Anul 2002 in cinematografia coreeana poate fi descries drept “cel mai bun din toate timpurile sic el mai prost din toate timpurile”. Pe de o parte, filmul coreean si-a continuat ascensiunea fulminanta in popularitate, reusind sa cucereasca peste 42% din piata autohtona de film, dominate de productiile hollywoodiene. A fost anul unor mari succese de box-office precum “Sex is Zero” sau “Marrying the Mafia”, dar si al unor placute surprize – “Chihwaseon” (al lui Im Kwon-taek) si “Oasis” (al lui Lee Chang-dong). Pe de alta parte, anul 2002 a fost unul in care multi investitori si-au pierdut increderea in industria coreeana de film, multe filme cu buget urias suferind esecuri usturatoare (“R.U.Ready ?“, “Yesterday”, “Resurrection of the Little Match Girl”). Multe companii care in 2000 si 2001 s-au avantat in domeniu au fost nevoite sa renunte ca urmare a pierderilor suferite de esecul filmelor in care au investit, si multe proiecte au fost anulate. Din punct de vedere artistic, filmul coreean era in forma maxima.Filme precum “Chihwaseon”, “Oasis”, “My Beautiful Girl, Mari” erau premiate la nivel international, in timp ce “Sympathy for Mr. Vengeance” sau “Turning Gate” desi nepremiate au obtinut aprecierea criticilor de film. Pe acest fundal a fost realizat si filmul de epoca “Saulabi”, o co-productie coreeano-japoneza (in acelasi an se mai realiza o astfel de co-productie, “2009 Lost Memories”) ce venea dupa blockbuster-ul “Musa”. “Saulabi” nu poate fi comparat cu “Musa”, un film cu un buget ridicat si cu actori de prima mana in distributie, insa ca film de epoca este captivant, avand o frumusete aparte. Scenariul e unul care prinde, fiind scris de Lee Hwan-kyung (scenaristul lui “Champ” si a lui “He Was Cool”), in timp ce in rolurile principale apar Lee Sang Hyun (un actor talentat dar prea putin distribuit in filme – Windstruck, Mutt Boy), Takaaki Enoki (in rolul negativ, un actor japonez cunoscut pentru numeroasele roluri din filme si seriale istorice) si actrita Uememia Masako. Filmul este partial vorbit in japoneza, partial in coreeana, lucru firesc cata vreme actiunea se petrece pe teritoriul japonez.

In urma unificarii celor 3 regate vechi coreene prin alipirea la Silla a Goguryeo si Baekje, peninsula coreeana ajunge sa fie controlata de un singur regat puternic, Silla. Baekje isi inceteaza existenta, iar multi dintre luptatorii fostului regat fug cu familiile lor in Japonia. Aici se stabilesc pe domenii intinse apartinand seniorilor japonezi si formeaza comunitati cu traditii si mod de viata diferit de al localnicilor. Considerati pasnici, acestia sunt lasati sa traiasca in voie, insa timp de secole, in randul lor renaste ideea recuceririi Baekje. La aproape 500 de ani de la sinuciderea rituala a razboinicilor Baekje, simbol al loialitatii fata de ultimul rege al Baekje capturat de inamic, Woo-do, un iscusit in manuirea sabiei si in fierarit e trimis de maestrul sau cu misiunea clara de a gasi un anume individ Kanemaru, care urmeaza sa-l ajute la crearea Sabiei Celeste. Aceasta, in ciuda numelui pompos si a miturilor despre puterile ei, trebuia sa fie o sabie facuta dintr-un metal care sa reziste sabiilor inamicului din Silla, iar tehnica de realizare a ei presupunea ani buni de munca asidua in vederea gasirii elementelor potrivite pentru realizarea ei. Odata realizata, Sabia Celesta ar fi trebuit sa pastreze viu spiritul razboinic al Baekje sis a ofere speranta recuceririi patriei pierdute. Woo-do ii salveaza viata lui Kanemaru, ce se dovedeste a fi un batran betiv, dar care detine unele cunostinte cruciale pentru realizarea sabiei. Salvarea vine in urma unei lupte cu unul din samurai seniorului Ando, stapanul unei mari parti a Japoniei ce tocmai venea in vizita la cetatea Otto pentru a-si cunoaste viitoarea sotie, pe Osame. Lordul e fascinat de stilul de lupta si de curajul luptatorului din Baekje si nu doar ca-i cruta viata, dar ii si propune sa intre in anturajul sau, lucru pe care Woo-do il refuza. Insa cel pe care l-a crutat azi Lordul Ando urmeaza a se dovedi dusmanul de maine… caci destinul face ce face si ii va aduce curand pe cei doi din nou fata. Insa de aceasta data lucrurile vor sta altfel.

