Yen (Peter Ho) e un spadasin ratacitor ce stapaneste un stil de manuire al sabiei propriu si aproape invincibil. Desi ucide la comanda, are principii si in realitate fiecare misiune o vede ca pe un antrenament in vederea infruntarii finale: cea pentru recunoasterea calitatilor sale de spadasin si intrarea in istoria lumii artelor martiale. Rivalul sau e Al Treilea Maestru, cel de-al treilea fiu al temutului clan Hsieh, ce stapaneste lumea artelor martiale prin stilul superior de lupta si prin macelurile dezlantuite la adresa celorlalte clanuri razboinice. Casa Sabiei Supreme, resedinta clanului Hsieh, a devenit un teritoriu interzis cutezatorilor, care odata ajunsi pe insula de langa Lacul Verde, nu se mai intorceau. Spadasinul Yen e angajat de domnita Mu-yung Chiu-ti sa-l ucida pe Al Treilea Maestru, care in mai multe randuri o ranise sentimental, parasind-o chiar in fata altarului. Cum utilul (banii) face intotdeauna casa buna cu placutul (telul propriei sale vieti, infruntarea finala cu rivalul care mereu l-a tinut in umbra), Yen porneste sa-si infrunte destinul. Doar ca odata ajuns pe insula, ajunge sa cunoasca cea mai mare dezamagire a vietii sale, care vrand, nevrand, ii va schimba viata…

Produs si scris de celebrul Tsui Hark, “Sword Master” e o productie nou-nouta chinezeasca ce imbina fantezia cu artele martiale si aventura intr-un mod mai putin obisnuit pentru zilele noastre. De fapt, trebuie spus ca filmul e un remake dupa o productie din 1977 realizata de celebrele studiouri de film din Hong Kong “Shaw Brothers”, “Death Duel”, care la randul ei avea la baza romanul lui Gu Long, “The Third Master’s Sword”. Lucrul si mai interesant e ca “Sword Master” e regizat de Derek Yee, autorul unor filme precum Triple Tap, Shinjuku Incident sau One Night in Mongkok, regizor care chiar a interpretat rolul principal in filmul din 1977, cel al celui de-al Treilea Maestru. A fost rolul care, practic, i-a lansat cariera de actor, mai apoi Derek Yee aparand ca actor in numeroase filme wu-xia din anii ’70-80. In “Sword Master”, rolurile principale le revin lui Peter Ho (pe care il stim din “The Monkey King” si “Cold Steel”) si Lin Gengxin (mai tanar cu 13 ani ca partenerul lui din film si mult mai aratos, pe care ni-l amintim din “Young Detective Dee” si “The Taking of Tiger Mountain”).In China, filmul a obtinut incasari de 14,7 milioane dolari nefiind un mare succes de casa, si exista si explicatii pentru acest lucru. In primul rand, povestea nu este una spusa in stilul in care ne-a obisnuit cinematografia chineza de gen a ultimilor ani. Pe alocuri, daca nu urmaresti atent firul epic si numele personajelor, risti sa nu intelegi ce se intampla in prima jumatate a filmului. Si asta din cauza structurii scenariului, in care cele doua personaje principale sunt prezentate independent unele de altele jumatate din film, si a atmosferei linistite a filmului. Deci, o prima hiba a productiei e scenariul destul de incoerent si inconsecvent, cu un numar mare de personaje secundare aduse la un loc fara o logica care sa se intrevada de la bun inceput. In al doilea rand, atmosfera din filmul lui Derek Yee din 2016 e identica cu cea din “Death Duel” din 1977. Filmarile interioare dar si mare parte din cele exterioare (chiar daca acestea sunt prelucrate grafic prin metode moderne) ne aduc in fata ochilor decorurile specifice filmelor turnate de studiourile Shaw Bros in anii ’70-’80. Tot ce mai lipsea din aceste decoruri artificiale erau cablurile pe care pe vremuri actorii si cascadorii le foloseau pentru a-si face numerele de lupta. Si apare o fireasca intrebare: pentru ce sa revii in secolul XXI la atmosfera unui film din epoca de aur a productiilor de gen din Hong Kong, la o epoca de mult apusa si a carei stralucire nu o poti reda nici macar cu mijloacele moderne ? Doar de dragul nostalgiei regizorului si a faptului ca odata a interpretat rolul principal in filmul pe care acum il regizeaza ? Nu in ultimul rand, iubitorii filmelor wu-xia moderne, care au inceput sa-si schimbe parerea despre filmele chinezesti de epoca odata cu productii precum “Reign of Assassins”, “14 Blades”, “The Four” si altele ale ultimului deceniu, vor simti o crunta dezamagire cand vor vedea “Sword Master”, ce e parca o intoarcere in timp sub aspectul realizarii in urma cu 40 de ani. Unde exceleaza filmul e pe partea sa artistica, avand pe alocuri frumusetea vizuala a unui “The Assassin” a lui Hou Hsiao-hsien. Din nefericire, publicul acestui gen de filme isi doreste lucruri cat mai simple, directe si spectaculoase, ori “Sword Master” solicita intai de toate multa rabdare si atentie pentru a reusi sa iti placa. Jocul celor doi protagonisti e excelent, insa din nou regasim vechea hiba a acestor filme: personajul pozitiv e perfect in pozitivismul sau, curajos, drept, insetat de dreptate, pe cand personajul negativ (cu toti asociatii) sunt din start damnati sa-si duca soarta intunecata fara posibilitatea de a se schimba. Daca e sa concluzionam, “Sword Master”, in ciuda unor pareri pozitive din partea criticilor de film (pareri firesti daca ne gandim ca un critic de film cauta intotdeauna ceva nou sau reinventat in subiectul analizei lor pentru ca, se stie, inovatia e cheia progresului), pentru publicul larg va fi doar un film oarecare, o calatorie inutila inapoi in timp cu 40 de ani ce nu poate decat sa tradeze o aparenta pana de idei a scenaristilor chinezi in materie de productii de epoca. Daca in absenta unui star de actiune care sa mai atraga lumea in salile de cinema se mai adauga si o pana de idei in materie de scenarii, putem concluziona, oare, ca asistam la o criza a filmului chinezesc comercial de epoca ? Numeroasele sequeluri ale unor retete reusite din anii anteriori (The Four, Detective Dee, Monkey King, Journey to the West) si filme de epoca mai putin reusite (The Sword Identity, The Warrior and the Wolf, The Assassin, The Last Supper), ca acesta, ne induc, din pacate, o astfel de concluzie…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil