Detectivul Choi (Yang Dong-geun) duce o viata stresanta in Seul. Aflat de dimineata pana seara pe teren, la munca de jos, pe urmele infractorilor, nu de putine ori se trezeste umilit de acestia, ultima oara ramanand inchis intr-un lift timp de 3 zile, uitat de toti. Satul de aceasta viata, solicita transferul intr-un sat uitat de lume din provincia Kangwon. Locul pare Raiul pe pamant pentru el: peisaje pitoresti, locatii relaxante unde poate dormi in voie nederanjat de cineva si, mai ales, e locul unde niciodata nu se intampla vreo infractiune. Lumea este linistita si cinstita, astfel ca nici el, nici colegul politist Goh (Hwang Jung-min) de prin partile locului nu au nimic de facut de dimineata pana seara decat sa ajute localnicii fie la arat, fie la alte evenimente neprevazute ce apar in viata rurala. Doar ca intre cei doi exista o mica mare diferenta: daca Goh, plictisit de ani de zile de linistea si corectitudinea localnicilor, vrea sa iasa din monotonie facand orice altceva, detectivul Choi isi doreste exact opusul: o viata traita pana la adanci batraneti in acest mediu. In momentul in care Politia decide sa faca restructurari, ghinionul (sau dupa caz norocul) da peste cei doi parteneri. O directiva de la centru stabileste ca sectiile de politie din tara care nu au rezolvat nici macar un caz in decursul unui an vor fi inchise, iar politistii, detasati la… Seul. Goh e in al noualea cer, visand la adrenalina din Seul, insa Choi e cu nervii la pamant. Drept urmare, fiecare din cei doi va trage intr-o directie diferita: Goh va face totul sa mentina linistea in sat pentru a fi detasat la Seul, in timp ce Choi va face totul pentru a provoca localnicii sa comita o infractiune cat de mica, pentru a rezolva un caz si sectia sa nu se inchida…

“The Last Wolf”, filmul de debut al regizorului coreean Koo Ja-hong, e una din productiile tipice de dinaintea schimbarii la fata a filmului coreean. Indiferent de ce gen vorbim, filmele de dinainte de 2005 au cateva trasaturi comune ce le aseamana. Vorbim de bugetul limitat pus la dispozitia echipei de productie, ce trebuie sa se descurce cu el pentru a transpune in imagini un scenariu nu de putine ori de calitate medie, ce nu exceleaza. Vorbim de actori ce de cele mai mule ori nu au cunoscut consacrarea. Si, nu in ultimul rand, vorbim de o limitare generala a exprimarii de lucruri noi, in aceste filme “de duzina”, strict comerciale. “The Last Wolf” a avut premiera in doar 26 de cinematografe coreene, extrem de putine pana si pentru acum 13 ani, daca aveai niste asteptari sub aspect financiar, si a fost vizionat datorita acestui lucru de doar 47.000 de coreeni, incasarile totale obtinute la box-office fiind de doar 265.000 $. Aceste cifre spun tot despre ceea ce a fost filmul coreean acum 13 ani si ceea ce a ajuns in prezent, iar ca termen de comparatie e suficient sa amintim ca un film documentar din 2014, ce a devenit cel mai de succes documentar coreean din toate timpurile, “My Love, Don’t Cros That River”, ce a fost difuzat in nu mai putin de 806 cinematografe coreene, a avut aproape 5 milioane de bilete vandute si incasari de 32,5 milioane dolari. Vorbim de un documentar ce a avut un buget sub cel al lui “The Last Wolf” de acum 13 ani. Insa ar trebui sa judecam filmele in epoca lor, raportat strict la realitatile acelor timpuri, orice astfel de comparatie avand doar rolul constientizarii unei evolutii sau a unui regres in domeniu.

“The Last Wolf” aduce in prim-plan doi actori promitatori in anul 2004, Yang Dong-geun si Hwang Jung-min. Yang Dong-geun nu a reusit sa faca saltul spre o treapta superioara in cariera sa, desi a fost distribuit in mai multe productii interesante, precum “Address Unknown” a lui Kim Ki-duk, “Dance, Dance” alaturi de un Joo Jin-mo tanar si atragator, “Hae-joo, the Disco King”, “Fighter in the Wind” sau “Perfect Game”. E un actor foarte bun, insa mai degraba se pliaza perfect pe genul filmelor cu gangsteri sau politisti, cele care in prezent au devenit foarte rare sau daca se mai fac, in general se fac cu actori de roluri secundare si cu bugete mici. In schimb, Hwang Jung-min a facut un salt urias in doar cativa ani, devenind in prezent unul din cei mai bine platiti si mai cautati actori din industria coreeana de film, numele lui fiind asociat cu blockbuster-uri precum “Blades of Blood”, “The Unjust”, “New World”, “Ode to My Father”, “Veteran”, “A Violent Prosecutor”, “Asura”, “The Wailling” sau “The Battleship Island”. In roluri secundare ii revedem pe Oh Dal-soo, Oh Gwang-rok sau Jang Hang-seon. Filmul imbina comedia cu actiunea, doza de mister pe care regizorul scenarist incearca sa o introduca in desfasurare fiind nu doar inutila, ci nici macar explicata. Si ne referim aici la titlul filmului, “Ultimul Lup”, ce face legatura intre “lupul” stresat ce fuge de nebunia din Seul, salbatic si singuratic in metodele de lucru, si lupul gasit in padurile din zona rurala unde e transferat, “ultimul lup” din regiune, a carui prezenta nu e suficient exploatata de scenariu pentru a capata o aura de mister. Nota de umor e destul de stearsa si improvizatiile sunt la ele acasa, inspiratia scenaristului fiind criticabila cand vine vorba de umor (si ne referim de exemplu, aici, la scena cu apa de izvor si cu copiii insetati). In multe momente astepti ca glumele sa aiba si o finalitate, insa aceasta intarzie sau se sfarseste prin improvizatii ale celor doi protagonisti, de altfel foarte buni pe partea de comedie, dar care nu au avut sansa unui scenariu prea ofertant, de aceasta data. Filmul abunda in clisee specifice tematicii rurale, ironizandu-se lipsa de educatie si prostia si subliniindu-se natura sincera a omului de la tara, neatins de trasaturile negative ale omului de la oras. Ce merita cu adevarat urmarit in acest film e inversarea de roluri intre politistul de la oras si cel de la sat, primul dorind cu orice pret sa fuga de forfota si nebunia din mediul urban, in timp ce al doilea isi doreste cu orice pret adrenalina si sa fie in centrul atentiei la oras. Distanta dintre cei doi e ca cea dintre plictiseala si epuizare, doua extreme ce fac aparent imposibila o punte de legatura si o armonizare a viziunilor. Si totusi, cei doi trebuie sa convietuiasca si, in acelasi timp, sa isi implineasca aspiratiile. Pe alocuri amuzant si deconectant prin locatiile superbe in care se desfasoara cea mai mare parte din actiunea filmului, “The Last Wolf” ramane o mostra a ce a fost odata filmul de actiune cu accente comice coreean. Descoperirea unor actori cunoscuti in roluri de dinaintea consacrarii nu poate fi decat o placuta experienta pentru cunoscatorii si admiratorii filmografiei lor.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premira in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil