decembrie 2013 – Pagina 5 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 8 decembrie 2013

Dupa mai mult de 80 de filme si productii de televiziune, Takashi Miike ramane un cineast total impredictibil, fiecare film al lui avand, insa, un numitor comun: violenta extrema, descrisa pana in cele mai mici detalii. “Lesson of the Evil” se inscrie in nota tipica filmelor sale, fiind un thriller extrem de violent in care actiunea se desfasoara pe culoarele si in salile de clasa ale unui liceu de elita. In ciuda subiectului si a temei sale, “Lesson of the Evil” a avut un asemenea succes in Japonia incat un post japonez de televiziune a lansat in aceasta toamna un serial in 4 episoade intitulat “Lesson of the Evil Opening Chapter”, produs sub supervizarea aceluiasi Takashi Miike. La box-office, filmul a obtinut incasari de aproape 26 milioane de dolari, clasand filmul in topul primelor 15 filme japoneze ale anului 2013. In rolul principal, Takashi Miike l-a distribuit pe talentatul Hideaki Ito (Kamui Gaiden, Umizaru, Sukiyaki Western Django), ce are o prestatie remarcabila. Practic e singurul rol principal al acestui film, acesta eclipsand de la inceput numarul neobisnuit de mare de actori adolescenti ce au fost distriubuiti in contrapondere. Probabil e primul film japonez cu nu mai putin de 42 de personaje secundare interpretate de adolescenti, plus inca cateva personaje secundare interpretate de actori mai putin cunoscuti in rolul de profesori. Niciunul din toti acesti actori nu a putut pune in umbra personajul central al lui Ito, care oricat de controversat ar fi, nu poate trece neobservat privirilor avizate. Ito se potriveste perfect rolului de schizofrenic cu comportament oscilant, dovedind flexibilitatea sa ca actor, in timp ce in randul actorilor adolescenti, nu se poate trece cu vederea prezenta in distributie a lui Fumi Nikaido si Shota Sometani, castigatori la Venetia cu filmul lui Sion Sono, “Himizu”.

Intr-o incapere a unei locuinte modeste, un tata si o mama discuta in soapta despre unele banuieli ce le au despre fiul lor, cum ca acesta s-ar afla in spatele unor crime in serie ce au zguduit orasul. Pe cand incearca sa cada de acord asupra faptului ca trebuie anuntata politia, fiul lor adolescent intra cu un cutit in incaperea celor doi si ii ucide cu sange rece, dupa care insceneaza totul ca fiind o crima comisa de un strain ce ar fi intrat in casa. Un deceniu mai tarziu, incidentul care in trecut a tulburat viata comunitatii locale pare a fi fost dat uitarii. Undeva la un liceu mixt de la periferia Tokyo-ului il cunoastem pe Seiji Hasumi (Hideaki Ito), un simpatic profesor de engleza scolit la Harvard, iubit de toti elevii pentru daruirea si caldura sa sufleteasca. Obisnuit sa-i ciufuleasca ori de cate ori acestia greseau cu ceva, Hasumi pare o fire iertatoare, profesorul ideal pe care orice elev si l-ar dori. In momentul in care profesorii se strang in cancelarie pentru a discuta masuri de siguranta impotriva copierii de catre elevi la examene, Hasumi propune o metoda radicala: oprirea semnalului la telefoanele celulare pe durata examenului. Cu toate ca metoda ar fi avut o eficienta maxima, acest lucru insemna o incalcare a legislatiei in vigoare. In cele din urma e aplicata metoda strangerii telefoanelor elevilor, iar examenul se desfasoara conform asteptarilor profesorilor. Si totusi, un eveniment straniu are loc in timpul examenului: semnalul telefoanelor cade, chiar daca acestea au fost luate fiecarui elev in parte. Un amanunt aparent lipsit de importanta, care insa se va dovedi crucial in intelegerea viitoare a evenimentelor. Cu fiecare zi scursa, imaginea despre profesorul Hasumi incepe sa devina tot mai neclara, ridicand tot mai multe semne de intrebare. Acesta se retrage deseori intr-o locuinta darapanata careia doar doi corbi ii mai dau tarcoale, iar o voce interioara ii spune ca acesti doi corbi ar fi mesagerii lui Odin (Regele Zeilor) din mitologia Nordica, caruia ii aduceau vesti din lumea oamenilor. In plus, trecutul lui Hasumi e si el plin de nebuloase. Iar pe neasteptate, din profesorul jovial pe care toti il cunosteau, acesta se transforma in cel mai intunecat cosmar al elevilor.

