“The Master” (2015) (cunoscut cu titlul international “The Final Master”) e cel de-al treilea film al carierei regizorale a lui Xu Haofeng. Regizorul nascut in Beijing in 1973 a practicat artele martiale de la varsta de 14 ani, un stil centrat pe lupta din maini, pe care il vedem aplicat din plin in aceasta noua productie. Intrand la Acedamia de Film din Bejing, studiind regia, a dat si o aplicare cunostintelor de arte martiale, devenind si regizor de coregrafie, ocupandu-se si de scenele de lupta din filmele sale. A absolvit in 1997 si a devenit ucenicul a doi maestri de arte martiale, unul din ei inspirandu-l sa scrie romanul biografic “The Bygone Kung Fu Wolrd”. In 2007 a publicat romanul “Monks Come Down the Mountain”, devenit best-seller, care anul trecut a fost ecranizat cu succes de Chen Kaige. In 2011, Xu a debutat ca regizor cu “The Sword Identity” inspirat din romanul sau omonim, castigand 2 premii si obtinand critici pozitive la Venetia. In 2012 colabora cu Wong Kar-wai la scenariul lui “The Grandmaster”, un film cu 53 de premii si 50 de nominalizari, regizand si “Judge Archer”, un film cu un buget redus. In 2014 publica romanul “The Master”, ce a si stat la baza productiei sale omonime din 2015, ce a avut in general critici favorabile. Filmul a castigat 3 premii si a avut 9 nominalizari, intre care cele mai prestigioase au fost premiul pentru Cea mai buna coregrafie si nominalizari la Cel mai bun scenariu si Cea mai buna actrita intr-un rol secundar la Golden Horse Awards. Cele mai importante figuri ale productiei sunt actorul Liao Fan, cunoscut pentru rolul premiat la Berlin cu Ursul de Aur din “Black Coal, Thin Ice”, Song Jia (din recentul “My Beloved Bodyguard”) si Jiang Wenli, o cunoscuta actrita de televiziune din China, in rolul principal negativ.

In 1912 lua nastere primul dojo din Tianjin, un oras din nordul Chinei, astazi al patrulea ca marime dupa Shanghai, Beijing si Guangzhou. 20 de ani mai tarziu, Tianjin a devenit orasul artelor martiale, discipoli si maestri de arte martiale din intreaga China venind aici in cautarea faimei si gloriei. Un maestru din Sud, Chen (Liao Fan), incearca sa patrunda cu stilul sau necunoscut in Nord, Wing Chun, in elitista si inchisa lume plina de tabu-uri a luptatorilor de arte martiale din Tianjin. Orasul isi are propriile reguli, iar lumea artelor martiale interzice transmiterea catre o persoana straina de Tianjin a invataturilor martiale. Existau 90 de dojo-uri in oras, si o regula de baza: daca invingeai 8 dojo-uri, puteai sa-ti deschizi un dojo si sa iti predai propriul stil de lupta acolo. Pana atunci, nimeni n-a invins mai mult de 5. Acesta era si telul veneticului maestru Chen, odata mostenitor al unei mari averi pe care a pierdut-o in urma unei rebeliuni, acum in cautarea deschiderii unui dojo in Tianjin pentru a nu lasa ca Wing Chun-ul sa moara. Doar ca se ciocneste de regulile stricte si tabu-urile din Tianjin, el fiind un strain. Pentru a reusi in planul sau, se casatoreste formal cu o localnica (Song Jia) si, pentru ca in curand nu va mai putea lupta din cauza varstei, pune la cale un plan impreuna cu Marele Maestru al lumii artelor martiale din Tianjin: antrenarea unui discipol caruia sa-i transmita toate secretele stilului sau, care sa infrunte, dupa 2-3 ani de antrenament, cele 8 dojo-uri pe care trebuie sa le invinga. Doar ca in planul maestrului Chen interfereaza mai marii locali, ce complica lucrurile cu interesele lor meschine.

