile date.
Acasa, Eun-Suh trebuie sa infrunte furia fratelui dezamagit de fuga ei intempestiva cu alt barbat si furios c-a fost concediat de pretendentul lasat de izbeliste, le administreaza o bataie zdravana ei si mamei, care incerca s-o apere. De nevoie dar si cu binecuvantarea mamei, Eun-Suh fuge de acasa si neavand unde merge, se duce la atelierul lui Yoon-Suh, care o primeste stingherit dar fercit s-o aiba din nou aproape.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com