Miike reuseste performanta de a transmite spectatorilor inca de la inceputul filmului un fals simt al sigurantei, folosind culori vii si un stil de filmare aproape clasic, lucru ce poate suprinde la filmele sale mereu noncomformiste. Toate lucrurile care se intampla sunt aparent banale, fara legatura intre ele. Logica desfasurarii actiunii se pierde cu desavarsire: o tentativa a profesorilor de a impiedica fraudarea unui test de catre elevi; o presupusa tentativa de abuz a unui profesor asupra unei eleve; elevi absolut normali pentru varsta lor, care iau viata in gluma si prezenta lor la scoala mai mult sau mai putin ca pe un lucru necesar; o casa darapanata vizitata de doi corbi intr-un peisaj gotic prin excelenta, un sarut dat pe ascuns de o eleva unui profesor, un incendiu pornit de la un muc de tigara… Dar toate aceste lucruri aparent secvente ale vietii de zi cu zi au o logica a lor. De fapt, pornind de la lucruri obisnuite, Miike incearca sa creeze o atmosfera pentru explozia de evenimente ce va urma. Lipseste total o coloana sonora care sa insoteasca aceste lucruri de zi cu zi, cu exceptia unei melodii de pe un disc de pick-up ce a calatorit in timp undeva din perioada interbelica, si care in nici un caz nu prevesteste ceva pozitiv. Tacerea si desfasurarea scenelor intr-o lipsa totala de logica sporesc tensiunea fara ca spectatorul sa-si dea seama. Iar tot peisajul linistit se incheie brusc in momentul in care bunul “mister Chips” Hasumi raspunde avansurilor uneia din elevele sale, care il saruta pe obraz cu o pasiune neobisnuita. Acest act il dezorienteaza si, coroborat cu imaginea celor doi corbi ce dau tarcoale casei bantuite, electrocutandu-l pe unul si, mai ales pe fundalul sonor al unei celebre melodii din cunoscuta “Opera de 3 Parale” a lui Bertolt Brecht reinterpretata in stil de jazz de Ella Fitzgerald, “Mack the Knife”, masca de pe chipul acestuia cade. Acesta se transforma radical, devenind un santajist iar mai apoi un criminal cu sange rece ce-si ucide victimele inocente cu zambetul pe buze si cu buna dispozitie.

Filmul nu este recomandat persoanelor minore datorita scenelor violente pline de sadism, chiar daca subiectul initial e prezentarea vietii obisnuite dintr-un liceu japonez al zilelor noastre, in care protagonisti sunt elevii. Treptat, insa, profesorul e cel care capteaza intreaga atentie a filmului, transformand totul intr-o baie de sange descrisa pana in cel mai mic detaliu. Cam asta e tot ce si-a propus Miike cu acest film: un joc psihologic desprins din filmele de groaza hollywoodiene nici macar de-a soarecele si pisica ci mai degraba de-a tintasul si tinta. Regizorul a incercat sa redea cat mai socant si realist fiecare crima atroce in parte, ducand totul pana la limitele parodicului. Cu toate ca filmul este o adaptare dupa un roman de Yusuke Kishi, publicat in urma cu 5 ani, nu trebuie ca la finalul vizionarii (pentru cei care vor rezista atat) sa cautam un raspuns la intrebarea “De ce?”. De obicei, orice film transmite un mesaj dincolo de povestea sa. “Lesson of the Evil” e un mesaj in sine despre tot ce inseamna Boala lumii secolului XXI. Ca traim intr-o lume care de mult a luat-o razna o stie toata lumea. Iar la asta contribuie insusi modul de viata al oamenilor prezentului, toleranta fata de anumite lucruri anormale acceptate ca firesti datorita presiunii in mare parte a lumii virtuale, ce a ajuns poarta de acces spre devierea comportamentala a fiinte umane. Jocurile pe calculator, care de ani buni imbogatesc anumite companii multinationale si au devenit o adevarata industrie necenzurata de autoritati din motive lesne de inteles, ajung sa controleze mintile tinerelor generatii. Asa-numitele jocuri pe calculator “ (“shooter game”) “cu impuscaturi” in stilul “Counter Strike” in loc sa stimuleze creativitatea si gandirea tinerilor, asemeni jocurilor de strategie, le dezvolta impulsul criminal, comportamentul violent, cultivand partea negativa a personalitatii in formare a adolescentului. In prezent, exista mii de retele in care acest joc poate fi jucat de milioane de utilizatori online, pana la mijlocul lui 2011 fiind vandute nu mai putin de 25 de milioane de exemplare ale sale in intreaga lume ! Pericolul unor astfel de jocuri a fost subliniat si de autoritati in anumite tari unde crimele violente au o rata foarte ridicata, iar in Brazilia chiar s-a reusit interzicerea timp de un an a jocului Counter-strike pe motiv ca asemenea jocuri “aduc stimuli iminenti distrugerii ordinii sociale, atentand impotriva ordinii publice si a starii de drept”. In SUA s-a speculat ca doua din masacrele ultimilor ani ar fi fost comise dupa ce autorii lor s-ar fi “antrenat” jucand Counter-strike. De la simple speculatii la realitatea ca aceste jocuri reprezinta o industrie ce aduce prin taxe, incasari din vanzari etc o importanta contributie la bugetul anual al statelor unde sunt produse e ceva ce poate fi dedus de oricine poseda putina luciditate. Pretul dependentei adolescentilor de jocurile de calculator violente il plateste intreaga societate, astfel ca povestea din “Lesson of the Evil” nu poate decat sa sintetizeze o realitate de fapt pe care o ignoram de prea multe ori considerand-o neimportanta, dupa principiul “pe noi nu ne poate afecta”. Insa nu doar jocurile pe calculator schimba comportamentul adolescentilor, ci si internetul, care dintr-un loc ce initial s-a afirmat ca unul al liberei exprimari al unor conceptii, al unor principii umane, a devenit un paienjenis de site-uri cu continuturi extreme, bloguri asa-zis personale in care sunt exprimate pareri deplasate ce devin modele pentru persoanele fara prea multa educatie, adica un loc plin de capcane, de spam-uri, virusi, pishing, hacking si alti termeni pe care nevoia ne obliga sa-i invatam in forma lor bruta. Societatea si grijile vietii de zi cu zi constituie si ele unul din factorii de stres ce pot pune presiune asupra individului, modificandu-i comportamentul. Tinand cont de toti acesti factori, intrebarea pe care fiecare victima a psihopatului Hasumi din “Lesson of the Evil” si-o pune inaintea mortii, “De ce ?”, devine una lipsita de orice sens. Mortile lor in sine nu au nici un sens, asemeni jetoanelor doborate in “shooting-urile” de pe calculator de catre fiecare gamer. Astfel ca intrebarea “De ce?” e complet inutila pentru intelegerea gestului criminalului. Oricat de violent ar fi filmul lui Miike, nu poti, la un moment dat, sa nu sesizezi nota sa de umor negru (mai bine zic macabru), dandu-ti senzatia, ca spectator, ca esti insusi gamerul obsedat in a lichida toate obstacolele pentru a trece la nivelul urmator al jocului.