Xu Haofeng e unul din regizorii de mare perspectiva ai Chinei zilelor noastre. Faptul ca a practicat artele martiale, faptul ca isi scrie propriile scenarii si romane si talentul evident pe care il are in regizare sunt tot atatia factori decisivi pentru un viitor stralucit in lumea filmului. In filme precum “The Sword Identity” sau in “The Grandmaster” (la care a colaborat ca scenarist) punctul vulnerabil a fost in mod paradoxal tocmai scenariul, in ciuda realizarii lor de exceptie. Xu a preluat stilul lui Wong Kar-wai din “The Grandmaster”, dand o infatisare noua, moderna, filmelor de arte martiale. “The Master” se departeaza evident de tiparul clasic al filmelor de arte martiale chinezesti, mutand accentul dinspre o poveste plina de clisee si previzibila inspre una spusa intr-un mod aparte, prin imagini dinamice si unghiuri de filmare neconventionale. “The Master” e o experienta noua pentru iubitorii genului, in care nu primeaza actiunea, luptele spectaculoase sau cascadoriile, ci firul narativ. In fapt, intai de toate filmul e o drama – drama ultimului pastrator al secretelor Wing Chun-ului, care calatoreste in orasul sfant al artelor martiale al vremii, Tianjin, pentru a transmite lumii cunostintele sale. Doar ca se ciocneste de tabu-urile locale, pe care incearca sa le ocoleasca printr-o intelege cu Marele Maestru din Tianjin, ce e si el constient ca daca aceste cunostinte nu sunt transmise viitoarelor generatii, indiferent de stilul de lupta, acestea se vor stinge odata cu maestrii purtatori. Astfel, lupta maestrului Chen ce incepe nu e una neaparat pentru a demonstra superioritatea unui stil de lupta asupra altuia, cum vedem in clasicele filme de arte martiale, cat una de supravietuire a insusi stilului de lupta intr-o lume in continua schimbare, in care rolul dojo-urilor (un termen japonez dat scolilor de arte martiale, ce devine de actualitate odata cu prima invazie manciuriana din 1931) tinde sa fie preluat de armata. Nu avem parte de foarte multa actiune pe durata filmului, poate cel mult o confruntare finala ce tine minute bune in incheierea filmului, in rest primand latura dramatica a povestii, spusa intr-un stil noncomformist, cu imagini surprinzatoare si cu o coloana sonora atipica acestui gen de filme. Inevitabil, exista tentatia de a face o comparatie cu seria de filme “Ip Man” dedicata vietii celui mai important exponent al Wing Chun-ului. “Ip Man” (si sequel-urile) a fost un film pur comercial, mult mai vast ca si cuprindere, biografic, abordand toate laturile vietii marelui maestru, in toate perioadele sale, existand si un star de prima mana, Donnie Yen, care a atras toata atentia. “The Master” nu e un film autobiografic, insista doar pe o perioada de cativa ani din viata unui maestru mai putin cunoscut, iar numele lui Yip Man nici macar nu este amintit. In “The Master”, latura dramatica nu e suficient potentata, datorita unei superficiale portretizari a personajului principal. E clar ca chinezi nu sunt maestri in zugravirea personajelor, in stabilirea unei legaturi dincolo de ecran intre personaj si spectator, asa cum sunt coreenii. Povestea insasi e putin incalcita, lipsand explicatiile clare pentru care aceasta evolueaza intr-o anume directie, principalul defect de altfel si al filmului de debut al regizorului, “The Sword Identity”. Insa o oarecare evolutie in bine se simte, parca exista mai multa claritate in toata graba cu care e spusa povestea, povestea pare mai inchegata ca in “The Sword Identity” si, pana la urma, spectatorul intelege incotro se indreapta filmul. Din fericire, aceste lipsuri sunt compensate din plin de munca cameramanilor, de coregrafia impresionanta a scenelor de lupta, de decorurile superbe, de noncomformismul stilului regizoral plin de inovatii atipice filmului chinezesc. “The Master” e un fel de “The Grandmaster” al lui Wong Kar-wai insa mult mai logic, la fel de extravagant si atragator vizual, putin cam lent, una peste alta o experienta placuta ce arata ca filmul chinezesc are resurse sa tina pasul cu timpurile prezente, sa se transforme si sa iasa din specificul sau.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in pemiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Multumiri lui polux pentru contributia adusa la acest proiect.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil