Necazul nu vine niciodata singur. Directorul Han a dispus concedierea cameristei Choi Eun-Suh. Daca banii sunt cel mai important lucru pentru ea, o va lovi la locul care o doare, pentru a o determina sa devina cooperanta. Cel mai prost moment ales. Camerista chiar are nevoie de bani. Multi bani…Se va vinde pentru ei ? Plecand in fuga din camera directorului Han, ii cade flaconul cu medicamente, si-i vor lipsi grozav, dupa bataia incasata de la iubitul fratior Jang-Chul, disperat ca “demisia” ei lasa familia fara resurse. Ca intotdeauna dupa bataie, singurul refugiu e oppa Joon-Suh, chiar daca, moralmente, e nepotrivit. Fata are comportament ciudat, are putine rugaminti dar le repeta neincetat…In final ramane o singura rugaminte, dar fireste, nu poate fi indeplinita.
Pentru Yumi, vestile medicilor sunt bune. Mana se vindeca perfect si va putea chiar sa picteze. Joon-Suh nu trebuie sa stie. Trebuie sa ramana plin de remuscari si sa-i acorde toata atentia numai logodnicei invalide. Precautia nu e inutila. In statia de autobuz, e o silueta cunoscuta, invelita intr-o jacheta cunoscuta…
Singura preocupare a lui Eun-Suh e sa nu afle nimeni prin ce va trece ea. Nimeni nu trebuie sa-si faca griji, sa sufere sau sa fie nefericit. Pentru ca a ranit prea multi oameni, trebuie sa-si indure singura pedeapsa. Dar spaima e prea mare si prea greu de indurat. Oare va fi singura… ? Buclucasul flacon pierdut in camera directorului Han isi face treaba. Flusturaticul fecior de bani gata isi va primi si el pedeapsa pentru toate fetele abandonate si toate dezmaturile trecute: a aflat ce e dragostea curata, aceea care te face sa renunti la orice drept asupra persoanei dragi daca e spre binele ei. Fata lui chinuita spune multe despre lectia invatata. Oppa Tae-Suhk devine peste noapte confident tacut, infirmiera grijulie, frate devotat, psiholog convingator, manager descurcaret, indragostit deznadajduit, si totul, pentru ca e nevoie.

(Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com)