Un film care, asemeni multor alte filme japoneze inspirate din realitatile contemporane, trebuie sa dea de gandit. Sub presiunea stresului, a dezinteresului si sub pretextul libertatii de a face orice in mediul virtual, fara a realiza, omul se indeparteaza de oameni si devine sclavul propriilor obsesii. Nu intamplator Miike face paralela cu “Opera de 3 Parale” a lui Brecht, o piesa ce transmite mai multe avertismente morale. Dupa cum se stie, lumea din piesa lui Brecht, a criminalilor, prostituatelor ieftine, a cersetorilor, intr-un cuvant “drojdia societatii” e usor comparabila cu ceea ce a ajuns societatea in zilele noastre: o lume in care tot ce este “lumesc”, intr-un cuvant pacatul, nu mai e ceva care sa ingrozeasca, sa surprinda, si in care nu mai exista eroi care sa apere moralitatea. Compromisul, secretele, santajul sunt instrumentele ce dau masura acestei lumi, indicand nivelul degradarii umane. Dar raul social e ceva ce are o existenta finita in aceasta lume, si asa cum celebrul criminal Mack “Sis” se va simti parasit de prietenii sai falsi si va simti o neliniste ce il va macina, la fel diabolicul Hasumi va decide sa-si injunghie pe la spate alter-ego-ul (chiar daca numai in vis), moment din care ochii alter-ego-ului sau il vor urmari ca un cosmar, indemnandu-l sa continue sau sa se opreasca din crimele sale, oferindu-i o neliniste interioara ucigatoare. Orice gest de iertare ulterioata a acestui personaj devine inutil (a se vedea parerea de rau exprimata in final de Hasumi in fata unuia din corbii ramasi in viata), deoarece Hasumi isi pierde atributul de judecator al binelui si al raului, adica ratiunea umana care ii da posibilitatea sa distinga intre Bine si Rau. El nu reuseste sa-si depaseasca conditia la care a fost redus de faptele sale, anume aceea de vierme sau gunoi al acestui univers. Un film cu multe intelesuri, cu un anti-erou amoral prin desavarsire, si in care singura umbra de speranta vine tot de la anti-erou, sau, mai bine zis de la masca sa din prima parte a filmului. Cu masca sau fara masca, Miike reuseste sa surprinda din nou !