Termenul “Saulabi” (“ssaurabi”), poate parea suprinzator, nu e un termen care sa apara in vechile texte coreene. Pentru prima oara a fost folosit de un professor de istorie a matematicii in 1983, acesta “inventand” cuvantul prin alaturarea a alte doua cuvinte: “Saul” (care in coreeana inseamna “a lupta”) si “Abi” (care inseamna barbat, tata, parinte). Asadar, “Saulabi” ar putea fi tradus prin “un barbat (parinte, tata) care lupta”. In anii ’90, cuvantul a inceput sa fie recunoscut ca un cuvant din vocabularul sud-coreenilor in special dupa ce editia coreeana a seriei de jocuri video japoneze “Samurai Showdown” a aparut in Coreea sub numele “Ssaurabi Tuhon” (“Spiritul de lupta al Ssaurabi”). Unele organizatii de arte martiale din Coreea chiar sustin ca ssaurabi ar fi fost razboinici din Baekje (cunoscutul regat din sud-vestul peninsulei coreene) si ca de fapt samuraii japonezi s-ar trage din ssaurabi. Cu toate aceste speculatii, nu exista nici o dovada, nici lingvistica, nici istorica care sa sustina astfel de afirmatii, totul fiind o teorie pur fantezista. Filmul lui Moon Jong-geum din 2002 are in centrul sau aceasta teorie ciudata. Sub aspect istoric, nu exista nici o dovada a existentei unei caste similare samurailor in Coreea, si nici vreo dovada literara a existentei ssaurabi in Baekje. Mai exista un argument lingvistic ce desfinteaza aceasta teorie, anuem acela ca la origine, “samurai”-ul nu avea nimic de-a face cu luptele sau calitatea de razboinic. Initial, “samurai” ii desemnau pe “cei ce slujeau de aproape pe nobili”, pronuntandu-se “saburau”. Asadar, e imposibil ca “samurai” (o categorie de slujitori pasnici) sa se traga din “saulabi” (“barbati care lupta”). In consecinta, si filmul “Saulabi” e o pura fictiune, fara corespondenta in realitate.

“Saulabi”, chiar daca unii ar putea spune ca nu e tocmai pe placul lor – caci cand spui “filme istoric” automat te gandesti la multa actiune spectaculoasa, una din bolile filmului zilelor noastre -, ramane un film ce poate fi caracterizat printr-un cuvant simplu, “frumos”. Intr-o lume a vitezei, un ritm alert e obligatoriu pana si in filme, insa “Saulabi” e un cu totul alt gen de film, pare desprins din alta perioada a istoriei filmului coreean. Povestea e spusa cu suflet, pe indelete, iar scenele de lupta nu sunt gratuite sau de dragul spectacolului. Insusi stilul de realizare al filmului si pelicula pe care a fost inregistrat ne amintesc de filmele istorice de la noi din anii ’80, si nici o clipa nu ai crede ca vorbim de o productie din 2002, anul exploziei Hallyu. Desi scenaristul e unul coreean, se pot distinge doua caracteristici clare specifice fiecarei tari co-producatoare: in prima jumatate actiunea e lenta, dupa specificul filmelor istorice japoneze, pe cand in a doua, actiunea se dezlantuie intr-o avalansa de evenimente spuse cu suflet in purul stil coreean. E un lucru ce trebuie remarcat, deoarece rar ti-e dat sa vezi combinatia specificului celor doua cinematografii est-asiatice atat de diferite intr-un mod atat de cursiv si placut ochiului cum a reusit regizorul coreean. Coregrafia scenelor de lupta e una destul de reusita, in special ca aceasta e pusa in scena de Takakura Eizi, ce a colaborat mult timp cu Akira Kurosawa. Luptele sunt realiste, simple si unele scene destul de des taiate cand vine vorba de redarea unor salturi periculoase. Scenariul incearca sa puna fata in fata 2 mentalitati diferite – cea japoneza cu mitul samuraiului neinfricat (instrumentul koto e simbolul traditionalei Japonii), si cea coreeana cu mitul Sabiei Celeste a Saulabilor si a instrumentului muzical traditional guomungo.

O fictiune captivanta si sensibila, un film orice s-ar spune bun, ce merita vazut de pasionatii de filme de epoca.

Traducere in premiera in Romania efectuata de gligac2002 – Asia Team Rmania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com