Avem ocazia sa vedem o productie SBS din 2003, o productie despre mediile sordide ale lumii moderne si despre namolul la fel de sordid din care isi trag radacinile marile averi si “respectabilii” lor proprietari. Nu e o intamplare ca la un moment dat, filmul pe care-l vizioneaza protagonistul este ”Nasul”. Nu treceti cu nepasare peste detalii… ele spun foarte multe..

1990, Las Vegas, Campionatul Mondial de Poker. La masa finalistilor se aseaza pe rand toti cei care-au invins pana acum. Ultimul, lasandu-se asteptat, li se alatura Kim In-Ha.
Pregatirea pentru acest campionat a inceput in copilarie, cutreierand odaile de “Go-stop” ilegale, unde trebuia sa traga cu ochiul la cartile partenerilor de joc si sa transmita semnale adecvate unchiului sau. Apoi urmau fuga, ascunzatorile, si iar fuga de creditori, de jucatorii inselati si de politie. Viata lui In-Ha a fost alerta si aventuroasa. Cu joc de carti prin WC-ul scolii, cu biliard prin subsoluri mizere, a ajuns adolescent, a desprins iuteala mintii care retine imagini si a mainii care sterpeleste mancarea vanzatorilor ambulanti din tren. Este destul de indraznet si tupeist, asa ca are propria-i banda de “subtilizatori” de bunuri, mai ales bagajele calatorilor naivi. Asa ajunge sa fie interesat de o copila intalnita-n tren, care-l dojeneste pentu ouale neplatite vanzatorului. Apoi, intr-unul din bagajele furate de ortacii lui, gaseste micuta cutie muzicala a necunoscutei din tren, si-o pastreaza, cu gand sa-i gaseasca proprietara.
Fata singura, saracita de-o pretioasa sacosa cu pasta de ardei, ulei de susan si cutiuta muzicala, orfana, isi cauta tatal nestiut inca, si-l gasete intr-un cinamatograf de mahala, cu o slujba de mizerie si batut de creditorii neplatiti. Asa incepe Min Soo-Yeon munca in cinematograful frecventat de In-Ha.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com