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 8 decembrie 2013

Martori la interogarea celui de al doilea fiu, Isao, vedem cum tatal isi camatareste baiatul pentru banii de intretinere pe durata studiilor si cat de mult isi doresc baietii sa se elibereze de prezenta lui. Viata lui Isao e prima pe care-o experimentam. Constatam ca pentru cei trei a existat o singura mama, Shiori, care-i apara de violenta batranului si rabda toate umilintele. Oricat se straduie Isao sa-si controleze sentimentele varsandu-le pe hartie in loc sa le materializeze in violenta fizica, nu face decat sa produca probe impotriva-si. Isi inchipuia oare ca toate frustrarile varsate pe coala vor deveni dovezi incriminatoare pentru un atat de atroce act? Fireste ca nu. Incerca doar sa estompeze amintirile suferintelor fiintelor apropiate: Shiori, Ryu, Mitsuru si Endo Kanako, cea de care se agata el cu devotament si tristete, de asemanarea lui Mitsuru cu tatal sau, de sine insusi, cel care-a devenit un tortionar al oamenilor nevinovati, din cauza datoriei de a-si sprijini tatal, oricat de marsave sunt intreprinderile acestuia.
Amintirea orgiilor din casa parinteasca a copilariei se impleteste cu dezgustul pentru calitatea femeilor care coboara la dorintele grobiene ale „sefului” fara a refuza nici atentiile concomitente ale feciorului sau mai mare. Yushioka Kurumi devine astfel o persoana indezirabila in ochii lui Isao. Mitsuru, cel abandonat de Azusa, se simte abandonat de toata omenirea. De la moartea Shiori-ei nimeni nu i-a mai acordat atentie constanta, pana la Kanako, fata primarului.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: vineri 6 decembrie 2013

Consecintele deciziilor presedintelui Kim, ce traseaza imperturbabil destine din biroul sau, nu sunt deloc cele anticipate. Indepartarea lui Hyun Joo si a lui Eun Sang de cei doi fii ai sai are efect de boomerang, iar toate eforturile presedintelui par nu doar a fi zadarnice, dar curand se vor intoarce impotriva sa. Won se intalneste in secret cu Hyun Joo, care stiind ca acesta a pasit intr-o lume in care toate aspiratiile i se pot implini, decide sa nu-i stea in cale. E curioasa, doar, de numele viitoarei lui sotii, din ce familie de chaebol face parte. In schimb, Tan e devastat de ultima vedere a lui Eun Sang, in oraselul unde fugise impreuna cu mama ei. Si-a luat ramas bun de la ea impotriva dorintei sufletului sau, iar acest lucru si minciunile similare ale fetei il distrug. Ii lipseste orice orizont pentru a mai privi spre viitor, astfel ca peste noapte, comportamentul sau se schimba radical. Distruge tot ce are in camera sa, umbla prin cluburi si se imbata, paraseste cursurile inainte de inceperea lor, se bate cu gangsteri si, nu in ultimul rand, nu are cum sa nu se bata cu prietenul de altadata, Choi Young Do. Mai mult, i-o ofera acestuia pe Eun Sang, ca si cum Eun Sang a fost o jucarie de care s-a saturat mult prea repede. Si totusi, cel care va incerca sa schimbe toate aceste lucruri e cel cu care Tan a incercat sa incheie o intelegere de curand, nimeni altul decat Won. Cu un plan echilibrat si cu perspectiva de a privi doar pana la ziua de maine, Won o viziteaza pe Eun Sang pentru a vedea ce are aceasta de gand. Desi discutia este scurta, fata trage numeroase invataminte din ea, Won reusind sa-i insufle o alta viziune despre cum ar trebui sa priveasca viata la varsta ei. Si, aparent, reuseste sa faca acelasi lucru si cu Tan. Cei doi tineri, independent unul de celalalt, dar in numele iubirii negate ce si-o poarta, vor calca pe poteca batatorita de bunele intentii ale lui Won, iar presedintele Kim se vede din nou sfidat. Si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, altcineva din familia acestuia se ridica impotriva lui…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 5 decembrie 2013

Dupa indelungi meditatii si intrebari pe care mai mult si le-a pus siesi, Togon realizeaza in sfarsit ca slujnica Ki Nyang e nimeni alta decat Sung Nyang, garda lui de corp baiat din Goryeo. Desigur, si-ar fi dorit ca odata cu transformarea acesteia peste noapte in zana cea frumoasa, Sung Nyang sa-i ofere si inima, dar cand asteptarile sunt mari, si dezamagirile sunt pe masura. Amintirea gandului ca in acea noapte cand a surprins-o pe podul dintre Palate, tanara ingana ceva de dorul unei persoane – Wang Yu – e cea care il face pe Togon sa nu se piarda cu firea: persoana din fata lui nu tine catusi de putin la el ! Drept urmare decide sa o trateze cu aceeasi raceala si indiferenta pe care i-a aratat-o fata. Dar hotararea tine atat cat Sung Nyang dispare din preajma sa. Ingrijorat de faptul ca slujitoarele mananca mai rau ca niste caini, neavand nici macar un bol din care sa serveasca mancarea sau ore fixe la care sa manance, ca Imparatul, acesta decide sa ofere o masa copioasa tuturor slujitoarelor, doar pentru a putea trage cu ochiul la Sung Nyang a lui. Doar ca fata nu are pofta sa manance si nu participa la festin, spre dezamagirea Imparatului si spre durerea eunucului Imparatului, ce devine tapul ispasitor pentru neparticiparea persoanei dorite. Nici masa separata oferita mai tarziu de Imparat lui Sung Nyang nu reuseste sa-i schimbe acesteia hotararea, astfel ca ultimele-i sperante I se transforma in amaraciune. Iar daca la Palat, Imparateasa lanseaza ofensiva finala, punand-o in mare dificultate pe Imparateasa Mama, ce se vede tradata si nevoita sa recurga la un gest extrem, la hotarul apusean al Yuan a sosit, de asemenea, vremea limpezirilor. Planul Regelui detronat al Goryeo ajunge de final, iar lucrurile iau intorsatura pe care acesta si-a dorit-o. Urmeaza infruntarea finala cu Batolu. Fata in fata.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 5 decembrie 2013

Ceea ce se dorea o revolta a celor doi frati impotriva parintelui satrap s-a transformat intr-un esec usturator pentru acestia odata cu sedinta actionarilor de schimbare a directorului general al Jeguk Group. Pentru a-si pastra pozitia, Won face tot felul de intelegeri si compromisuri cu toata lumea, pentru a strange 50% plus 1 din actiuni, iar dorinta fratelui vitreg Tan e un apartament pentru Eun Sang si mama ei, unde sa stea departe de amenintarile tatalui. Masina cu sofer la scara e bonus din partea fratelui mai mare. Dar sedinta nu merge conform planului, iar Won se trezeste cu o confirmare de peste 90% ca director general, tatal demonstrand ca oricand il poate controla. Cel ce pierde insa cel mai mult e Tan, caci in timpul sedintei actionarilor, Eun Sang si mama sa parasesc tara, la cererea presedintelui Kim. Sa fi parasit cu adevarat Coreea sau totul sa fi fost o inscenare ? Tan e total dezarmat si mai ales are inima franta. Incearca sa o sune cu disperare pe Eun Sang, dar telefonul ei nu mai e conectat la retea. La scoala, lumea observa abenta lui Eun Sang, dar in spatele aparentelor si dezinteresului, incet, prind radacini barfele. Cei doi rivali de ieri, Kim Tan si Choi Young Do, se hotarasc sa porneasca fiecare pe cont propriu in cautarea lui Eun Sang, asta daca fata se mai afla inca in tara. E doar o chestiune de timp sa se afle acest lucru, doar tatal lui Hyo Shin e procuror si are acces la multe informatii… Kim Tan isi asuma orice risc si reuseste sa faca rost de inregistrarile de pe camerele de supraveghere de acasa, in speranta ca poate afla un indiciu incotro a pornit Eun Sang. Insa tot ce gaseste e un ramas bun emotionat pe care fata il face cu mana spre camera de supraveghere…

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: miercuri 4 decembrie 2013

Lupta pentru mostenitorul tronului Yuanului a inceput inca dinainte ca acesta sa se nasca. Planul Imparatesei Mama intampina opozitia ferma a tinerei Imparatese frustrate de absenta caldurii conjugale, care se vede data la o parte in incercarea de a oferi un mostenitor la tron. Pentru a impiedica nasterea pruncului concubinei Pak, Imparateasa testeaza mai multe slujitoare pentrua vedea in care se poate incered pentru punerea in aplicare a planului secret de otravire a concubinei Pak. Singura care reuseste sa insele vigilenta Imparatesei e, paradoxal, Sung Nyang, cea care fusese palmuita nu de mult in fata Imparatului chiar de Imparateasa. De acum, Sung Nyang e principala arma a Imparatesei in lupta cu Imparateasa Mama, inmanandu-I acesteia otrava care ar fi trebuit sa ucida din pantece pruncul nenascut. Pentru inlesnirea planului, Imparateasa o invita pe concubina Pak la ea in fiecare zi, pentru a sta de vorba in compania unui ceai si a unei prajituri traditionale din Goryeo. Incet, cu fiecare zi scursa, concubina lua tot mai multa otrava ascunsa in ingredientele prajiturii, lucru care dupa o vreme ar fi dus la pierderea sarcinii. Iar cum planul avea bataie lunga, anihilarea inamicului ar fi fost totala. Pe celalalt fundal, la hotarul Goryeo, Wang Yu isi continua planul de infrangere a lui Batolu, infiltrand in tabara inamica pe cei doi slujitori credinciosi despre care toti stiau ca au pierit. Daca planul lor de a-l pacali pe Batolu va da roade, ramane sa descoperim.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Publicat: marți 3 decembrie 2013

Intrunirea nu are loc la ora convocata din lipsa celui care-a stabilit-o. Bunzo Kurosawa a decis ca-i mai politic sa nu se prezinte si sa-i lase pe baieti sa se acomodeze. Oricum, nu prea are chef sa inceapa o disputa, asa ca transfera toata responsabilitatea medierii pe umerii (cu mari dureri) al fiului preferat, Isao, care deja si-a croit o cariera solida si de a carui meserie e foarte mandru tatal sau, caci baiatul a fost ascultator si a devenit expert in legislatie, pentru a rezolva dubioasele probleme ale patriarhului. Dezamagiti, baietii sunt siliti sa cedeze rugamintilor ironice ale parintelui si sa-si amane plecarea, dar asta nu e decat un dureros prilej pentru rememorarea momentelor care le-au determinat pe cele doua femei sa-si faca iesirea, rand pe rand, din casa si din viata sadicului lor sot, parasindu-si copii. Cea mai tragica metoda de scapare a fost a Shiori-ei, mama lui Isao si a mezinului Ryo, care s-a sinucis si nimeni nu vrea sa-i spuna fiului motivul pentru care mama sa a luat o astfel de tragica decizie. Parca si corbii ce strajuiesc mormantul femeii protesteaza la auzul cererii timide a fiului curios.
Isao nu-l poate impiedica pe Mitsuru sa faca ridicola cerere si furia batranului confruntat cu perspectiva impartirii averii se revarsa plina de venin asupra capetelor lor, lovind in amintirile cele mai dragi, mamele acum lipsa. Incetisor, incetisor, ca martori nevazuti la investigatia detectivului ce ancheteaza moartea lui Bunzo Kurosawa, vedem cum evolueaza sentimentele baietilor fata de „iubitul” lor parinte.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: duminică 1 decembrie 2013

Atmosfera lugubra. Sarma ghimpata, confrerie de ciori repezindu-se spre privitor, podele manjite de sange si patul… pe care zace un trup rastignit, cu capul sfaramat. Contrastand paroxistic, la o masa inghesuita, trei tineri in deplinatatea fortelor, infuleca lacomi mancarea frugala, in ciuda circumstantelor morbide: tatal lor a fost ucis… si cel putin unul din ei e suspectat. Apoi ne sunt prezentate personajele: Isao, un tanar avocat chipes, dedicat muncii si bunastarii clientilor, dispus sa lucreze de sarbatori ignorandu-si parintele, pe Bunzo Kurosawa, seful incontestabil al orasului Karasume; urmeaza Ryo, un student medicinist sarguincios, asiduu cautat de fete dar cu mare aplecare spre invatatura; si el prefera sa munceasca in loc sa-si viziteze tatal. Al treilea, Mitsuru, un feroce rocker, pe cat de „dur” pe atat de inglodat in datorii, care stie s-o incaseze cu demnitate de la recuperatorii de debite.
Din majestoasa vila a familiei, de pe colina ce domina oraselul, seful clanului, Bunzo, isi convoca rand pe rand fiii, la o intrunire de familie. Motivul intrunirii este Mitsuru, decis sa-si ceara mostenirea inainte de termen, ca sa-si poata plati datoriile si sa-si incropeasca o mica afacere. Aflam ca feciorii se deosebesc precum apa de ulei, caci singura lor legatura este Bunzo, tatal, care a reusit performanta sa scape de neveste, dar nu si de feciori.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: duminică 1 decembrie 2013

Dupa aproape 2 ani de scris, celebrul Feodor Dostoievski finaliza, in 1880, cu un an inaintea mortii sale, ultimul sau roman, “Fratii Karamazov”. Pasionant roman filosofic cu actiunea plasata in Rusia secolului XIX, gravitand in jurul ideilor de moralitate, liber arbitru, divinitate, decaderea fiinte umane, “Fratii Karamazov” a devenit, inca de la publicare, una din cele mai mari realizari nu doar ale literaturii ruse, ci si universale. Multi scriitori si filosofi au fost influentati de acest roman (Wittgenstein, Heidegger, Freud, Kafka), ce a fost de mai multe ori ecranizat (prima oara in 1915), cea mai celebra ecranizare fiind cea Hollywoodiana din 1958, in care aparea cunoscutul Yul Brynner. Dupa o ecranizare turca pentru micul ecran din 2010, in acest an, a venit randul producatorilor japonezi sa realizeze un serial omonim in 11 episoade (Karamazov no Kyodai) in care transpun povestea din vastul roman in lumea moderna a realitatilor din Japonia. Din pacate pentru publicul in special tanar japonez, romanul lui Dostoievski si, probabil, intreaga literatura clasica rusa ramane o mare necunoscuta, multi din fanii serialului recunoscand ca abia dupa ce l-au urmarit au aflat ca exista si un roman scris in urma cu mai bine de un secol. Nu trebuie sa ne mire acest lucru, cu toate ca, de exemplu, pentru noi, romanii, Haruki Murakami e mai cunoscut decat Dostoievski sau Lenin pentru japonezi. Poate si din acest motiv producatorii de la Fuji TV s-au gandit sa realizeze un serial care sa redea cat mai fidel povestea din romanul clasic, dandu-i un parfum aparte. Nu de alta, dar in general astfel de ecranizari, cu exceptia Hollywood-ului si a tarii de origine a scriitorului sunt unicat in alte tari, unde realizarea unui remake dupa o opera straina e un lucru foarte rar. In pur stil japonez, serialul e regizat de 3 regizori, iar in rolurile principale ale celor 3 frati au fost distribuiti Ichihara Hayato (recent vazut in rolul principal din DOG X POLICE), Saito Takumi si Hayashi Kento, insa adevarata surpriza a serialului a constituit-o interpretarea personajului negativ de catre actorul Yoshida Kotaro, ce a fost recompensat la a 76-a editie a premiilor Academiei japoneze de film pentru televiziune cu pemiul pentru Cel mai bun actor inr-un rol secundar.

Exista un motiv pentru care aceasta serie are titlul de „The Brothers Karamazov” (Fratii Karamazov). Desi e o realizare a celei de-a 7-a arte, in care totul e descris prin imagini, acesta se dovedeste un veritabil roman psihologic, cercetand caile prin care mintea poate fi innegurata de aburii crimei dar si stradania de a-i invinge, de a-i lasa sa se risipeasca si a ramane om. Urmare unei cereri facute de fiul sau, primul nascut, Kurosawa Bunzo, magnatul imobiliarelor din orasul Karasumi, isi convoca toti copiii la o reuniune de familie, urmand sa ia decizii importante pentru acestia. Intrunirea e amanata de insusi convocatorul ei, caci vrea sa intarzie cat mai mult momentul izbucnirii furiei. Inevitabil, intrunirea e doar amanata si are loc a doua zi, cand Bunzo se dezlantuie umpland de venin asistenta si rascolind ura. Nu mult dupa aceasta, Bunzo e gasit mort, cu capul sfaramat si singurele persoane din preajma sa au fost fiii lui, care acum sunt anchetati. In cursul anchetei, aflam povestea vietii protagonistilor si a motivelor care i-ar fi deteminat pe oricare din ei sa ajunga pana la comiterea crimei si, in final, fireste, aflam vinovatul.

Povestea ne poarta intr-o lume plina de tenebre, temeri si nesiguranta, in lumea unor tineri ce au crescut drept copii terorizati de autoritatea incontestabila si detestabila a unui tata animalic, ce traieste in jungla afacerilor sale si trateaza toate lucrurile si fiintele umane din preajma-i dupa gradul de utilitate pe care il aduc in succesul intreprinderilor sale. Kurosawa Bunzo invarte afacerile imobiliare ale orasului Karasumi. Nu conteaza prin ce mijloace, tot ce-si doreste trebuie sa posede. E un om fara nici una din caracteristice speciei umane: nu grija, nu compasiune, nici consideratie si, evident, nu iubirea aproapelui. Doar cinism si iubire de sine. Exclusiv de sine. Pe neasteptate, sotia Azusa, ce-i nascuse un fiu, il paraseste lasand copilul in urma. Bunzo se recasatoreste cu inocenta Shiori, repede devenita martora la felul inuman in care e tratat micul Mitsuru, lovit, gonit si insultat mereu, in numele mamei sale. Plina de compasiune, Shiori incearca din rasputeri sa protejeze copilul si apoi, si ceilalti doi copii carora le da ea nastere. Femeia dispretuita si injosita incearca sa reziste dar, ingrozita de soarta ce i-o ordona barbatul ei, isi ia zilele lasand acum, trei copii orfani, in batjocura tatalui ce nu are nici un sentiment pentru ei. Copiii vad numai nelegiuiri, violenta, orgii alcolice si parada de femei usoare, nevoiti sa se ascunda de fiecare data cand tatal lor se distreaza. Umilirea, injuriile si loviturile sunt hrana lor de toata ziua. Nu au pe nimeni sa-i protejeze. Se au doar unul pe celalalt si amintirea invataturilor blandei Shiori pe care toti trei o idolatrizeaza: „cand cineva e in nevoie, ceilalti trebuie sa-i fie aproape ca o lumina calauzitoare”.

Asa au reusit sa atinga maturitatea. Cel mare, Mitzuru, fiul Azusei, cea fugita, e un ratat. A plecat de acasa cat de repede s-a putut. Cartea nu i-a fost prietena si nici nu l-a incurajat nimeni. Nu-i capabil sa reuseasca in nici o intreprindere: desi e „un dur”, nimic nu-i iese, e mereu inselat si lefter, dator camatarilor dar seamana tatalui: mereu e cu alta femeie. Traieste o viata boema in lumea rau famata a orasului natal, departe de „atentiile” tatalui dar mereu in vizorul acestuia. Mereu e „adus pe calea cea buna” de perseverenta Endo Kanako, fiica primarului, ce-l iarta mereu si mereu e iar inselata. Ultima sa obsesie e Yoshioka Kurumi, ocazionala iubita si angajata pentru placeri a tatalui sau.

Al doilea fiu, Isao, silitor, responsabil si respectuos, face tot ce-i sta in putinta sa respecte dorintele tatalui, si pentru a i se permite sa mearga la studii, incheie cu tatal sau un contract de creditare, cu dobanda „preferentiala” dubla fata de cea normala si cu promisiunea ca-i va fi de ajutor afacerilor, caci vrea sa ajunga om al legii. A reusit sa-si termine studiile si lucreaza la o mare firma de avocatura, in Tokyo. Se straduie din rasputeri sa-si pastreze sufletul curat si sa ramana in acelasi timp supus tatalui, desi dorinta sa cea mai fierbinte este desprinderea din influenta acestuia. Pentru a-si inabusi rabufnirile de furie neputincioasa, isi varsa naduful scriind un roman psihologic, in care-si arunca toate pornirile ucigase si astfel, necomitand nici un rau, agreseaza doar hartia si-si poate pastra curatenia sufletului si-a constiintei. E indragostit inca din facultate de Kanako, dar aceasta l-a preferat pe fratele mai mare.

Mezinul, Ryo, studios si el, urmeaza medicina si traieste in casa parinteasca inca, devotat parintelui sau, desi grijuliu sa nu-i stea in cale. Singurul aflat in casa, e nevoit sa rabde toate nelegiuirile parintelui si sa-l vada in cele mai degradante ipostaze, de care batranul, culmea, e mandru. Firea lui Ryo e cea mai fidela intruchipare a blandei Shiori. E plin de compasiune, de intelegere si bunatate, castigandu-si statutul de „bleg” al familiei; cauta cu infrigurare sa indrepte relele parintelui, riscand enorm uneori, doar pentru mantuirea pacatelor acestuia.

Dupa plecare fiilor mai mari, casa ramane doar a lui Bunzo, urmarit din umbra de Ryo si de omul bun la toate, Suematzu, angajat de secretarul personal al afaceristului, Oguri. Oguri e un om trecut de prima tinerete, devotat sefului sau, insarcinat cu ducerea la indeplinire a tuturor ordinelor lui Kurosawa, indiferent de moralitatea sau legalitatea acestora. El stie afacerile firmei pe de rost, si-i este necesar sefului si acasa. Menajul e facut exclusiv de tanarul Suematsu, cu meticulozitate, promptitudine, eficienta si maxima discretie. Dorintele stapanului sunt ghicite din ochi si realizate instant; pe scurt, angajatul ideal; nimic nu scapa observatiilor sale si e martor orb si mut al suferintelor lui Ryo si mai nou, dupa intrunirea familiei, a framantarilor lui Isao. Mai avem cateva personaje ce ajuta la conturarea protagonistilor Il avem pe Sugiyama Tokuro, subcontractor al lui Kurosawa Bunzo, gata sa falimenteze si pe fiul acestuia, micul Ichiro, o fosta menajera s.a..Fiind un serial psihologic-politist, evident, avem un anchetator, pe inspectorul Irie, om cu sarcina ingrata: oricat de nedrept i se pare sa pedepseasca pe cineva pentru curatarea infectiei morale din oras, drept este s-o faca. Asa-i legal. Sigur pe sine, meticulos si dedicat, se incranceneaza sa descopere autorul crimei cat mai rapid, in mare parte si pentru orgoliul personal.

Fireste, nimic „nu-i ce pare-a fi” si finalul ne va surprinde… mult. Caracterele copiilor lui Bunzo, departe de-a fi „sangele” parintelui lor, se dovedesc a fi aproape in exclusivitate al mamei, Shiori, chiar si pentru cel care nu era al ei. Morala? Poate ca samanta raului exista dar depinde cum e cultivata. Educatia facuta cu suflet poate invinge chiar si… codul genetic!

Traducerea serialului a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil

Archive: decembrie 2013

Lesson of the Evil (2013) – cu mascã sau fãrã mascã, Takashi Miike şocheazã din nou !

The Brothers Karamazov (Karamazov no Kyodai) (2013) – episodul 3 subtitrare in romana

The Heirs (The Inheritors, The One Who Wants To Wear The Crown, Bear The Crown ) (2013) – episodul 18 subtitrare in romana

Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 12 subtitrare in romana

The Heirs (The Inheritors, The One Who Wants To Wear The Crown, Bear The Crown ) (2013) – episodul 17 subtitrare in romana

Empress Ki (Hwatu) (2013) – episodul 11 subtitrare in romana

The Brothers Karamazov (Karamazov no Kyodai) (2013) – episodul 2 subtitrare in romana

The Brothers Karamazov (Karamazov no Kyodai) (2013) – episodul 1 subtitrare in romana

The Brothers Karamazov (Karamazov no Kyodai) (2013) – o ecranizare fidelã a ultimului roman al lui Dostoievski, plasatã în Japonia contemporanã